Anthony Stevens explorează o serie amplă de date oferite de antropologie, etologie, sociobiologie, neurologie, psiholingvistică și psihologie, în special psihologia jungiană, pentru a contura portretul acestui om arhaic din noi înșine, nevoile și intențiile sale. Prin interpretare de vise și creând paralele cu mitologia, el ne relevă natura arhetipală a minții noastre, ne face atenți la nevoile înscrise în noi prin selecția naturală și culturală care au creat specia noastră așa cum este ea astăzi, ne ajută să înțelegem și să apropiem latura sălbatică, vitalitatea naturală din noi. Aceasta este cheia redobândirii echilibrului într-o lume aflată în continuă și rapidă schimbare, mult mai rapidă decât este capacitatea speciei de a se adapta.

Introducere                                                    7

Cuvânt înainte                                             13

Mulțumiri                                                     21

Prolog                                                          23

Cunoscând incognoscibilul                      27

O nevoie pasionantă de a înțelege                27

Arhetipurile inconștientului colectiv              33

Manifestări arhetipale                                  37

Antropologie: universaliile culturale              38

și societatea arhetipală                                38

Biologia comportamentală                            45

Psihologia viselor                                         49

Psihiatria arhetipală                                     53

lingvistica arhetipală                                    56

Înapoi în preistorie                                       61

Visând mituri                                            67

Un vis interpretat                                         76

Ecologia visului                                            91

Rana care vindecă 95
Psihopatologia omului de două milioane de ani 101

„Un caz fără speranță”                               105

Psihobiologia simptomelor                          121

Cinci legi ale psihodinamicii                       137

Sistemele arhetipale de o importanță crudală 140

Vindecare                                                  147

Quest-ul terapeutic                               151

Abordarea antropologică                            153

Abordarea psihologică                                159

Principiile și practicile vindecării                 165

Realizarea scopului                                    175

Epilog                                                        187

Note                                                          191

Bibliografie                                                199

Index                                                        207

Cuvânt înainte

Anthony Stevens este un constructor de poduri. În această lucrare absolut reprezentativă pentru stilul său, el realizează conexiuni între psihologia analitică, antropologie, biologia comportamentală, psihologia visului, psiholingvistică, psihiatrie și moduri alternative de vindecare.

Stevens scria la un moment dat: „Încă din copilărie am avut o dragoste pentru construirea de poduri. Ca psihiatru și analist, având și o pregătire în psihologie experimentală, sunt interesat în mod natural de construirea de poduri peste diferențele dintre aceste trei discipline. În particular, mă simt Înclinat către examinarea moduri lor În care se poate face o paralelă între descoperirile separate și constructele lor teoretice, în care acestea pot fi puse în complementaritate și În cele din urmă se pot fertiliza unele prin altele.”

Asemenea lui Jung înaintea lui, Stevens pune în relație într-un mod semnificativ psihologia analitică și evoluțiile din alte discipline relaționate, astfel făcând ipoteza arhetipurilor pretabilă la studiul empiric. Acest proces a început cu publicarea lucrării sale „Archetvpes: A Natural History of the Self”, în 1982, în care Stevens argumenta că studiile comparative (în principal dintre etologie și psihologie analitică) pot aduce la lumină modurile în care arhaicul influențează viețile noastre în zone atât de fundamentale, cum ar fi: dezvoltarea legăturilor de atașament; contribuția mitului, ritualului și a religiei la dezvoltarea personalității; și menținerea solidarității de grup. În această carte, de asemenea el a început să asocieze conceptele jungiene și elementele structurale ale creierului uman.

În cea de-a doua carte a sa, „Withymead: A Jungian Community for Healing Arts”, publicată în 1986, Stevens examina nevoia bazală de comuniune și capacitatea unui grup de a constela arhetipul familiei extinse pentru a potența vindecarea psihiatrică. În a treia sa carte, „The Roots of War: A Jungian Perspective”, publicată În 1989, Stevens atrăgea atenția asupra ușurinței cu care primitivul masculin ne conduce către conflicte armate și crimă. Acest volum, unul dintre cele mai bune, ne-a oferit de asemenea moduri pentru a face posibilă pacea.       

