Capitolul unu
Descoperirea celor trei valuri
Cercetările mele în domeniul hipnozei m-au purtat în călătorii inimaginabile prin timp și spațiu, să explorez istoria trecutului și posibilitățile viitorului. Când mi-am început investigațiile prin terapia vieților anterioare, am crezut că o să aflu că oamenii își amintesc doar vieți pe Pământ, pentru că – normal – numai despre asta știam. Sistemul meu de convingeri s-a extins și s-a lărgit mult, în ultimii patruzeci de ani. Pe măsură ce avansam cu munca mea mi se dădeau foarte multe informații despre începuturile vieții pe Pământ. Mi s-a spus că acesta e momentul pentru ca această cunoaștere să iasă la suprafață. Trecem într-o nouă lume, într-o nouă dimensiune, în care aceste informații vor fi apreciate și aplicate.
În munca mea, am auzit de multe ori spunându-se că totul e compus din energie; forma și conturul sunt determinate doar de frecvență și de vibrație. Energia nu moare niciodată; ea doar se schimbă. Mi s-a spus că Pământul își schimbă vibrația și frecvența și că se pregătește să intre într-o nouă dimensiune. Există nenumărate dimensiuni. care ne înconjoară tot timpul. Nu le putem vedea, pentru că, vibrația acestora accelerându-se, ele sunt invizibile pentru noi. Este important ca noi să știm mai multe despre această trecere la o nouă dimensiune, pentru că acum suntem chiar în mijlocul ei, iar punctul culminant nu va întârzia mult.
Pământul e o școală unde mergem și învățăm lecții, dar nu este singura școală. Ați mai trăit și pe alte planete și în alte dimensiuni. Ați făcut multe, multe lucruri pe care nici măcar nu vi le puteți imagina. Mulți dintre oamenii cu care am lucrat în ultimii câțiva ani au regresat la vieți anterioare în care erau ființe de lumină și trăiau într-o stare de extaz. Nu au avut niciun motiv să vină în densitatea și în negativitatea Pământului. Ele s-au oferit voluntar să vină și să ajute omenirea și Pământul la acest moment. Am întâlnit ceea ce consider a fi cele trei valuri de astfel de suflete noi, care trăiesc pe Pământ. Ele au venit în aceste vremuri, pentru că cei mai mulți dintre oamenii care au fost aici viață după viață s-au încâlcit în karma și nu mai avansează. Au pierdut din vedere scopul pentru care trăiesc pe Pământ.
* * *
În zilele de început ale muncii mele (și în primele mele cărți) credeam că ar fi imposibil pentru o persoană să își trăiască prima viață pe planeta Pământ, în timpul nostru prezent. Credeam că trebuie să fie un proces gradat, în care, înainte să devii om, treci prin diferitele forme de viață: aer, pietre, sol, plante, animale, spirite ale naturii și. în cele din urmă, om. Credeam că, atunci când un suflet decide că este pregătit să încerce viața ca ființă umană, el se va afla într-o societate primitivă, pentru a se putea acomoda treptat. Credeam că nu avea să fie niciodată aruncat brusc în mijlocul unei societăți moderne nebunești, cu toată energia ei haotică. În mod absolut, asta ar fi prea mult de îndurat pentru un suflet nou, care evoluează. Apoi, în 1986, am scris cartea Keepers of the Garden; despre un suflet blând care își trăia prima viață pe Pământ. Avusese întotdeauna vieți pe alte planete și în alte dimensiuni. Însă în primele noastre ședințe, el a descris