Adevăr Divin
Jocul cosmic
Naștere, sex și moarte: legătura cosmică
| Principiul cosmic suprem poate fi perceput în două feluri diferite. Uneori frontierele personale se dizolvă și ne contopim complet cu sursa divină, devenind una cu ea. Alteori ne menținem sentimentul identității separate, asumându-ne rolul unui observator uluit care asistă ca din afară la mysterium tremendum-ul existenței. |
34.00 30.60 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Așadar, lumea materială a vieții noastre, inclusiv propriul nostru trup, devine o țesătură complicată de percepții greșite și interpretări eronate. Este un produs jucăuș și oarecum arbitrar al principiului creator cosmic, o piesă divină creată de Conștiința Absolută și Vidul Cosmic. Ce anume ar putea motiva Divinul să caute despărțirea, durerea, lupta, nedesăvârșirea și nepermanența – pe scurt, tocmai stările de care noi încercăm să scăpăm când ne îmbarcăm în călătoria spirituală, dacă nu dorința nemăsurată de a cunoaște? |
Cuprins:
Mulțumiri ... 3 1. Introducere ... 9 Cercetările conștiinței și filosofia perenă 2. Cosmos, conștiință și spirit ... 20 Viziunea științei materialiste asupra lumii 3. Principiul cosmic creator ... 32 Conștiința absolută 4. Procesul creației ... 46 Misterul impulsului creator 5. Moduri de reunificare cu sursa cosmică ... 80 Involuția și evoluția conștiinței 6. Problema binelui și a răului ... 106 Aspecte etice ale explorării de sine 7. Nașterea, sexul și moartea: conexiunea cosmică ... 134 Legături intime între naștere, sex și moarte 8. Misterul karmei și al reîncarnării ... 156 Perspective transculturale asupra reîncarnării 9. Tabuul împotriva cunoașterii propriei identități ... 180 Iluzia perfectă 10. Practicarea jocului cosmic ... 192 Cele trei otrăvuri ale budismului tibetan 11. Sacrul și profanul ... 218 Spiritualitate și religie în societatea modernă Bibliografie ... 259 |
Fragment:
1
Introducere
Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea este misterul (... ). Cel care e străin de această emoție, care nu mai poate zăbovi să se mire și să stea mut de uimire, e ca și mort. - Albert Einstein Folosește lumina care sălășuiește în tine ca să-ți regăsești limpezimea naturală a vederii. - Lao Tzu Această carte abordează unele dintre cele mai fundamentale întrebări asupra existenței, pe care ființele omenești și le pun din timpuri imemoriale. Cum a luat naștere universul nostru? Lumea în care trăim nu e decât un produs al proceselor mecanice care implică materia neînsuflețită, inertă și reactivă? Trebuie să presupunem existența unei inteligențe cosmice superioare, responsabilă pentru crearea și evoluția cosmosului? Poate realitatea materială să fie explicată exclusiv în termenii legilor naturale, sau implică forțe și principii care scapă unor asemenea descrieri? Cum ne putem reconcilia cu dileme ca acelea privitoare la caracterul finit al spațiului și al timpului, în relație cu infinitul și eternitatea? Care este sursa ordinii, a formei și a sensului universului? Care e relația dintre viață și materie, sau dintre conștiință și creier? Multe dintre problemele pe care le vom explora în această carte au o relevanță enormă pentru existența cotidiană. Cum putem înțelege conflictul aparent dintre bine și rău, misterul karmei și al reîncarnării, și problema sensului vieții omenești? Acestea nu sunt întrebări care să fie puse de obicei în contextul practicii psihiatrice sau al cercetărilor psihologice. Și totuși, în activitatea mea de psihiatru, aceste probleme s-au ridicat spontan și cu o insistență extraordinară în mințile multora dintre oamenii cu care am lucrat. Motivul este insolitul domeniu de studiu care a reprezentat principalul meu subiect de interes în patruzeci de ani de viață profesională – cercetarea stărilor neobișnuite ale conștiinței. Acest interes a început să se manifeste pe neașteptate și într-un mod foarte dramatic, în anul 1956, la numai câteva luni după ce absolvisem facultate a de medicină, când m-am oferit voluntar pentru un experiment cu L.S.D. în departamentul psihiatrie al facultății de medicină de la Praga, Cehoslovacia. Această experiență mi-a influențat profund viața personală și profesională și a reprezentat sursa de inspirație a îndelungatului meu angajament față de cercetările asupra conștiinței. Deși mă interesează întregul spectru al stărilor neobișnuite ale conștiinței, am avut experiențe dintre cele mai personale