Mesaje de la Maeștrii Ascensionați. Vol. 4
O misiune importantă: România
O să vă spunem ce v-a adus aici pe toți: o anume lipsă de iubire.Cu toții suferiți din lipsă de iubire.Din această cauză v-ați îmbolnăvit și v-ați pierdut. |
25.00 21.25 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
O să vă spunem ce v-a adus aici pe toți: o anume lipsă de iubire. |
Cuprins:
CUVÂNT INTRODUCTIV ... 7 |
Fragment:
Cum am învățat iubirea necondiționată
Nativ Leu cu ascendent în Rac, viața mea a fost o luptă de când mă știu. Toată lumea trebuia să facă și să zică ce voiam eu, iar vorba mea preferată era „corabia are un singur căpitan”. Vă dați seama că acest mod de a gândi și acționa nu mi-a adus decât furie, violență, dezamăgire, conflicte cu toți cei care îndrăzneau (vai de ei) să fie de altă părere. Nu am pierdut bătălii, dar am pierdut războiul! În urmă cu cinci ani, printr-un „complot” al colegilor care doreau să schimbe modul meu dictatorial de a funcționa, am fost schimbată din funcție. Nu a contat niciun pic pentru acești colegi faptul că în trecut am făcut mari eforturi pentru a le obține drepturi bănești suplimentare sau zile libere, purtând bătălii din care personal nu am avut de câștigat decât nervi, stres, insomnii și diabet. Am suferit atunci poate cea mai mare dezamăgire din viața mea... Însă totul se întoarce într-o formă sau alta și ulterior am revenit în postul de șef. Mi s-a dat o șansă divină de a repara trecutul și karmele pe care le-am creat odată cu schimburile violente de cuvinte. Pentru un scurt timp am luptat cu dorința de răzbunare, dar în final i-am iertat pe colegi și am convocat o ședință în cadrul căreia i-am întrebat dacă doresc sau nu să colaborăm, specificând că în cazul în care nu-și doreau colaborarea cu mine, eram gata să mă retrag din post. S-au gândit și au ales să mergem mai departe împreună. Pentru o perioadă ne-am tatonat reciproc loialitatea și cu greu le-am câștigat încrederea într-o conlucrare pașnică. Treptat am înțeles unde am greșit și am început să simt iubire pentru ei toți. Cursurile de esoterism pe care le frecventez de un timp, acordajele în energia universală Reiki și îndrumările Maeștrilor Luminii m-au ajutat să apreciez grația divină pe care am primit-o și să realizez că e în puterea noastră să reparăm greșelile pe care le-am săvârșit cu sau fără voie, pentru că ni se oferă mereu ocazii în care să arătăm că ne-am învățat lecțiile și am „crescut”. Și acum o să vă povestesc minunea care s-a întâmplat în viața mea după ce m-am rugat cu îndârjire să mi se desfacă pecețile de pe chakra inimii ca să fiu mai bună, mai blândă, mai iubitoare... Una din colege, capul „revoltei” din trecut, față de care încă mai aveam rețineri, s-a îmbolnăvit de o formă de gripă destul de violentă. M-a sunat să mă roage dacă pot să-i sugerez un tratament deoarece se simțea foarte rău. În acel moment am auzit ghizii mei spirituali spunându-mi „acum să te vedem... „ Am întrebat-o dacă vrea să-i trimit energie ca să se vindece mai repede. Cu o voce pierită mi-a răspuns că da, se simte rău și are nevoie de ajutor. Eu nu mai făcusem transmisii de energie în scop terapeutic, dar L-am rugat pe Tatăl să mă învăluie în lumină și pe Maeștrii vindecători să mă ajute și să mă învețe. Am vizualizat-o întinsă pe pat, i-am vizualizat aura și i-am trimis din suflet iubire, rugându-i pe Maeștri s-o ajute prin intermediul meu. După aproximativ zece minute am simțit că s-a închis emisia de energie. În acest timp nu a sunat telefonul, nu a bătut nimeni la ușă, astfel că am putut să mă concentrez. Colega m-a sunat imediat să-mi mulțumească și să-mi spună că a simțit o iubire arzătoare pe care a interpretat-o ca fiind „hristică”. Eu am tușit după aceea foarte rău și am știut că s-au șters toate vorbele grele dintre noi și toate formele-gând malefice pe care le-am schimbat. Am repetat a doua zi emisia de iubire iar Maeștrii mi-au spus că nu mai este nevoie, ea s-a pus pe picioare. Totuși m-au întrebat, subtil, de ce nu repet această experiență, având grijă cui dăruiesc