59 de secunde

Ai dori să îmbunătățești un aspect important al vieții tale? Poate ai dori să pierzi câteva kilograme, să îți găsești partenerul perfect, să obții jobul viselor, sau pur și simplu să fii fericit? Această carte te poate ajuta... în 59 de secunde sau mai puțin!

Aceasta este o carte de self-help puțin mai diferită: aproape toate informațiile sunt susținute de analize și recenzii și adeseori de cercetări fascinante.

Perfectă pentru acest secol al vitezei și al recompenselor imediate.

Wiseman („înțelept”) este un nume genial pentru un psiholog, iar această carte ne arată că autorului i se potrivește întocmai. .. cartea conține zeci de ponturi fascinante și utile, iar toate au știința de partea lor.

Mulțumiri ... 7

Introducere

Adevărul despre self-help, întrebarea lui Sophie și potențialul pentru o schimbare rapidă ... 9

1. Fericirea

De ce uneori gândirea pozitivă eșuează, cum adevărata cale spre fericire implică un creion, ținerea
unui jurnal perfect, mici acte de compasiune și dezvoltarea unei atitudini recunoscătoare ... 13

2. Persuasiunea

De ce eșuează recompensele, cum să acordăm interviul perfect, îmbunătățirea vieții sociale prin greșeli, nu îți mai pierde niciodată portofelul și convinge-i pe toți de toate folosindu-te de broasca de companie ... 39

3. Motivația

Partea obscură a vizualizării, cum să obții absolut totul prin crearea unui plan perfect, depășirea tergiversărilor și utilizarea dublei gândiri ... 77

4. Creativitatea

Distrugerea mitului brainstorming-ului, cum să descoperi artistul din tine prin simpla privire a artei moderne, odihna și așezarea unei plante pe birou ... 101

5. Atracția

De ce nu ar trebui să te lași greu de convins, cum adevărata artă a seducției implică cele mai simple atingeri, aventuri rollercoaster și evitarea brazi lor de Crăciun artificiali ... 125

6. Stresul

De ce nu trebuie să lovești și să tipi, cum să reduci resentimentele în câteva secunde, valorifică puterea unui prieten patruped și gestionează în felul tău tensiunea arterială scăzută ... 151

7. Relațiile

Pericolele ascultării active, cum poate ajuta scaiul cuplurile să rămână împreună, de ce spun cuvintele mai multe decât faptele și cum o singură fotografie poate schimba totul ... 171

8. Luarea deciziilor

Când două minți sunt mai eficiente decât una singură, cum să nu regreți niciodată o decizie, protejează-te împotriva persuasivilor disimulați și recunoaște-i pe cei care te mint ... 195

9. Parenting

Mitul lui Mozart, cum să alegi cel mai potrivit nume pentru copilul tău, cum să intuiești instantaneu destinul unui copil utilizând doar trei bezele și lauda eficientă a minților tinere ... 221

10. Personalitatea

De ce să nu te încrezi în grafologie, cum să ai o așa-zisă intuiție magică despre personalitatea celorlalți doar privindu-le degetele, animalele și ora la care merg la somn ... 245

Concluzii ... 267

Note ... 270

1. FERICIREA

De ce uneori gândirea pozitivă eșuează, cum adevărata cale spre fericire implică un creion, ținerea unui jurnal perfect, mici acte de compasiune și dezvoltarea unei atitudini recunoscătoare.

De ce este atât de important să fim fericiți? Ei bine, pentru un singur lucru, teoretic, ne vom simți mai bine. Totuși, există un motiv mai important decât acesta. Fericirea nu te determină doar să te bucuri mai mult de viață, ci afectează de fapt gradul de reușită pe care ÎI avem atât În viata noastră profesională, cât și în cea personală.

Cu ceva ani în urmă, Sonja Lyubomirsky și colegele sale de la Universitatea din California și-au asumat sarcina gigantică de a revizui sute de studii în care cercetătorii înveseleau participanții la experiment și apoi monitorizau efectele bucuriei nou-descoperite.” S-au folosit tot felul de proceduri pentru ca participanții să se simtă fericiți, inclusiv au fost rugați să miroasă flori proaspăt culese, să citească afirmații pozitive („Sunt cu adevărat o persoană bună”), să mănânce prăjituri cu ciocolată, să danseze sau să urmărească filme de comedie. Uneori, experimentatorii au mai apelat și la trucuri, spunându-le subiecților că au obținut rezultate excelente la un test care măsura IQ-ul sau îi asigurau pe aceștia că au găsit „absolut accidental” niște bani pe stradă. Indiferent de metoda utilizată, rezultatele globale erau clare – fericirea nu decurge pur și simplu din succes, ba chiar din contră, îI determină.

