Adevăr Divin
Satori – mari maeștri zen
| Buddha este termenul sanscrit pentru ceea ce tu numești trezit, trezit într-un mod miraculos. Faptul de a răspunde, de a simți, de a-ți arcui sprâncenele, de a clipi din ochi, de a-ți mișca mâinile și picioarele... |
28.00 25.20 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Buddha este termenul sanscrit pentru ceea ce tu numești trezit, trezit într-un mod miraculos. Faptul de a răspunde, de a simți, de a-ți arcui sprâncenele, de a clipi din ochi, de a-ți mișca mâinile și picioarele – toate acestea reprezintă natura ta miraculos trezită. Și această natură este mintea. Iar mintea este Buddha. Și Buddha este calea. Iar calea este Zenul. Însă cuvântul Zen rămâne o taină atât pentru muritorii de rând, cât și pentru înțelepți. A-ți vedea propria natură înseamnă Zen. Dacă nu îți vezi propria ta natură, atunci nu există Zen... Încercarea de a găsi un Buddha sau iluminarea este ca încercarea de a apuca spațiul. Spațiul are un nume dar nu are formă. Nu este un lucru pe care să-l ridici sau să-l pui jos. Și cu siguranță nu îl poți apuca. Dincolo de această minte nu vei vedea niciodată un Buddha. Buddha este produsul minții tale. De ce să cauți un Buddha dincolo de această minte? Bodhidharma |
Cuprins:
CUVÂNT ÎNAINTE ... 5 |
Fragment:
BODIHARMA
Bodhidharma (470-532) a fost primul Patriarh al Zenului chinezesc (Ch’an). Născut în Ceylon, el a traversat marea ajungând la Canton. Legenda spune că a practicat zazen, cu fața la perete, timp de nouă ani și că și-a tăiat pleoapele pentru a rămâne treaz. Numele Bodhidharma se compune din: bodhi, satori și dharma (ho), ordinea cosmică, cel mai înalt adevăr al acestei lumi, adevărul cosmic. Bodhidharma semnifică așadar: satoriul adevărului cosmic. Bodhidharma este foarte cunoscut atât în China, cât și în Japonia (sub numele de Daruma). Numeroase păpuși japoneze îl reprezintă și, datorită acestui fapt, el este bine cunoscut de copii. Și eu, când eram copil, am avut asemenea păpuși mari, roșii, cu partea de jos foarte grea și cu capul vid, astfel încât răsturnate reveneau imediat la poziția verticală. Bodhidharma este simbolul creierului vid și al așezării puternice și solide. „Chiar dacă dai greș de șapte ori, exact a opta oară poți să izbândești” Este un proverb japonez care își are izvorul în povestea lui Bodhidharma. Cazi de șapte 6ri, iar a opta oară te redresezi și-ți regăsești cu fermitate stabilitatea. Acesta este simbolul gyoji-ului, al practicii. Repeți, repeți cu precizie, și în final reușești. Se spune că Bodhidharma i-a reunit la curtea imperială chineză pe cei mai renumiți învățați și le-a prezentat învățătura budismului viu. Cu acest prilej, împăratul Wu (502-550), budist înfocat, i-a spus lui Bodhidharma: – De când sunt împărat, am construit numeroase temple, am pus să se copieze sutrele și am ajutat nenumărați călugări. Cu siguranță, în viitor voi dobândi merite mari. La ce pot să mă aștept?” – Nici un fel de merit, a răspuns Bodhidharma. – De ce? a replicat împăratul. – Meritele pentru serviciile dumneavoastră sunt neînsemnate în această lume și vor deveni sursă de noi iluzii și dorințe. Este ca și cum ați urmări o umbră. Deși există, ele nu pot fi ferecate în fapte, se manifestă fără numen. – Ce înseamnă atunci un adevărat, un autentic merit? a întrebat împăratul. – Pura înțelepciune este minunată și desăvârșită în realizarea sa. Substanța sa este ku, calmă în sine. Astfel de merite nu pot fi cântărite cu măsurile acestei lumi. – Care este acest sfânt adevăr? a mai întrebat împăratul. – Vacuitatea totală, dincolo de sfințenie, a răspuns patriarhul. [Kakunen: gol; musho: dincolo de sfințenie. Este diferit de ku, este totala vacuitate în care nu mai există absolut nimic, dincolo de sfințenie și de nebunie, de nelegiuire. Nu există nici bine, nici rău, nici ură, nici iubire. Este cerul pur, fără nor, albastru, imens, infinit. Nu există nici un punct de întâlnire, totul e infinit. Astfel este kakunen musho. Aceasta este esența zenului, dincolo de sfințenie și de nebunie.]
