Adevăr Divin
Cuplul în psihogenealogie
Influența familiei în alegerea partenerului – o explicație a succesului și eșecului în relații
| Cât de întâmplătoare este întâlnirea dintre un anumit bărbat și o anumită femeie? Suntem adesea tentați să punem această întâlnire pe seama unei coincidențe mai mult sau mai puțin fericite. Psihanaliza clasică ne învață că, în spatele alegerii noastre, se ascund rațiuni inconștiente. |
34.00 28.90 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Cât de întâmplătoare este întâlnirea dintre un anumit bărbat și o anumită femeie? Suntem adesea tentați să punem această întâlnire pe seama unei coincidențe mai mult sau mai puțin fericite. Psihanaliza clasică ne învață că, în spatele alegerii noastre, se ascund rațiuni inconștiente. Desigur. Însă afectele subconștiente nu sunt suficiente pentru a explica atracția și rezistența în timp a unui cuplu. Mai e nevoie de încă ceva. Cuplul în psihogenealogie ne dezvăluie amploarea acestui mecanism, traversând nu doar o minte și un suflet, ci generații de-a rândul care – în urma noastră – ne condiționează alegerile prezente. Prin exemple și povești reale, autorii ne fac cunoscută posibilitatea cuplului nu doar ca reunire a două identități, ci ca potențial și, totodată, condiție a desăvârșirii personale: „Originea cuplului poate răspunde, adesea, unei moșteniri transgeneraționale. Asta nu înseamnă nicidecum că totul e hotărât pe vecie, ci că există o similaritate a datelor, a prenumelor, că anumite evenimente se tot repetă. Treptat, conștientizarea amintirilor transgeneraționale și a proiecțiilor parentale înlesnește dobândirea liberului-arbitru care duce la scăderea intensității conflictelor, inevitabile într-o viață de cuplu. E ca și cum un cod invizibil ar uni toți membrii unei familii, înțelegerea acestui cod fiind cea care ne poate ajuta să sfârșim cu supunerea oarbă determinată de necunoaștere. Provocarea de a descoperi acest cod e o invitație la împăcarea cu sine și la trezirea conștiinței.” |
Cuprins:
Cuvânt înainte ... 7 |
Fragment:
Uneori, ne atingem visul printr-un lung drum prin viață. Jacques Chardonne Amour, c’est beaucoup plus que l’amour Partea întâi ÎN CÃUTAREA CUPLULUI IDEAL Genealogia și cuplul sunt două subiecte la modă. Conform unui sondaj IPSOS, francezii se dau în vânt după genealogie. Cam o familie din două (42%) are un arbore genealogie. „Să-ți cauți strămoșii a ajuns una dintre principalele activități cu care-și ocupă timpul liber francezii, iar internetul este prima lor sursă de informație”, spune Toussaint Roze, directorul fondator al notrefamille.com. Suntem cu toții ramuri dintr-un arbore genealogie purtător de repetiții – prenume, date, meserii, calități, boli, relații mai mult sau mai puțin fericite – toate guvernate de moștenirea transgenerațională. Studiul genealogiei prin prisma psihogenealogiei ne propune să dobândim o privire de ansamblu în raport cu arborele nostru pentru a conștientiza repetițiile semnificative, de la o generație la alta. Să utilizăm cât mai bine experiențele celor de dinaintea noastră, în vederea unei transformări personale. În această privință, studiul cuplurilor din trecut e plin de învățăminte. Căsătoria și-a pierdut din prestigiu. Pactul civil trece și el prin asta. Așa că, dincolo de nostalgiile pentru rochia albă, fiecare se străduiește, pentru o perioadă de timp mai scurtă sau mai lungă, să trăiască împreună cu cineva. Dar, cum a spus Lavoisier, „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”, iar cum Mama Natură nu suportă vidul, astăzi tocmai homosexualii își revendică dreptul de a trece prin fața domnului ofițer de stare civilă. Cu toate acestea, căsătoria rămâne o valoare sigură. Te convingi de asta numai când te uiți cum înfloresc în fiecare an saloanele de mariaj, unde lumea se înghesuie. Căsătoria cere totuși și un angajament, iar acest angajament e greu de asumat în zilele noastre. Preferăm „să trăim împreună” pentru un timp nedeterminat: e mai „cool” așa! Am intrat într-o epocă a precarității, iar cuplul nu a scăpat nici el acestei tendințe. Există o confuzie între Iubire și Seducție. Să o cităm pe Lucie Aubrac, care răspunde întrebărilor fetiței ei, vorbindu-i despre a treia ei iubire: „Nu asta e Iubirea; îți trebuie o viață întreagă să cercetezi corpul bărbatului pe care-l iubești”! În marea și bătrâna tradiție indiană, căsătoria