câteva aparente vieți anterioare pe Pământ. Așa că m-am întrebat ce se întâmplă. Fie e adevărată reîncarnarea, fie nu. Însă după aceea mi-a fost dată prima mea explicație cu privire la teoria „imprimării”. Oamenii care au trăit pe Pământ vieți nenumărate au amintiri despre aceste experiențe, în băncile lor de memorie subconștiente. Necunoscute minții conștiente ale persoanei, aceste amintiri îngropate sunt esențiale pentru a îi ajuta să își croiască drum prin mocirla vieții de om. Fără un soi de fundal, ei nu ar fi în stare să funcționeze. Bebelușul nou-născut pare să vină aici, proaspăt și nou, fără să aibă nimic la care să se raporteze, până ce nu este învățat de părinți și de societate. Însă asta e departe de a-ți adevărat. Așa-numitul „bebeluș” este de fapt, un suflet foarte bătrân, care a avut sute de călătorii în scenariul complicat pe care îl numim „viață”. Asta îi dă ceva pe care să îl folosească drept referință (în mod inconștient) în felul în care trăiește ca om: însă sufletele care sunt noi pe Pământ nu au acel fundal și ar fi total pierdute. Doar că există un concept ingenios, care a fost elaborat de partea spiritului și care se numește „imprimare”. Atunci când sufletul este în partea spiritului, i se arată tipul de viață în care urmează să intre, iar acesta face un plan pentru ceea ce speră că va reuși să realizeze. De asemenea, face contracte cu diferite suflete, pentru a rezolva resturi de karma. Dacă sufletul nu mai are nicio experiență pământească la care să se raporteze, este dus la Bibliotecă. Mulți, mulți dintre clienții mei au descris această Bibliotecă în același fel. Aici este păstrată toată cunoașterea, tot ce este cunoscut și tot ce va fi cunoscut vreodată. Aici sunt și Înregistrările Akashice. care sunt înregistrările fiecărei vieți care a fost trăită vreodată. de la momentul creației încoace. După multe discuții și consultări cu Bibliotecarul, sufletul alege viețile pe care le vrea imprimate pe tiparul sufletesc. Acestea au fost asemănare cu căptușeală, sau o peliculă. E ca și cum te-ai duce la bibliotecă să faci cercetare și ai trece prin nenumărate volume și cărți, ca să găsești informațiile corecte. Această imprimare devine o parte esențială din memoria sufletului nou. Am întrebat cum aș putea să îmi dau seama, atunci când lucrez cu un client, dacă amintirile care apar în timpul regresiei sunt „reale” sau imprimate. Mi s-a spus că nu aș putea să-mi dau seama de diferență, pentru că totul, nu numai amintirile, ci și emoțiile și tot ce a format viața respectivă va fi imprimat deopotrivă. Mi-au spus că, oricum, nu contează, deoarece este folosită doar ca referință pentru suflet. De vreme ce viețile multor oameni celebri sunt folosite adesea ca tipare pentru imprimare, asta explică atitudinea critică a sceptici lor, care spun că reîncarnarea nu există, pentru că sunt mulți oameni care susțin că au fost aceeași persoană importantă. Imprimarea răspunde acestui argument. I-am întrebat: „Asta înseamnă că reîncarnarea nu există, dacă oricine poate să își imprime o viață, mai degrabă decât să trăiască experiența efectivă?” Mi-au spus că nu, deoarece trebuie să existe vieți trăite pentru a avea material sau amintiri, care să poată fi puse în înregistrări.