1 Sutra (skt.) înseamnă „fir; iar în sens figurat „definiție”. învățăturile pe care maestrul le dă discipolilor săi cu diferite prilejuri se aseamănă cu niște fire, care împreună alcătuiesc „țesătura” completă a doctrinei. Aici este vorba de scrierile sacre budiste (Termenii sanscriți sau japonezi ce vor fi întâlniți pe parcursul lucrării sunt explicați în Glosar). 2 în Sutra rostită de pe Inaltul Scaun despre Nestematele Legii, Hui-Neng (Eno), al șaselea patriarh Chan (Zen), referindu-se la dialogul dintre împăratul Wu și Bodhidharma, spune: „într-adevăr, toate aceste fapte n-ar duce la dobândire a de merite. Nu puneți la îndoială cuvintele acestui înțelept. Mintea împăratului Wu se afla sub o impresie greșită și el nu cunoștea învățătura autentică. Asemenea fapte precum înălțarea de temple, încuviințarea ordinării noilor călugări, împărțirea de pomeni și întreținerea Ordinului monastic vă vor procura numai fericire, care nu trebuie să fie confundată cu meritul. Meritele nu pot fi descoperite decât în Corpul Legii (Dharmakaya) și ele n-au nimic de-a face cu practicile care aduc fericirea. Patriarhul adăugă: înțelegerea naturii proprii este răsplata cea bună, iar echilibrul este buna calitate. Când activitatea noastră mentală se exercită fără piedici și când suntem în situația de a cunoaște permanent starea adevărată și lucrarea misterioasă a propriei noastre naturi, se spune că noi am dobândit meritele.
Împăratul a fost foarte impresionat și l-a privit spunând: – Cine este cel care se află dinaintea mea? – Neștiutul, a răspuns Bodhidharma. * O frază din Zen spune: „Zazen înseamnă a te amesteca cu Bodhidharma: Bodhidharma este personajul care a adus Zenul din India în China. Însă împăratul nu l-a înțeles pe Bodhidharma; în toată China, nimeni nu putea să-l înțeleagă pe Bodhidharma. Dezamăgit, el s-a retras în munții din Nord, la templul Shaolin. În acest loc, a practicat zazen nouă ani, cu fața la perete. Imobil, el a așteptat ca întreaga țară să se maturizeze. Ca toată lumea să înțeleagă. Zazen înseamnă a te amesteca cu acest Bodhidharma. În japoneză, Bodhidharma se spune Bodai Daruma. Bodai: a se trezi; daruma: dharma, legea, învățătura. Dar sensul ultimului cuvânt este acela de realitate ultimă. Zazenullui Bodhidharma este această intimitate cu realitate a ultimă, cu veritabilul satori. În general, noi nu suntem atât de intimi cu această realitate. În legătură cu zazenul, noi spunem: „Astăzi am făcut un zazen bun sau un zazen deplorabil”; „Am făcut un zazen profund sau un zazen superficial”; „Am fost concentrat sau am fost împrăștiat”. Acest soi de păreri nu reprezintă dharma, ele nu sunt realitatea ultimă. La nivelul corpului nostru, aceasta înseamnă a mișca, a fi agitat, a nu aștepta ca lumea să se maturizeze. Zazen înseamnă a deveni Bodhidharma, și nu altceva. A nu căuta profitul. Când ființei umane îi este frig, ea va aprinde încălzirea centrală, când îi este cald, va porni aerul condiționat. Dacă mașinăriile nu funcționează, ea se înfurie. Din adevăr în fals, din bine în rău, devenirea ei este cea a profitului, a egoismului. Pentru a separa, pentru a extrage, pentru a face deosebiri, pentru a categorisi, mintea noastră e foarte inteligentă. Pentru a unifica, ea e complet