cu cercetările psihedelice, cu activitatea de terapie care implica indivizi supuși unor crize psihospirituale spontane (stări de urgență spirituale) și cu metoda de respirație holotropică, o tehnică pe care am elaborat-o împreună cu soția mea, Christina. În terapia psihedelică, stările neobișnuite ale conștiinței sunt provocate cu mijloace chimice; în stările de urgență spirituale, ele apar spontan, din motive necunoscute, în toiul vieții cotidiene; iar în respirația holotropică, sunt facilitate cu ajutorul unei combinații de respirație accelerată, muzică sugestivă și o formă specifică de activitate fiziologică focalizată. În această carte, voi descrie toate cele trei domenii, întrucât concluziile desprinse din ele sunt foarte asemănătoare, dacă nu chiar identice. Cercetările conștiinței și filosofia perenă În publicațiile mele anterioare, am descris implicațiile importante ale studiului sistematic asupra stărilor neobișnuite ale conștiinței pentru înțelegerea dezordinilor emoționale și psihosomatice și pentru psihoterapie (Grof 1985,1992). Această carte are o arie de interes mult mai amplă și generală: ea explorează extraordinarele concluzii filosofice, metafizice și spirituale la care am ajuns pe parcursul activității. Experiențele și observațiile din cadrul acestor cercetări au dezvăluit aspecte și dimensiuni importante ale realității, care de obicei sunt ascunse conștiinței noastre de zi cu zi. De-a lungul secolelor, aceste experiențe și domeniile existenței pe care le dezvăluie ele au fost descrise în contextul filosofiilor spirituale și al tradițiilor mistice, ca Vedanta, Hinayana și budismul Mahayana, taoism, sufism, gnosticism, misticismul creștin, Cabala și multe alte sisteme spirituale sofisticate. Descoperirile cercetărilor mele și ale studiilor contemporane asupra conștiinței în general De asemenea, aceste cercetări ne schimbă radical concepția despre psihicul uman. Ele arată că, la cele mai extreme niveluri ale sale, psihicul fiecăruia dintre noi este în esență pe măsura întregii existențe și, în ultimă instanță, identic cu principiul cosmic creator însuși. Această concluzie, deși sfidează serios viziunea asupra lumii a societăților tehnologice moderne, se află într-un acord de largă anvergură cu imaginea realității găsită în marile tradiții spirituale și mistice ale lumii, la care scriitorul și filosoful anglo-american Aldous Huxley se referea cu denumirea de „filosofie perenă” (Huxley, 1945) Cercetările moderne asupra conștiinței au generat date importante care susțin preceptele de bază ale filosofiei perene. Ele au dezvăluit un plan amplu și cu un scop precis, care stă la baza întregii creații, și au arătat că toată existența e pătrunsă de o inteligență superioară. În lumina acestor noi descoperiri, spiritualitatea este afirmată ca o întreprindere importantă și legitimă a vieții omenești, întrucât reflectă o dimensiune critică a psihicului uman și a schemei universale a tuturor lucrurilor. Tradițiile mistice și filosofiile spirituale din trecut au fost adeseori expediate și chiar ridiculizate ca fiind „iraționale” și „neștiințifice”. Aceasta e o judecată neinformată, lipsită de temei și de justificări. Multe dintre marile sisteme spirituale sunt produsele unor secole îndelungate de explorare în profunzime a psihicului și conștiinței omenești, care în multe privințe seamănă cu cercetarea științifică. Aceste sisteme oferă instrucțiuni detaliate cu privire la metodele de inducere a experiențelor spirituale pe care își bazează speculațiile filosofice. Ele au colectat sistematic date extrase din aceste experiențe și le-au supus validării consensuale colective, de obicei pe parcursul unei perioade lungi de mai multe secole. Acestea sunt exact etapele necesare pentru a atinge cunoașterea validă și demnă de încredere în orice zonă de activitate științifică (Smith 1976; Wilber 1997). E foarte interesant că afirmațiilor diverselor școli de filosofie perenă pot fi acum confirmate cu ajutorul datelor obținute din cercetările moderne asupra conștiinței. Atitudinile față de autoexplorarea care face posibilă această validare modernă, așa cum sunt descrise în această carte nu necesită aceeași măsură de angajament și sacrificiu personal ca străvechile practici spirituale. Ele sunt mai accesibile și practice pentru occidentalii care trăiesc prinși în complexitate a vieții moderne. Folosirea mijloacelor psihedelice a fost compromisă