energie și fără să încalc liberul arbitru al celorlalți. Paradoxal, acest sentiment de iubire necondiționată se manifestă acum de câte ori o văd pe colega mea și am înțeles din această experiență marea șansă care mi s-a acordat de a repara ceva din trecutul meu furtunos” și, deci, de a progresa. „Le sunt profund recunoscătoare tuturor Maeștrilor mei pentru răbdarea pe care au avut-o cu mine, sunt un om total schimbat, nici măcar nu mai pot să mă supăr acum și lupt în continuare cu mine să nu cumva să mai gândesc sau să vorbesc rău de un alt copil al aceluiași Tată. – membru al grupului Agni – Fericirea din fiecare zi
De când mă știu am avut o neliniște permanentă și o dorință de cunoaștere. Mereu îmi puneam întrebarea: „Ce am eu de făcut?” Această dorință de cunoaștere m-a făcut să citesc mult din toate domeniile în tinerețea mea. Mai târziu, când au apărut cărțile cu caracter spiritual, am început să investesc tot mai mult în ele. Am hotărât să dau astfel de cărți și copiilor mei să le citească, pentru a-și lărgi orizontul cunoașterii și a înțelege mai bine de ce li se întâmplă unele lucruri. Am găsit în lecturile mele o definiție a vieții care rezonează foarte bine cu modul meu de a vedea lucrurile, și anume că viața este starea de bucurie și iubire în materie. Suntem compuși din corp, suflet și spirit, dar cred că abia atunci când voi înțelege cu toată ființa mea că sunt un spirit nemuritor care trăiește într-un corp muritor, atunci voi trăi cu adevărat. Până atunci pot spune că fiecare experiență de viață reprezintă o ocazie de a învăța ceva nou și a face o schimbare pentru atingerea unui scop înalt. În ultima carte citită, „Grăuntele fericirii” de Omraam Mikhael Aivanhov, am găsit cele mai multe răspunsuri la întrebările mele. Sensul vieții este definit de recompensa unei lucrări interioare, răbdătoare, neîntreruptă, pe care omul o face asupra lui însuși. Atunci când merită, conform faptelor sale, omul primește de la Cer o picătură de lumină care îi pătrunde ființa, ajutându-l la expansiunea conștiinței și înțelegerea superioară asupra vieții. Am mai învățat că pacea este o stare de conștiință la care poți ajunge după o lungă lucrare de stăpânire de sine și armonizare interioară. Pacea interioară aduce fericire, mulțumire față de tot ce te înconjoară. Mulțumire atât pentru ce avem, cât și pentru ce nu avem, pentru ce ne bucură, dar și pentru ce ne face să suferim. Citind toate aceste lucruri mi-am amintit cum, fără să le cunosc din tinerețe, eu am mulțumit Domnului chiar și atunci când un vecin mi-a pus foc în podul casei. Chiar dacă șocul și paguba au fost mari, eu am găsit totuși motive de mulțumire în faptul că nu au avut de suferit copiii mei și că nu am intrat în panică, păstrându-mi controlul. Pe de altă parte, modul cum am parcurs și depășit eu acel incident m-a condus către o nouă stare interioară, și anume că de atunci nu am mai ținut prea mult la lucruri, de orice natură ar fi fost ele. Dumnezeu mi-a dat puterea de a trece peste toate lucrurile neplăcute din viață. Am mai înțeles atunci, ca și din experiențele ulterioare, că fericirea nu trebuie căutată în lucrurile mărunte, materiale ci în Cer. Sursa divină este singura care ne poate da totul. Cu cât ne apropiem mai mult și mai repede de Dumnezeu, cu atât vom fi mai fericiți. În popor era o vorbă să nu îți faci comori pe pământ ci în cer”, iar comorile din Cer sunt cele de natură spirituală. Niciodată cei egoiști nu vor putea fi fericiți. Nici oamenii cu un orizont limitat nu pot fi fericiți. Ca să fii fericit trebuie să fii receptiv la tot ce te înconjoară și să ajuți oriunde poți s-o faci, fără a aștepta ceva în schimb. Când eram tânără, eram supărată că cei din jur nu-mi răspundeau cu aceeași dragoste pe care le-o dăruiam eu lor. Dar am învățat de-a lungul anilor că dragostea este o stare interioară, ea nu trebuie așteptată din exterior, de la alții. De multe ori am gândit că cei pe care îi iubesc și nu îmi răspund la fel îmi sunt ca niște dușmani, dar am încetat de mult să văd lucrurile în acest