idioată. Zazenul este această practică a unității. Prin corpul nostru, cu corpul nostru, cu celulele noastre. Când acest zazen este imobil, puteți primi pielea, carnea, oasele, măduva lui Bodhidharma. Totul... Zazenul este contactul personal cu Bodhidharma, cu Buddha. (E.Z.) PREDICÃ A LUI BODHIDHARMA Buddha este termenul sanscrit pentru ceea ce tu numești trezit, trezit într-un mod miraculos. Faptul de a răspunde, de a simți, de a-ți arcui sprâncenele, de a clipi din ochi, de a-ți mișca mâinile și picioarele, toate acestea reprezintă natura ta miraculos trezită. Și această natură este mintea. Iar mintea este Buddha. Și Buddha este calea. Iar calea este ZenuL Însă cuvântul Zen rămâne o taină atât pentru muritorii de rând, cât și pentru înțelepți. A-ți vedea propria natură înseamnă Zen. Dacă nu îți vezi propria ta natură, atunci nu există Zen... Încercarea de a găsi un Buddha sau iluminarea este ca încercarea de a apuca spațiul. Spațiul are un nume dar nu are formă. Nu este un lucru pe care să-l ridici sau să-I pui jos. Și cu siguranță nu îl poți apuca. Dincolo de această minte, nu vei vedea niciodată un Buddha. Buddha este produsul minții tale. De ce să cauți un Buddha dincolo de această minte? Toți Buddha din trecut și din viitor vorbesc doar despre această minte. Mintea este Buddha, iar Buddha este mintea. Dincolo de minte nu există Buddha, iar dincolo de Buddha nu există minte. Dacă credeți că exisă un Buddha dincolo de minte, atunci unde este el? Nu există Buddha dincolo de minte, așa că de ce să imaginezi unul? Nu poți cunoaște mintea ta adevărată câtă vreme te înșeli pe tine însuți. Câtă vreme ești amăgit de o formă fără viață, nu ești liber. Dacă nu mă credeți, auto-amăgirea nu vă va fi de nici un folos. Aceasta nu este greșeala lui Buddha. Totuși, oamenii sunt supuși iluziei. Ei ignoră faptul că propria lor minte este Buddha. Altminteri, nu ar căuta un Buddha în afara minții. Un Buddha nu-l salvează pe un Buddha. Dacă vă veți folosi mintea pentru a căuta un Buddha, nu-l veți vedea pe Buddha. Câtă vreme căutați un Buddha altundeva, nu veți vedea niciodată că propria voastră minte este Buddha. Nu folosiți un Buddha pentru a venera un Buddha. Și nu folosiți mintea pentru a invoca un Buddha. Un Buddha nu recită sutre. Un Buddha nu urmează precepte. Și un Buddha nu încalcă precepte. Buddha nu respectă și nu încalcă nimic. Un Buddha nu face bine sau rău. Pentru a găsi un Buddha, trebuie să vă vedeți propria natură. Oricine își vede propria natură este un Buddha. Invocarea lui Buddha, recitarea sutrelor, ofrandele și respectarea preceptelor sunt toate zadarnice dacă nu vă vedeți propria natură. Invocarea lui creează karmă bună, recitarea sutrelor dezvoltă o memorie bună; respectarea preceptelor provoacă o renaștere bună, iar ofrandele aduc beneficii în viitor – dar nu duc la un Buddha... Pentru a găsi un Buddha, tot ce aveți de făcut este să vă vedeți propria natură. Natura voastră este Buddha. Iar Buddha este persoana care este liberă: liberă de planuri, liberă de griji. Dacă nu vă vedeți propria natură și căutați fără încetare altundeva, nu veți găsi niciodată un Buddha. Adevărul este că nu e nimic de găsit. Dar pentru a ajunge la o asemenea înțelegere, aveți nevoie de un maestru și e