de experimente nesupravegheate, larg răspândire și, în prezent, este îngreunată serios de o serie întreagă de restricții administrative și legale. Totuși, respirația holotropică este o metodă aflată la dispoziția tuturor celor interesați să exploreze validitatea concluziilor descrise în această carte. Experiențele din atelierele noastre de lucru desfășurate în întreaga lume și feedbackul de la sute de oameni care au terminat sistemul nostru de antrenament și facilitează sesiunile de respirație holotropică în sine m-au convins că observațiile pe care le-am descris în această carte se pot reproduce integral, oricând. Stările holotropice ale conștiinței Înainte de a începe să explorăm concluziile spirituale și filosofice ale activității mele, aș dori să clarificăm în ce sens voi folosi în această carte sintagma stări neobișnuite ale conștiinței. Principalul meu interes este acela de a mă concentra asupra unor experiențe care reprezintă surse utile de date privind psihicul uman și natura realității, și îndeosebi cele care dezvăluie diverse aspecte ale dimensiunii spirituale a existenței. De asemenea, aș mai dori să examinez potențialul tămăduitor, transformator și evolutiv al acestor experiențe. În acest scop, termenul de stări neobișnuite ale conștiinței este prea general, întrucât include o gamă largă de condiții care nu sunt interesante și nici relevante din acest punct de vedere. Conștiința poate fi schimbată profund printr-o diversitate de procese patologice – traume cerebrale, intoxicații cu otrăvuri, infecții, sau procese degenerative și circulatorii din creier. Asemenea condiții pot rezulta cu certitudine în schimbări mintale profunde, care s-ar include în categoria stărilor neobișnuite ale conștiinței. Totuși, ele cauzează „deliruri triviale” sau „psihoze organice”, stări care sunt foarte importante sub aspect clinic, dar nu sunt relevante pentru discuția noastră. Oamenii care suferă de stări delirante sunt în mod tipic dezorientați. Ei pot fi derutați într-o măsură atât de mare, încât nu mai știu ce lună sau ce an este, sau chiar cine sunt ei înșiși. Manifestă în mod caracteristic o perturbare a funcțiilor intelectuale și suferă de amnezie după experiențele pe care le-au avut. Prin urmare, voi restrânge discuția noastră la un subgrup mare și important de stări neobișnuite ale conștiinței, pentru care psihiatria contemporană nu are o denumire specifică. Întrucât sunt convins că ele merită să fie distinse de celelalte și incluse într-o categorie specială, le-am inventat denumirea de holotropice (Grof 1992). Acest cuvânt compus înseamnă, literalmente, ”orientate spre integritate” sau „deplasându-se în direcția integrității” (de la termenii grecești holos = întreg, și trepein = mișcându-se spre sau în direcția a ceva). Sensul deplin al acestui termen și justificarea folosirii lui se vor clarifica mai târziu pe parcursul cărții. Denumirea sugerează că, în starea noastră cotidiană de conștiință, nu suntem cu adevărat întregi; suntem fragmentați și ne identificăm doar cu o mică fracțiune din cei care suntem cu adevărat. Stările holotropice sunt caracterizate printr-o transformare specifică a conștiinței, asociată cu schimbări de percepție în toate zonele senzoriale, emoții intense și adeseori neobișnuite, precum și modificări profunde în procesele de gândire. De asemenea, ele sunt de obicei însoțite de o diversitate de manifestări psihosomatice intense și forme de comportament neconvenționale. Con știința se schimbă calitativ, într-un mod fundamental și foarte profund – dar, spre deosebire de condițiile delirante, nu e denaturată în mod grosier. În stările holotropice, percepem intruziune a unor alte dimensiuni ale existenței, care pot fi foarte intense și chiar copleșitoare. Totuși, în același timp, rămânem în mod tipic perfect orientați și nu pierdem complet contactul cu realitatea înconjurătoare. Percepem simultan două realități foarte diferite. Schimbările extraordinare ale percepției senzoriale reprezintă un aspect caracteristic și foarte important al stărilor holotropice. Cu ochii deschiși, percepem în mod tipic schimbări profunde ale formelor și culorilor din mediul ambiant. Când închidem ochii, putem fi cotropiți de imagini extrase din trecutul nostru personal și sub subconștientul colectiv. De asemenea, mai putem avea viziuni portretizând diverse aspecte ale naturii, ale cosmosului sau ale tărâmurilor mitologice. Acestea pot