Asta mi s-a părut perfect logic și era o metodă elaborată pentru ca sufletele pure și inocente să se poată adapta la o lume străină și haotică. Ar fi imposibil să vii pe Pământ fără o oarecare pregătire. Sufletul cel fraged nu ar avea la ce să se raporteze și ar fi total incapabil să facă față acestei lumi. După prima mea experiență cu Phil, tânărul din Îngrijitorii grădinii, am început să întâlnesc mai des astfel de suflete. Cazurile acestea sunt descrise în cărțile din seria Universul intortocheat, așa că ceea ce eu credeam că este o apariție rară devenea acum ceva obișnuit. Ei se ascundeau în spatele imprimărilor altor vieți – și asta era ceea ce fusese prezentat celorlalți hipnotizatori și investigatori (mai ales acelora care lucrează numai la nivelurile ușoare de transă). Pentru că imprimările sunt alese cu un scop, pentru a fi folosite în timpul vieții, „aparenta” viață anterioară va răspunde la oarece întrebări, dar nu la cele mai importante. SC, în infinita sa înțelepciune, va da clientului numai ceea ce poate acesta să proceseze. Și același lucru e valabil și pentru hipnotizator – dacă acesta abia își face primii pași în necunoscut, nu i se vor da răspunsuri complexe. Mie nu mi s-a dat această informație, până ce nu am fost pregătită să Îmi extind marginile curiozității-o până nu demult, credeam că acești „nou-veniți” puri și inocenți sunt ceva rar. Dar acum, ei devin normă. SC nici măcar nu se mai chinuie să ascundă asta. De multe ori, clientul nu reușea să găsească nicio viață anterioară, oricât de multe variațiuni ale tehnicii mele aș fi încercat. Și atunci când contactez SC-ul pentru clarificare în astfel de cazuri, întreb întotdeauna de ce nu am putut să găsim nimic. Uneori ne va spune: „Am fi putut să îi arătăm ceva, dar ar fi fost doar o imprimare”. Și atunci continuă, spunându-le de unde au venit și care e scopul lor pe planeta Pământ în acest moment. Au fost câteva cazuri în care Subconștientul a spus că persoana a refuzat imprimările chiar înainte să pătrundă în corpul bebelușului. Iar asta a dus la o viață haotică, fără niciun plan au scop. Așa, se pare că „ei” chiar știu ce fac. Noi, oamenii, suntem cei care nu înțelegem sau nu suntem capabili să pătrundem cu mintea aceste lucruri.
Pentru a înțelege pe deplin teoria (și „piesa lipsă”) pe care urmează să o propun, este necesar să mergem înapoi la începuturi, la „însămânțarea” rasei omenești.
Cum a început viața pe Pământ
Pentru a înțelege de ce au venit aceste trei valuri de voluntari la acest moment, trebuie să revenim la început – la începutul vieții în lumea noastră. Știu că aceste informații sunt controversate, dar cum informațiile mi-au parvenit în mod repetat, în mii de ședințe de regresie, simt că nu putem să le ignorăm.
Cu eoni în urmă, nu exista viață pe Pământ. Erau mulți vulcani și atmosfera era plină de azot. Planeta a trebuit schimbată, ca să poată începe viața. În cercetările mele, am aflat că există Consilii care fac reguli și reglementări pentru crearea vieții în tot universul. Există Consilii pentru sistemul solar, Consilii pentru galaxie și Consilii pentru univers. Este un sistem foarte ordonat. Aceste ființe superioare merg prin univers și caut.ă planete care sunt potrivite pentru viață. Ei spun că, atunci când o planetă ajunge la punctul la care poate să susțină viață, aceasta este o ocazie spectaculoasă în istoria acelei planete. Atunci i se dă Carta Vieții ei.
Apoi, diferite grupe de extratereștri sau de ființe superioare sunt desemnate să meargă și să înceapă viața pe acea planetă. Aceste ființe sunt numite Arhaicii sau Străvechii. Ei fac asta de la începutul timpului. Asta nu îl scoate deloc din tablou pe Dumnezeu – El e prezent în tot tabloul ăsta. Aceste ființe aduc mai întâi organismele unicelulare, pentru a le face să se dividă și să formeze organisme pluricelulare. În funcție de condițiile de pe fiecare planetă, se vor forma diverse organisme. După ce au însămânțat o planetă, revin pentru a verifica celulele, din când în când, de-a lungul eonilor. Adesea, celulele nu supraviețuiesc, iar ei găsesc planetele lipsite iar de viață. Aceste ființe mi-au spus: „Nu ai idee cât de fragilă este viața.”