În cea de-a patra carte, „On Jung”, care a apărut în 1990, el aplică psihologia analitică chiar la Jung, Într-un tratat biografic și developmental deosebit de creativ. În această lucrare, el subliniază modul în care Sinele vechi de două milioane de ani l-a ajutat pe Jung să își vindece propriile răni.

„Sinele de două milioane de ani” este astfel rezultatul anilor de excavări întreprinse de Stevens în incursiunea sa în arheologia psihicului. EI revelează modul în care arhetipul Sinelui devine manifest în visele, miturile și afecțiunile noastre și ne arată cum înțelepciunea sa naturală deține cheia care deschide ușa către quest-ul terapeutic și vindecarea rănilor noastre.

În capitolul 1, Stevens are în obiectiv „cunoașterea incognoscibilului”, similar explorării „realității nevăzutului” a la William James. Stevens, asemenea unui cartograf al psihicului, pornește într-o călătorie printre misterele inconștientului colectiv, unde întâlnește arhetipuri incognoscibile în sine însele – cu alte cuvinte, inaccesibile cunoașterii directe. Ca și în cazul atomilor, existența lor poate fi numai inferată pornind de la manifestările lor. Stevens postulează că Sinele de două milioane de ani trăiește în întunecatul labirint subteran al psihicului. El ne dezvăluie cum visele iluminează întunecimea lumii subterane primitive, permițându-ne să descoperim Sinele etern în această lume arhetipală preistorică.

Adesea eurile noastre vor să știe numai cognoscibilul și resping incognoscibilul. Totuși, așa cum experimentează Jung – și cum este înscris în pregătirea tuturor analiștilor jungieni – putem cunoaște și incognoscibilul. Pentru a face acest lucru, eul conștient trebuie să se abandoneze unei forțe superioare, Sinele (Imago Dei sau centrul și totalitatea psihicului); atunci, prin experiența morții simbolice a eului, putem cunoaște numinosul mysterium. Paul Tillich a ajuns în acest punct al afirmării spirituale având curajul de a fi în fața inexistenței. Dacă avem răbdare, lumina sacrului strălucește în întunericul vast al inconștientului colectiv aparent haotic al lumii noastre interioare, sau psyche, care este o oglindă a lumii exterioare nouă, sau universul. Putem cunoaște (în sensul de gnosis) că suntem numai o scânteie creativă și animată în procesul fără de sfârșit al evoluției divine.
Cum pătrundem acest sens?

În al doilea capitol, intitulat Visând mituri, Stevens ne ajută să deschidem fereastra către psihicul nostru și experiențele noastre din această lume interioară atunci când visăm. Stevens argumentează că visul încearcă să creeze o conexiune între lumea interioară a psihicului și lumea exterioară. El susține că constructorul interior de poduri responsabil cu această întreprindere uriașă nu este nimeni altul decât geniul originar, Sinele de două milioane de ani. Stevens demonstrează că această ipoteză este în acord cu dovezile neurologiei care arată că activitatea din timpul visului începe în ariile arhaice din punct de vedere filogenetic ale creierului.

Conform lui Stevens, „a întâlni acel [om] interior vechi de două milioane de ani înseamnă a experimenta filogenia speciei noastre ca pe o revelație personală”.

EI întreabă: „Ce altă aventură ar putea fi la fel de uimitoare?”. Totuși Stevens regretă că pentru mulți dintre noi această figură primordială, care ne este un companion constant în fiecare moment al existenței noastre, este total necunoscut.

Talmudul spune, „Un vis care nu este interpretat este ca o scrisoare care nu este citită”, iar Stevens „tălmăcește” visul contemporan, foarte interesant, al lui Gary, unul dintre pacienții săi, tânăr fermier. EI descifrează componentele sale arhetipale, arătând cum este visat un mit arhaic și cum acesta se relaționează cu situația și problema lui Gary. Acest pacient visează un mit care Îi permite să transceandă conflictul său nevrotic și să-și continue procesul individuării.