fi însoțite de o gamă largă de experiențe care angajează celelalte simțuri – sunete, senzații fizice, mirosuri și gusturi diverse. Emoțiile asociate cu stările holotropice acoperă un spectru foarte larg care se extinde mult dincolo de limitele experienței noastre de zi cu zi. Ele variază de la sentimente de extaz, plăcere divină și „pace care întrece orice înțelegere”, până la episoade de groază abisală, furie irezistibilă, disperare totală, vinovăție devoratoare și alte forme de suferință emoțională extremă. Intensitatea acestor experiențe chinuitoare poate corespunde cu descrierile torturilor iad ului din unele mari religii ale lumii. Senzațiile fizice care însoțesc aceste stări sunt și ele polarizate similar. În funcție de conținutul experienței, poate fi o stare de bine și sănătate extraordinară, de funcționare fiziologică optimă și de senzații sexuale orgasmice de o intensitate enormă, dar și chinuri extreme, cum ar fi durerile sfâșietoare, presiunea, greața sau senzațiile de sufocare. Un aspect deosebit de interesant al stărilor holotropice constă în efectele lor asupra proceselor de gândire. Intelectul nu este stânjenit, dar operează într-un mod semnificativ diferit de funcționarea sa cotidiană. Deși e posibil ca, în aceste stări, să nu ne putem baza pe judecata noastră asupra unor probleme de ordin practic, putem fi literalmente inundați cu informații noi și remarcabile despre o întreagă diversitate de subiecte. Putem avea intuiții psihologice profunde privind trecutul nostru personal, dinamica subconștientului, dificultățile emoționale și problemele interpersonale. De asemenea, mai putem cunoaște revelații extraordinare privind diverse aspecte ale naturii și ale cosmosului, care transcend bagajul nostru de date. Pe departe cele mai interesante descoperiri care devin disponibile în stările holotropice evoluează în jurul chestiunilor de natură filosofică, metafizică și spirituală. Explorarea acestor zone constituie principalul subiect al cărții noastre. Revelații filosofice și spirituale din stările holotropice Conținutul stărilor holotropice ale conștiinței este adeseori filosofic și mistic. În aceste episoade, putem cunoaște succesiuni de morți și renașteri psihospirituale, sau sentimente de unitate cu alți oameni, cu natura, cu universul și cu Dumnezeu. Putem descoperi amintiri aparente din alte încarnări, putem întâlni ființe arhetipale puternice, putem să comunicăm cu entități decorporate și putem vizita numeroase domenii mitologice. Bogatul spectru al acestor stări include și experiențe extracorporale în timpul cărora conștiința desprinsă de trup menține capacitatea percepției optice și poate observa cu precizie, din unghiuri și de la distanțe neobișnuite, evenimentele din imediata apropiere a trupului, precum și din diverse locuri îndepărtate. Experiențele holotropice pot fi induse printr-o diversitate de tehnici străvechi și aborigene, „tehnologii ale sacrului”. Aceste proceduri combină în diverse moduri sunetele de tobe, de toace, de clopote sau gonguri, cântecele vocale, dansul ritmic, schimbările respirației și cultivarea formelor speciale de conștiință. Ele pot include izolarea socială și senzorială prelungită, postitul, lipsa de somn, deshidratarea și chiar intervenții fizice drastice, ca extragerea de sânge, laxativele și purgativele puternice și producerea de dureri intense. O tehnologie deosebit de eficientă a sacrului consta în folosirea rituală a plantelor și substanțelor psihedelice. Aceste tehnici de modificare a stărilor mintale au jucat un rol critic în istoria rituală și spirituală a omenirii. Inducerea stărilor holotropice a fost absolut esențială pentru șamanism, ritualurile de trecere și alte ceremonii ale culturilor native. De asemenea, ea a mai reprezentat elementul-cheie al străvechilor mistere ale morții și renașterii care se desfășurau în diverse părți ale lumii, înflorind mai cu seamă în zona mediteraneană. Experiențele holotropice au fost la fel de importante pentru diverse ramuri mistice ale diverselor mari religii ale lumii. Aceste tradiții ezoterice au dus la dezvoltarea unei diversități de tehnologii ale sacrului – metode specifice de provocare a unor asemenea experiențe. Aici se situează felurite forme de yoga, tehnici de meditație și concentrare, cantoul multivocal, învârtirea dervișilor, practicile ascetice, hesichasmul creștin sau „rugăciunea lui Iisus” și multe altele. Pag. 9 – 15 |