mod care nu îmi făcea decât rău. Acum, când știu să apreciez mai corect, cred că adevărații dușmani sunt cei din interiorul nostru, fricile și gândirea noastră negativă în legătură cu experiențele prin care trecem. Îmi aduc aminte de toți cei care au încercat să-mi facă rău. Pot spune că, prin comportamentul lor față de mine, ei m-au ajutat să înaintez pe calea credinței, căci am găsit resurse în mine să mă rog pentru binele și iertarea lor. Pentru a ajunge la desăvârșire mai am încă multe de învățat, poate chiar de pătimit și plătit, dar tot ce vine, știu că vine de la Domnul și-i mulțumesc pentru zilele ce le trăiesc, cu orice ar aduce, pentru sănătatea ce o am, pentru limpezirea minții, pentru copiii mei sănătoși și pentru toate lucrurile din fiecare zi cu care Domnul mă binecuvântează. – membru al grupului Agni – Un mod de a trăiSunt un om care a învățat să zboare spre înaltul cerului. Povestea vieții mele este strâns legată de parașutism. Practicarea acestei meserii m-a ajutat de-a lungul anilor să capăt experiență și curaj, dar m-a pus și la încercare. De la simple luxații de gleznă la aterizări pe diverse terenuri accidentate am ajuns să experimentez o cădere în gol cu o parașută care s-a deschis în ultimul moment. Am trecut atunci printr-o încercare care avea să mă marcheze tot restul vieții. În acea zi frumoasă am părăsit avionul la altitudinea de 6000 de metri, am executat câteva figuri de acrobație, după care urma să deschid parașuta. Am trecut într-o poziție favorabilă, am tras de comandă, dar în procesul de deschidere parașuta de rezervă s-a agățat de picioarele mele, trăgând-o pe cea mare și înfășurând-o de mine. Cădeam în gol cu o viteză de 100 de metri pe secundă, ceea ce însemna o moarte sigură la contactul cu solul. Cu toate acestea, mi-am păstrat luciditatea și am luat decizia să trag totuși de comanda parașutei de rezervă, încercând să o deblochez ca să se poată umfla. Distanța dintre mine și pământ se micșora considerabil în timp ce așteptam să se deschidă, iar toate acestea s-au petrecut în fracțiuni de secundă. Parașuta s-a umflat în ultimul moment, am mai făcut câteva balansări și am aterizat fără să pățesc nimic. Imediat a venit lângă mine tot personalul care coordona zborul și toți aveau fețele de parcă ei ar fi fost în locul meu. Comandantul lotului de parașutism și-a pus mâinile în cap și mi-a zis „puteai să fii mort acum, ai avut zile”, iar eu i-am zis „Dumnezeu a fost cu mine”. Dumnezeu probabil a considerat în acea zi că încă mai aveam treabă de făcut aici. Am continuat în această frumoasă meserie și am acumulat un număr important de lansări, dar de atunci nu am mai avut niciun accident major. Pe parcursul acestor ani, în timp cu urcam cu avionul la diferite înălțimi, am avut posibilitatea de a simți turbulențe atmosferice, goluri de aer, schimbări de presiune intracraniană, de Circulație a sângelui sau de tensiune arterială. Am văzut culori diferite, de la alb la roșu și albastru, la diferite niveluri de înălțime, dar nimeni din personalul navigant nu știa ce e cu culorile acelea. O explicație a dat-o meteorologul, dar extrem de sumară și nesatisfăcătoare pentru curiozitatea mea. El a spus că este vorba de niște energii care se unesc și formează un lanț energetic. De atunci am început să caut prin diverse mijloace să aflu mai multe despre formațiunile colorate, am cumpărat tot felul de cărți și reviste. La îndemnul unui prieten m-am îndreptat spre Reiki și am făcut acordaje energetice în acest sistem. Apoi o altă întâmplare a schimbat din nou, și mai profund, percepția mea despre viață. Din milă pentru un prieten am făcut un împrumut la o bancă. Prietenul însă a dispărut iar eu am rămas să plătesc o sumă uriașă, sub amenințările și presiunile venite din partea băncii. De supărare am făcut un accident vascular cerebral. Am fost internat în spital și am stat 48 de ore în moarte clinică, timp în care toată lumea aștepta decesul meu. Numai că după aceste două zile eu m-am trezit și am început să povestesc pe unde fusesem. Pag. 27 – 33 |