Așa că, în timp, ei au făcut asta pe Pământ și, după o vreme, au început să se formeze plante, pentru că trebuie să existe plante. înainte de a putea introduce animale. Viața a început să se dezvolte, iar ei veneau din când în când, ca să vadă și să îngrijească de ea. Au format oceanele și au curățat aerul, pentru ca diferitele forme de viață să poată evolua. În cele din urmă, ființele superioare au început să creeze o ființă inteligentă. Asta s-a întâmplat pe fiecare planetă; acesta este modul în care se formează viața.
În cărțile mele, eu am numit aceste ființe „îngrijitorii grădinii”, pentru că noi suntem grădina; noi suntem copiii lor. Acum, pentru a crea o ființă inteligentă, trebuia să ia un animal cu un creier suficient de mare, care să aibă capacitatea să învețe – și care să aibă mâini, pentru a putea construi unelte. De asta au ales maimuța. Unii oameni nu sunt de acord cu asta, însă adevărul este că suntem 98% compatibili din punct de vedere genetic. Poți să donezi sânge unei maimuțe, iar aceasta ar supraviețui; atât suntem de apropiați, genetic vorbind. Dar chiar și așa, crearea ființei umane a necesitat manipulări genetice și combinarea cu alte celule și gene, aduse de peste tot, din univers. Ei au spus că n-o să găsim niciodată „veriga lipsă”, pentru că ea nu există. Evoluția noastră a sărit peste generații. Nu a avut loc printr-o șansă, aleator.
În timp, ori de câte ori era necesar să fie dat ceva omenirii, aceste ființe veneau și trăiau cu oamenii și le dădeau ceea ce le trebuia. Fiecare cultură din lume are legende despre aducătorul de cultură”. Indienii au ,femeia de porumb’, care i-a învățat să cultive.
Există legende despre cei care ne-au învățat despre foc și despre cum să dezvoltăm agricultura. În toate legendele lumii, aceste ființe vin din cer sau de peste mare. Aceștia au fost învățătorii, care puteau să trăiască oricât doreau. Ei sunt cei care s-au pogorât la noi, ca legende cu zei și zeițe. Acest lucru se mai întâmplă și acum, dar ei nu pot să trăiască printre noi; ar ieși prea mult în evidență. Așa că, atunci când vor sa ne dea idei noi, care sa ne accelereze evoluția, acum le pun în atmosferă. Cine prinde acea idee este cel care o va inventa. Lor nu le pasă cine o inventează, atâta timp cât este în linia temporală. Cu toții știm despre oameni diferiți care lucrează la aceeași idee, în același timp. Un exemplu în acest sens este energia gratuită, despre care aud în călătoriile mele și pe care mulți oameni din lume lucrează să o dezvolte.
Grădina pierdută a Raiului
Când pe Pământ a fost creată o ființă inteligentă, Consiliul a decis să ne dea liberul arbitru și să vadă ce o să facem cu el. Există planete unde nu există liberul arbitru. Directiva de neinterferare din Star Trek este foarte, foarte reală. Ea face parte din directivele Consiliului: ei nu pot să interfereze și să intervină în dezvoltarea unei specii inteligente. Pot să ajute, învățându-ne și dându-ne cunoaștere, dar nu pot să interfereze. Eu am întrebat: „Nu se consideră interferență, când au venit și ne-au dat următorul lucru de care aveam nevoie în evoluția noastră (focul, cultivatul etc.)?” Si mi-au răspuns:
„Nu; este un dar pe care vi-l facem o singură dată, ca să vă ajutăm să treceți la faza următoare a dezvoltării voastre. Ce faceți cu el ține de liberul vostru arbitru.” De multe ori, am luat darul lor și l-am folosit pentru ceva negativ sau distructiv, iar aceasta nu era intenția lor. Eu am spus: „Și atunci, n-ați putut să veniți înapoi și să le spuneți că nu îl folosesc în modul corect?” Și au spus: „Nu, asta ar însemna interferență. Noi vi-I dăm. Ce faceți voi cu el ține de liberul vostru
Pag. 15 – 21 |