După ce a adunat date de la peste 250.000 de participanți, Lyubomirskya descoperit beneficii impresionante în faptul de a fi fericit. Fericirea îi determină pe oameni să fie mai sociabili și mai altruiști, le sporește stima de sine, încrederea în propria persoană dar și în ceilalți, le îmbunătățește capacitatea de a gestiona și rezolva conflictele și le întărește sistemul imunitar. Efectul sinergic reprezintă faptul că oamenii fericiți dezvoltă relații mai satisfăcătoare și de succes, au o carieră, se simt împliniți și trăiesc mai mult și mai sănătos.

Date fiind beneficiile de ordin emoțional și tangibile ale fericirii, nu este surprinzător faptul că fiecare vrea câte o bucățică din plăcintă. Dar care este cea mai eficientă cale de a avea un zâmbet permanent pe față? Dacă întrebați majoritatea oamenilor, cel mai probabil veți primi un răspuns format din două-trei cuvinte – cât mai mulți bani. În fiecare chestionar, nevoia de a avea un portofel cât mai gros se află în topul listei lucrurilor esențiale pentru a obține fericirea. Dar oare chiar este posibil să cumperi fericirea – sau aspirațiile financiare te poartă pe drumul spre disperare?

O parte a răspunsului vine dintr-un remarcabil studiu condus în anii 1970 de Philip Brickman și colegii săi, de la Universitatea Northwestern.” Brickrnan a vrut să descopere ce se întâmplă cu starea de fericire a oamenilor atunci când aspirațiile lor financiare devin realitate. Reprezintă într-adevăr un câștig imens capacitatea de a crea un zâmbet pe termen lung, sau emoția inițială se estompează rapid, averea proaspăt dobândită devenind ceva banal? Brickman a contactat un grup de oameni care câștigaseră premii substanțiale la jocul de loterie din statul Illinois, inclusiv câțiva care își adjudecaseră chiar premiul cel mare pus în joc. Ca grup de control, el a selectat aleatoriu nume din cartea de telefoane a statului Illinois. Toți posesorii acestor nume au fost rugați să-și evalueze gradul de fericire actual și să spună cât de fericiți se așteptau să fie pe viitor. Mai mult, subiecții au fost rugați să aprecieze cât de mult se bucurau de plăcerile de zi cu zi ale vieții, cum ar fi discuțiile cu prietenii, ascultarea unor bancuri sau primirea unor complimente. Rezultatele oferă o imagine frapantă asupra relației dintre fericire și bani.

Contrar credințelor populare, persoanele care au câștigat la loterie nu erau nici mai mult, nici mai puțin fericite decât cele din grupul de control. De asemenea, nu s-au găsit diferențe semnificative între grupuri atunci când subiecții acestora au fost rugați să aprecieze cât de fericiți vor fi în viitor. De fapt, a existat o singură diferență – spre deosebire de cei care au câștigat la loto, persoanele din grupul de control reușeau să se bucure de plăcerile cotidiene într-o măsură mult mai mare.

Întrucât câștigul la loterie reprezintă mai degrabă o modalitate neobișnuită de a obține siguranță financiară, psihologii au analizat, de asemenea, și relația dintre venituri și fericire în rândul celor care au muncit pentru propria bunăstare.

O parte din această muncă a implicat efectuarea pe scară largă a unor sondaje internaționale în care oamenii au fost rugați să-și aprecieze gradul de fericire actual (utilizând de obicei o scală în zece trepte, având ca extreme „foarte nefericit” și „foarte fericit”), iar apoi s-au efectuat anumite grafice pe țări, care indicau media de fericire a populației în comparație cu valoarea produsului intern brut al țării (PIB). Rezultatele sugerează faptul că, în timp ce oamenii din țările foarte sărace nu sunt atât de fericiți precum cei din țările mai înstărite, această legătură dispare în momentul în care o țară atinge un PIB relativ modest. Studiile ce analizează posibila legătură dintre salarizare și fericire au găsit un tipar asemănător. Atunci când oamenii își pot asigura traiul zilnic, o creștere a veniturilor nu implică faptul că vor avea o viață mult mai fericită.

Așadar, de ce ar trebui să fie valabil acest lucru? O explicație ar fi aceea că noi toți ne obișnuim foarte repede cu ceea ce avem. Cumpărarea unui mașini noi sau a unei case mai mari ne oferă o satisfacție pe termen scurt, dar imediat ne obișnuim cu aceasta și revenim la nivelul de fericire anterior achiziționării, Cum de altfel a spus și psihologul David Myers la un moment dat: „Datorită capacității noastre de adaptare la faimă și bogății tot mari, luxul de ieri poate deveni curând necesitatea de astăzi și lipsa de mâine”. Dacă banii nu pot cumpăra fericirea, care este cea mai bună solutie pentru a avea un zâmbet pe fată mult timp?

