Conştienta nu înseamnă mintea ta. Dacă mintea ar fi un bec, atunci conştienta ar fi electricitatea care îl aprinde o reflexie palidă a conştientei în minte duce la confuzie neînţelegere şi, în cele din urmă, la suferinţă. O minte strălucind de conştientă e calmă şi prezentă. Ea răspândeşte o blândeţe senină, ce le aduce linişte celorlalţi. Dacă te gândeşti la conştientă ca la o „lumină lăuntrică'', vei înţelege importanţa sa vitală. Calitatea conştientei decide calitatea vieţii Calitatea conştientei decide calitatea vieţii. Este important ca această conştientă să fie energică şi trează. Să zicem că te afli într-o cameră complet întunecată lângă o fereastră. Este înaintea răsăritului, dar lumina abia începe să pătrundă în cameră, când, privind în jos, observi la picioarele tale o formă greu de identificat. Fascinat, continui să priveşti în aceea direcţie şi, încetul cu încetul, pe măsură ce camera se luminează, începi să vezi obiectul tot mai limpede. Deodată, spre disperarea ta, îţi dai seama că obiectul este un şarpe încolăcit, gata de atac. Eşti imobilizat; îţi este frică să te mişti, pentru că şarpele va ataca o ţintă aflată în mişcare. Mintea emite gânduri frenetice, precum: „Oare este veninos? Dacă mişc un muşchi, va ataca? Dacă sunt muşcat, cum voi obţine ajutor?'' Stai nemişcat, în timp ce lumina pătrunde din ce în ce mai mult în cameră. Observi că, din cine ştie ce motiv, şarpele încă nu a atacat. începi să te relaxezi puţin şi să gândeşti mai limpede. Rapid, mintea trece în revistă diferite căi de scăpare, în timp ce trupul rămâne rigid şi nemişcat. Soarele apare la orizont şi primele raze ale răsăritului pătrund prin fereastră, umplând camera cu o lumină aurie, diafană. Apoi, ca o strălucire de fulger în întunecimea nopţii, îţi dai seama că şarpele este, de fapt, un colac de funie. Ai simţit teamă. Mintea ţi-a îngheţat şi apoi s-a spart în bucăţi, gândurile împrăştiindu-se precum cioburile unui geam. În fiecare clipă, trupul tău rigid a tot pompat hormoni de stres în sânge, pregătindu-te pentru luptă. În câteva minute ai devenit, probabil, cu câteva luni mai bătrân. De ce? Pur şi simplu pentru că ai perceput o ameninţare acolo unde de fapt nu era niciuna. Putem să asemănăm întunericul cu o stare de conştientă diminuată. Supramunca sau lipsa efortului fizic, drogurile, alcoolul, dieta deficitară, furia, lăcomia sau supărarea – toate acestea slăbesc conştienta şi ne afectează capacitatea de a percepe lumea ca pe un loc nepericulos. Viaţa noastră este plină de pericole percepute. Avem parte de şerpi financiari, de şerpi din familie şi de şerpii de la locul de muncă. Chiar şi când ne aflăm în drum spre un eveniment plăcut, un film sau spre o zi la plajă, traficul poate să ne strice dispoziţia, antrenând stări de enervare sau manifestări temperamentale explozive. Noi suntem generaţia „luptă sau fugi'', care percepe şerpi după fiecare cotitură. Cum putem schimba aceste percepţii? Cum ne putem bucura de lumina deplină a zilei, demascând-i pe şerpi ca fiind doar nişte funii inofensive? Păi, devenind mai conştienţi. Conştienta este ca lumina soarelui. Uşurează emoţiile şi luminează mintea. Minţile înceţoşate şi emoţiile tulburi dau o reflexie slabă a conştientei. Percepţia este alimentată de către conştientă. Conştienta pură nu poate fi niciodată păcălită de o funie. |
Adevăr Divin