nevoie de strădanie pentru a putea să înțelegeți. Viața și moartea sunt importante. Să nu le îndurați în zadar. Autoamăgirea nu aduce nici un beneficiu. Chiar dacă aveți munți de nestemate și mulțime de slujitori câte fire de nisip de-a lungul Gangelui, vedeți toate acestea doar când aveți ochii deschiși. Dar dacă ochii voștri sunt închiși? Trebuie atunci să înțelegeți că tot ceea ce vedeți este ca un vis sau ca o nălucire... Sutrele spun că acela care îl invocă din toată inima pe Buddha poate fi sigur că va renaște în Tărâmul din Vest. De vreme ce această poartă duce către buddhaitate, de ce să cauți eliberarea scrutând mintea? Dacă vreți să-l invocați pe Buddha, trebuie să faceți acest lucru în mod just. Dacă nu înțelegeți ce înseamnă invocarea, o veți face într-un mod eronat. Și făcând-o greșit, nu veți ajunge nicăieri. Buddha înseamnă trezire, trezirea corpului și a minții care împiedică răul să se ivească în ele. Iar a invoca înseamnă a-ți aminti, a-ți aminti neîncetat regulile și a le urma cu toată puterea. Asta înseamnă invocare. Invocarea nu are nimic de a face cu gândirea și nici cu limbajul. Dacă folosești o plasă pentru a prinde pește, odată ce ai izbutit poți să uiți de plasă. Iar dacă folosești limbajul pentru a găsi înțelesul, odată ce l-ai găsit poți să uiți limbajul. Pentru a invoca numele lui Buddha, trebuie să înțelegeți dharma invocării. Dacă ea nu este prezentă în mintea voastră, gura voastră rostește un nume gol. Câtă vreme sunteți tulburați de cele trei otrăvuri – sau de gânduri despre voi înșivă. mintea voastră iluzionată vă va împiedica să-l vedeți pe Buddha și doar vă veți irosi osteneala. Cântarea [de imnuri religioase] și invocarea sunt lumi aparte. Cântarea se face cu gura. Invocarea se face cu mintea. Și pentru că invocarea vine din minte, se cheamă poarta trezirii. Cântarea este lucrarea gurii și ea apare ca sunet. Dacă vă agățați de aparențe când căutați înțelesuri, nu veți găsi nimic. De aceea înțelepții din trecut au cultivat introspecția și nu vorbirea. Această minte este izvorul tuturor virtuților. Această minte este stăpâna tuturor puterilor. Fericirea veșnică a nirvanei vine din mintea pacificată. Renașterea în cele trei tărâmuri vine tot din minte. Mintea este poarta către orice tărâm si este vadul către celălalt mal. Cei care știu unde se află vadul nu se tem să treacă prin el. Oamenii pe care-i întâlnesc în prezent sunt superficiali. Ei își imaginează meritul ca fiind ceva ce are o anumită formă. Ei își risipesc bogățiile și măcelăresc creaturile pământului și ale mării. Se preocupă prostește de ei înșiși înălțând statui și stupe, spunând oamenilor să îngrămădească lemne de construcție și cărămizi, să vopsească aici albastru dincolo verde. Își istovesc trupul și mintea, se vatămă pe ei înșiși și îi amăgesc pe alții. Și nici măcar nu se rușinează. Cum ar putea ei deveni vreodată iluminați? Ei văd ceva tangibil și imediat se atașează. Dacă le vorbești despre „lipsa formei”, rămân muți și zăpăciți. Lacomi de plăcerile mărunte ale acestei lumi, ei rămân orbi față de marea suferință ce va să vină. Asemenea discipoli se ostenesc în zadar. Trecând de la adevăr la fals, ei nu vorbesc despre nimic altceva decât despre binefacerile viitoare. Pag. 23 – 29 |