Vestea proastă: cercetările sugerează faptul că aproximativ 50% din sentimentul nostru general de fericire este determinat genetic și deci nu poate fi modificat.” Vestea bună: 10% se datorează coordonatelor culturale (cum ar fi nivelul de educație, veniturile, statutul marital etc.), care sunt de dificil de schimbat. În orice caz, vestea excelentă este aceea că 40% derivă din comportamentul nostru de zi cu zi și de felul în care alegem să privim viața și pe ceilalți. Cu ceva cunoștințe, această hibă imensă poate fi rapid remediată, permițându-ne să devenim mult mai fericiți în doar câteva secunde.

Problema este că o mare parte dintre sfaturile oferi te în unele cursuri și cărți de self-help vin în contradicție cu rezultatele cercetărilor științifice. Să luăm drept exemplu puterea gândirii pozitive. Drumul spre fericire depinde exclusiv de capacitatea oamenilor de a-și alunga din minte gândurile negative? De fapt, cercetările sugerează faptul că o asemenea suprimare a gândurilor nu face decât să sporească tristețea, în loc să o diminueze.

Pe la jumătatea anilor ‚80, psihologul Daniel Wegner de la Universitatea Harvard a descoperit un citat pe cât de obscur, pe atât de intrigant din cartea lui Dostoievski Însemnări de iarnă despre impresii de vară: „Încercați să vă impuneți următorul exercițiu: să nu vă amintiți de ursul polar și veți vedea că el, blestematul, o. să vă vină mereu, clipă de clipă, În minte”. Wegner a decis să Încerce un experiment simplu pentru a verifica veridicitatea acestei afirmații. Fiecare persoană dintr-un grup de voluntari a fost așezată singură Într-o cameră și a fost rugată ulterior să se gândească la orice altceva, numai la ursul polar al lui Dostoievski nu. Apoi tuturor subiecților li s-a cerut ca, atunci când le vine în minte ursul alb, să sune dintr-un clopoțel. În numai câteva momente, o larmă de clopoței au confirmat faptul că Dostoievski avusese dreptate – Încercarea de a suprima anumite gânduri Îi face pe oameni să devină obsedați tocmai de subiectul pe care încearcă să îl evite.

O altă cercetare a arătat cum acționează acest efect în viața de zi cu zi. Este vorba de studiul condus de Jennifer Borton și Elizabeth Casey de la Colegiul Hamilton din New York, care a oferit o demonstrație dramatică a modului în care acest fenomen afectează stima de sine și starea de spirit a oamenilor. Borton și Casey au rugat un grup de oameni să descrie cele mai negative gânduri despre propria persoană, după care jumătate din grup a petrecut următoarele 11 zile încercând să reprime acele gânduri. Ceilalți participanți au fost rugați să-și ducă viața mai departe ca până atunci. La sfârșitul zilei, fiecare subiect trebuia să indice măsura în care a stăruit asupra gândului negativ, după care să-și evalueze starea de spirit, nivelul anxietății și al stimei de sine. Rezultatele au fost similare celor obținute de Wegner în studiul său cu „ursul polar”, astfel că, în grupul care a avut drept sarcină să reprime permanent gândurile negative, s-a obținut în fapt o concentrare și mai puternică asupra acelor gânduri. Spre deosebire de grupul de control, format din participanții care nu primiseră vreo altă indicație decât aceea de a-și vedea de viața lor ca până atunci, cei din grupul experimental au indicat de asemenea niveluri mai crescute ale anxietății, depresiei și o stimă de sine mai scăzută. Peste 20 de ani de cercetări au relevat faptul că acest fenomen paradoxal se manifestă în mai multe domenii ale , vieții, demonstrând, spre exemplu, că, de fapt, cerându-le unor persoane care țin o dietă să nu se gândească la ciocolată, le vom determina să consume mai multă ciocolată, iar rugând alegătorii să nu voteze proști pentru Guvern, îi încurajăm să-l voteze pe George Bush.”

Așadar, dacă nu reprimarea gândurilor este soluția, atunci ce poți face? O posibilitate o reprezintă distragerea atenției: petrece timp cu familia ta, du-te la o petrecere, implică-te mai mult în activitățile profesionale, găsește-ti un nou hobby. Însă, deși această tehnică poate constitui un sprijin eficient pe termen scurt, cel mai probabil nu va conduce la un sentiment de satisfacție pe termen lung. De aceea, cercetările sugerează faptul că trebuie să știi să folosești un creion, să scrii un jurnal, să faci mici acte de compasiune și să dezvolți o atitudine recunoscătoare.