este confluența a două fluvii ale vieții: unul e reprezentat de familia femeii, celălalt de cea a bărbatului. Nu e vorba doar de căsătoria a două persoane, așadar. Acolo unde cele două curente se unesc pentru a crea unul nou care poartă în el ce-i mai bun din amândouă – calitățile amândurora – noul curent conține o mai mare bogăție spirituală, o mai mare valoare și un viitor mai măreț decât fiecare dintre ele, separat. P. Rajagopalachari scrie: „Când două persoane se căsătoresc, fericirea lor se transmite înapoi până la părinții spirituali, rishii. Astfel, în această tradiție foarte specială, plină de semnificații, căsătoriile sunt binecuvântate de acești rishi, iar binecuvântarea lor se va întinde asupra copiilor cuplului. Iată de ce căsătoria e sfântă, plină de iluminare și de bucurie a vieții”. Faptul de a fi conștient de elementul sacru al căsătoriei e cel care atrage binecuvântarea ce se transmite urmașilor cuplului. Cum putem deosebi o relație amoroasă de un cuplu? Se pare că durata e cea care face diferența. Unele persoane sunt abonate la relații amoroase și nu reușesc să construiască un cuplu. Relația amoroasă se întemeiază pe „întâlnirea” emoțională a două personalități care se recunosc, iar această întâlnire dă naștere la reacții fizice, fantasmatice, sentimentale, ducând până la bucuria fuziunii. E trăită ca o ruptură din cotidian și umple un vid, o absență a sensului. Relația amoroasă se bazează pe seducție, narcisism, vis și ne transportă în afara timpului: toate energiile noastre renasc și orice ne stă în putință. Viața mea poate să reînceapă cu această nouă întruchipare a fantasmelor și a dorințelor mele, cu condiția ca relația să fie de scurtă durată, episodică, altfel visul ar dispărea și luciditatea ar reveni: când celălalt se dezvăluie, seducția dispare, iar nevoia de recunoaștere rămâne nesatisfăcută. Dorința are nevoie să se exprime, să se înfăptuiască prin cuvânt și acțiune. Relația amoroasă nu poate continua decât atunci când devine parte din viața fiecăruia, când se dezvăluie în viața de zi cu zi, când devine un element din personalitatea individului, creând astfel premisele cuplului. Cuplul e subiectul cel mai de succes. Ajunge să vezi întreaga literatură care i se consacră: fiecare are o anumită reprezentare despre ce înseamnă cuplu. Noțiunea de cuplu este înțeleasă de regulă prin asociere cu relația amoroasă ce se încheie cu Iubirea cu I mare. Honoré de Balzac scria: Iubirea e poezia sensurilor. („Femeia la treizeci de ani”) Iubirea care face economie nu e niciodată Iubirea adevărată. Cuplul își are fără doar și poate rădăcinile în relația amoroasă (dar nu se reduce la atât), pe care o deschide asupra proiectului de viață, asupra sensului. Înseamnă să-ți trăiești viața de fiecare moment în doi, respectiv să înfrunți evenimentele vieții, fericite și nefericite, cot la cot cu celălalt, ceea ce duce neapărat la împărtășirea emoțiilor și gândurilor celuilalt: trăiesc în intimitate cu celălalt, împart același pat și pot să mă abandonez somnului cu deplină încredere. Sunt în stare să mă relaxez, să mă las în voia relației mele amoroase. Dorința mea se poate reînnoi mereu cu același partener și pot să împart cu el proiecte de durată, proiecte ce aduc cu ele angajamente și responsabilități. Și așa, din fuziune a inițială, ies la iveală treptat două noi personalități care se îmbogățesc pe sine prin celălalt. Cuplul este locul umanizării maxime: „Eu” este într-o relație permanentă cu „Noi”. Vom vedea că studiul cuplurilor din perspectiva arborelui genealogie oferă răspunsuri. Într-adevăr, dacă un cuplu poartă o suferință ce se regăsește de-a lungul mai multor generații, urmașul cuplului se va confrunta și el cu eșec după eșec. Una dintre soluțiile psihologice pentru îndrăgostiții care nu reușesc să devină un cuplu și pentru toate cuplurile bolnave e conștientizarea memoriei amoroase a strămoșilor. De exemplu, persoanele născute dintr-o mezalianță, cele care în copilărie au suferit în urma morții unui părinte etc., nu vor vedea cuplul ca pe o garanție a reușitei, a siguranței și a moștenirii transgeneraționale. Ca să dăinuie, cuplul are nevoie de o ancoră, de un angajament, de un jurământ între cei doi că vor urma drumul inițiatic al autenticității, al respectului autonomiei celuilalt. Realizarea unui proiect comun, conștient sau inconștient, e cea