Oamenii care întreabă „Care este mitul meu personal și cum îl trăiesc?” s-au îmbarcat în procesul individuării și caută răspunsuri. Aceste răspunsuri implică vindecarea rănilor ca parte a terapiei de profunzime, așa cum sugerează maxima lui Sir Francis Bacon că „rănile nu pot fi vindecate fără căutare”. Stevens descoperă în cel de-al treilea capitol, Rana care vindecă, că în căutare este implicat sinele interior de două milioane de ani, care se luptă pentru a se adapta la lumea prezentă. Stevens susține că această luptă ne dezvăluie un principiu fundamental al psihopatologiei. El afirmă, „acolo unde circumstanțele contemporana permit împlinirea nevoilor omului de două milioane de ani, rezultatul este acea formă a adaptării psihice pe care o numim sănătate, dar unde circumstanțele contemporane frustrează nevoile arhetipale ale omului de două milioane de ani, rezultatul este inadaptarea și boala”.

Pentru a ilustra această teză, Stevens descrie complicatul caz psihiatrie al lui Jennifer. Ea prezintă multiple simptome psihiatrice: anxietate, fobie, depresie, gânduri obsesive și acte compulsive și retragere schizoidă. Stevens arată cum toate aceste simptome devin comprehensibile văzute ca exagerări patologice ale unui pattern de răspuns absolut normal pentru un supraviețuitor de două milioane de ani. El arată cum descoperind, îmblânzind și aducând lumină în misterele acestei ființe arhaice interioare, Jennifer a putut depăși aproape toate obstacolele sale. Pentru noi toți, concluzionează el, acceptarea, empatia, atașamentul și afilierea cu Sinele acesta indigen care rezidă în psihicul nostru este cheia pentru adaptare și sănătate. În acest fel, individul așa-zis tulburat poate deveni individuat și poate avea o viață mai încrezătoare și mai împlinită.

Elisha Bartlett scria: „Terapia nu se bazează pe patologie. Prima nu poate fi dedusă din ultima. Se bazează numai pe experiență. Este, în mod absolut și exclusiv, o artă empirică”. În capitolul al patrulea, Quest-ul terapeutic, Stevens examinează arta empirică a vindecării. El discută succesul metodelor alternative de tratament, cum ar fi acupunctura, chiropractica, aromaterapia și homeopatia în lumina modului în care omul de două milioane de ani înțelege ce înseamnă a fi bolnav și ce este necesar pentru vindecare. El argumentează că medicina modernă și psihiatria, cu accentul lor pe știință și tehnologie, lasă omul de două milioane de ani dezorientat, fără suport și neînțeles. Stevens folosește informațiile antropologiei comparative și psihologiei analitice pentru a elucida arhetipul vindecătorului și a identifica principiile și practicile de bază ale vindecării pe care specia noastră le-a cunoscut de la începutul începuturilor. Stevens reflectă poziția lui Jung că psihicul reprezintă o forță naturală de vindecare. Pentru el aceasta echivalează cu a ajuta Sinele nostru interior de două milioane de ani să se simtă mai confortabil în lumea noastră contemporană exterioară. Consideră că trebuie să ne schimbăm atitudinile, instituțiile și mediul pentru a recrea armonia dintre viața naturală a speciei noastre și viața naturală a planetei.

Această carte creează o punte între un mit personal al lui Anthony Stevens și un mit arhetipal al vindecării – vindecare noastră și a lumii noastre. Este o expunere profundă, cuprinzătoare în întinderea sa și inspirațională în profunzimea sa. Acest volum reprezintă o reflecție importantă și actuală asupra modului în care trebuie să ne apropiem omul de două milioane de ani din interiorul nostru și să punem această Înțelepciune colectivă în slujba salvării noastre, a întregii noastre familii umane și a Pământului. Avem nevoie să realizăm că Sinele de două milioane de ani va continua să supraviețuiască numai dacă supraviețuim noi.

Pag. 13 – 19