CREAREA JURNALULUI PERFECT

Fiecare dintre noi trece prin momente neplăcute sau chiar prin evenimente traumatizante de-a lungul vieții, cum ar fi ruperea unei relații de durată, moartea persoanei iubite, reproșurile că suntem ineficienți, o zi cu adevărat proastă sau chiar toate la un loc. Atât simțul comun, cât și multe forme de psihoterapie sugerează faptul că soluția cea mai bună pentru a merge mai departe este împărtășirea durerii cu alții. Adepții ideii conform căreia „problema identificată este pe jumătate rezolvată” sunt de părere că faptul de a da frâu liber emoțiilor are un efect cathartic și ne ajută să eliberăm emoțiile negative și să mergem mai departe. Este o idee minunată, care face un nemaipomenit recurs la intuiție. Într-adevăr, sondajele arată că 90% din populație consideră că discuțiile cu altcineva despre experiențele neplăcute contribuie la ameliorarea stării de disconfort psihic.” Chiar așa să fie?

Pentru a verifica acest lucru, Emmanuelle Zech și Bernard Rime de la Universitatea Louvain din Belgia au efectuat un studiu pe cât de important, pe atât de intrigant.” Un grup de participanți a fost rugat să aleagă o experiență negativă din trecut. Pentru a face studiul cât mai real cu putință, subiecții au fost rugați să evite chestiunile triviale, cum ar fi pierderea trenului sau imposibilitatea găsirii unui loc de parcare, și să se gândească mai degrabă la „cele mai negative, supărătoare întâmplări cu corelativ emoțional din viața lor, la care încă se mai gândesc și despre care încă simt nevoia să vorbească. De la moarte la divorț și de la boală la abuzuri, toate problemele erau dintre cele mai serioase. Participanții din cadrul unui grup au fost rugați să aibă o lungă discuție despre evenimentul neplăcut cu un experimentator suportiv, în timp ce al doilea grup a fost invitat să discute despre un subiect mai lumesc – o zi obișnuită. După o săptămână și mai apoi după încă vreo două luni, cu toții s-au întors la laborator și au completat mai multe chestionare ce măsurau starea lor de confort emoțional.

Participanții care își petrecuseră timpul discutând despre evenimentul traumatic au răspuns că discuția a fost utilă. Cu toate acestea, diversele chestionare au indicat cu totul altceva. De fapt, acea discuție nu a avut niciun impact. Subiecții au crezut că este benefic să-și împărtășească experiențele negative, dar, în ceea ce privește diferențele care ar fi trebuit să apară În modul lor de gestionare a traumei, s-a dovedit că ei ar fi putut vorbi la fel de bine despre o zi obișnuită.

Așadar dacă a-i vorbi unui individ simpatic dar neinstruit despre traumele noastre este o pierdere de timp, ce se poate face pentru a alina durerea din trecut? După cum am văzut la începutul acestei secțiuni, încercarea de a reprima gândurile negative poate fi la fel de dăunătoare.” În schimb, o altă posibilitate ar putea fi aceea a „exprimării în scris”.

În mai multe studii, participanții care trecuseră prin evenimente traumatizante au fost încurajați să petreacă câteva minute pe zi notând Într-un jurnal cele mai profunde gânduri și sentimente generate de acel eveniment.” De exemplu, într-o cercetare, participanții cărora li se spusese că sunt ineficienți au fost rugați să reflecteze asupra celor mai profunde gânduri și sentimente cu privire la pierderea locului de muncă, inclusiv asupra modului în care această pierdere le va afecta atât viața personală, cât și cea profesională.” Deși aceste tipuri de exerciții erau simple și rapide, rezultatele au indicat faptul că subiecții au resimțit o îmbunătățire remarcabilă a stării lor fizice și psihice de bine, a sentimentului de fericire – inclusiv o reducere a problemelor de sănătate și o stimă de’ sine mai crescută. Rezultatele i-au lăsat pe psihologi într-o mare dilemă. De ce conversația cu privire la un eveniment traumatizant nu are aproape niciun efect, în timp ce faptul de a scrie despre acesta poate avea beneficii semnificative?

Din perspectivă psihologică, scrisul și conversația sunt foarte diferite. Discuțiile pot fi adeseori nestructurate, aleatorii, chiar haotice. În schimb, scrisul încurajează crearea unei linii a povestirii și a unei structuri care îi ajută pe oameni să găsească sensul

Pag. 13 – 19