care creează legături indestructibile și face posibilă existența cuplului. Visul e principalul motor care îl duce mai departe. Yin/Yang: principiul alternanței și al complementarității Cum am putea înțelege noțiunea de cuplu fără să facem un ocol prin filozofia tradițională chineză, veche de mai bine de trei mii de ani, al cărei fundament este reprezentat de principiul vacuității, Tao, și alternanța dintre Yin și Yang? Acest principiu al dualității impregnează și determină întreaga lume manifestă. Forțele Yin-Yang sunt complet interdependente și nu pot exista una fără cealaltă. Ele reprezintă două fețe ale aceleiași realități, cea a universului, și se îmbină perfect pentru a exprima Unitatea originală, în mișcarea ei potențială. Aceste forțe opuse sunt și complementare; interacțiunea lor creează multiplicitatea, dezvoltarea unui proces vital în toate lucrurile. Îmbinarea lor perfectă induce în mod natural noțiunea de cuplu, ca în cazul Cerului și al Pământului, luminii și întunericului, vizibilului și invizibilului, dreptei și stângii, Sudului și Nordului, datului și primitului, bărbatului și femeii... Cum să abordăm relația cu celălalt fără să avem în vedere acest principiu al dualității? Orice obiect, orice ființă poartă dintotdeauna aceste două aspecte complementare. De altfel, e un detaliu vital al simbolismului care amintește că orice element masculin include neapărat un principiu feminin și viceversa. Pe vremea când Cerul și Pământul erau încă amestecate, nu exista decât Unul nediferențiat. Acest Unu a fost divizat; astfel s-au născut Yin și Yang. Ceea ce a primit Yang Qi s-a urcat, limpede și ușor, și a devenit Cer. Ceea ce a primit Yin Qi a coborât, neliniștit și greu, în adâncimi și a devenit Pământul. Și cine a primit totodată Yin Qi și Yang Qi și s-a arătat drept și echilibrat a fost Omul. Astfel, viața se transmite prin intermediul cuplului; orice ființă vie se naște dintr-un principiu fecundator (tatăl) și un principiu generator (mama). Cuplul parental reprezintă fundamentul existenței noastre, rădăcina caracterului nostru, amprenta viitoarelor noastre comportamente. Din acest punct, studiul naturii cuplului pare a fi o cale esențială de a ne înțelege pe noi înșine. Originea biologică a relațiilor bărbat/femeie va fi tratată mai pe larg în capitolul „Ping-pongul creierelor”. Ne-am lămurit asupra înțelesului corect al „atitudinii supreme” dintre bărbat și femeie făcând referire la textele milenare ale marii tradiții chineze. (Vezi anexa 1: bărbații autentici și bărbații de azi). Femeia cu cinci parfumuri Acest dialog a avut lor între Împăratul mitic Houang Ti și ministrul său celest, Qi Pa. Împăratul primea sfaturi de la Qi Pa despre cum să-și conducă imperiul urmând legea Tao. După Tao, tot ce e pe pământ poate fi clasificat după cinci elemente: Lemnul, Focul, Pământul, Metalul, Apa, ce își au un corespondent analogic în cele cinci anotimpuri: Primăvara, Vara, Cel de-Al Cincilea Anotimp, Toamna și larna. Noi, ființele vii, trăim în conformitate cu cele cinci elemente, de care depind cele cinci organe ale noastre și cele cinci sentimente asociate: ficat-inimă-pancreas-plămân-rinichi / furie-bucurie-grijă-tristețe-frică. De aici urmează gestiunea emoțiilor-sentimente. În Sowen, Împăratul îl întreabă pe ministrul celest despre consoarta ideală. Iar Qi Pa răspunde: „Trebuie să o întâlnești pe Femeia Sudului, a Estului, a Vestului, a Centrului și a Nordului”. Prin urmare, ne-am pus următoarele întrebări: Ce le deosebește pe femei? Nu ar putea ele să se regăsească într-una singură? Așa s-ar naște „femeia cu cinci parfumuri”, adevărata inițiatoare a iubirii, cu o bogată cunoaștere: femeia imaginației, femeia efervescentă, femeia dreptății, femeia luminată și femeia misterioasă. Cinci temperamente într-o singură femeie. Același lucru e valabil și pentru bărbatul cu cinci esențe. Un excelent proiect de trezire spirituală reciprocă pentru cuplu! Femeia Estului Asemănătoare primăverii, ce anunță reînnoirea prin apariția mugurilor și vântul schimbării, iat-o pe femeia dezlănțuită, cu imaginație debordantă și plină de proiecte. Curajoasă, creați vă, ea este o îndrăzneață. Energia sa aduce o scânteie de bucurie, sarea și piperul în dinamismul cuplului. Spontană, ea este la originea mișcării și îl împinge pe bărbat să se dezvolte, să întreprindă acțiuni. Este Pag. 15 – 21 |