Privind în urmă, am impresia că acele prelegeri au marcat o cotitură importantă în metoda sanctității Sale de a preda buddhismul unei audiențe moderne. Cu acel prilej, el a utilizat din plin un sistem nou și sofisticat de prezentare a căii buddhiste. Pe baza a patru premise simple, că există suferință, că suferința are o origine, că există un final al suferinței și, în fine, că există o metodă prin care să se pună capat suferinței, Sanctitatea Sa prezintă întreaga suprastructură a buddhismului tibetan – filozofia și practica sa – inclusiv calea ezoterică a buddhismului Vajrayana. El demonstrează foarte cum toate aspectele căii buddhismului tibetan trebuie și pot fi percepute simultan ca provenind din și fiind ferm inrădăcinate in cele Patru Nobile Adevăruri. Pe scurt, Sanctitatea Sa ne arată, cu explicații convingătoare, ca buddhismul tibetan este, în adevăratul sens al cuvantului, "buddhism complet". Rezultatul este o privire de ansamblu unică asupra buddhismului tibetan care combină înțelegerea incisivă și penetrantă, analiza reflexivă profundă și adanca experiență spirituală a Sanctității Sale, combinate cu o erudiție uimitoare în toate domeniile buddhismului – toate acestea, fireste, într-un stil care nu încetează nici un moment să radieze o vesela exuberantă a vieții și o autentică afecțiune fată de toți.

În volumul de față, minunat tradus și editat de Geshe Thupten Jinpa, Sanctitatea Sa oferă o privire de ansamblu asupra practicilor buddhismului tibetan, de la cele Patru Nobile Adevăruri la Yoga Tantra Suprema, cu un accent special, ca întotdeauna, pe practicile iubirii, bunăvoinței și responsabilității universale. El ne cere să fim atenți și prezenți în clipa de față, să fim permanent vigilenți în monitorizarea atitudinilor, acțiunilor și motivațiilor, să ne angajam intr-o investigație detaliată a propriei noastre activitați mentale și să examinăm posibilitatea de a face schimbări pozitive în noi înșine. Nu este o sarcină usoară! Puțini dintre noi sunt capabili de curajul monumental și voința de fier necesare pentru a atinge starea iluminată a lui Sakyamuni, Nagarjuna, Milarepa, Tsongkhapa, sau a celorlalti sfinți și eroi. Dar cu o practică susținută putem aduce mai multă claritate în mințile noastre și sa simțim căldura ce rezultă din deschiderea inimii.

Cuvânt înainte ... 5
Prefață ... 7
Notă Tehnică ... 10
Introducere ... 11

   PARTEA I - BUDDHISM GENERAL ... 15

1. Diviziunea Vehiculelor ... 17
2. Prima întoarcere a Rotii Dharmei ... 24
3. A Doua întoarcere: Doctrina Vacuității ... 35
4. A Treia întoarcere: Natura De Buddha ... 41
5. Diferite Explicații ale Non-Sinelui ... 47
6. Cele Patru Sigilii ale Buddhismului ... 53
7. Calea Mahayana a Vacuității și Compasiunii ... 55
8. întrebări și Răspunsuri ... 54

   PARTEA II - O PERSPECTIVÃ ȘI UN MOD DE VIATÃ ALTRUISTE ... 75

9. Beneficiile Altruismului ... 77
10. Recunoașterea Dușmanului Interior ... 87
11. învingerea Mâniei și a Urii ... 99
12. Noi înșine și Alții: Schimbarea Locurilor ... 108
13. întrebări și Răspunsuri ... 112

   PARTEA III - BUDDHISMUL VAJRAYANA DIN TIBET ... 115

14. Trăsăturile Distinctive ale Tantrei ... 117
15. Diviziunile Tantrei ... 131
16. Inițiere: împuternicire ... 133
17. Angajamente și Legăminte ... 140
18. Practica Tantrică: Primele Trei Clase de Tantre ... 145
19. Practici Tantrice Avansate: Yoga Tantra Supremă ... 158
20. întrebări Și Răspunsuri ... 189

Glosar ... 201
Bibliografie ... 212
Index ... 227

1. DIVIZIUNEA VEHICULELOR

În literatura buddhistă clasică sunt menționate diverse sisteme de gândire și practică. Astfel de sisteme sunt numite yana, sau „vehicule”. Pe lângă vehiculele buddhiste, există diferite vehicule ale ființelor umane și divine: vehiculul eliberării individuale (hinayana), vehiculul salvării universale (mahayana) și vehiculul tantric (vajrayana). În acest context, vehiculele ființelor umane și divine se referă la sisteme care conturează antrenamentul esențial și metodele pentru îndeplinirea aspirațiilor majore din viața aceasta și, în plus, obținerea unei renașteri favorabile ca ființă umană sau divină. Astfel de sisteme subliniază importanța păstrării unui stil de viață etic – bazat pe abținerea de a te angaja în acțiuni negative – dat fiind că o viață corectă și un comportament bun sunt considerate factorul esențial pentru o renaștere favorabilă.

Buddha vorbește și despre un alt tip de vehicul, Vehiculullui Brahma, care cuprinde în principal acele tehnici de meditație ce vizează atingerea celei mai elevate forme de viață posibile în samsara, ciclul existenței condiționate karmic. Astfel de tehnici meditative includ, între altele, retragerea minții de la toate obiectele externe, ceea ce duce la o stare de focalizare într-un punct. Stările meditative experimentate ca rezultat al focalizării minții într-un singur punct sunt stări alterate de conștiință care, în termenii aspectelor lor fenomenologice și ale modului cum abordează obiectele, corespund îndeaproape stărilor existențiale din tărâmurile formale și informale.

Din punct de vedere buddhist, toate aceste felurite sisteme sunt demne de respect, dat fiind că toate au potențialul de a aduce beneficii însemnate unui mare număr de ființe vii. Aceasta nu înseamnă însă că toate sistemele prezintă o cale completă care să ducă la eliberarea deplină de suferință și din ciclul existenței. Libertatea autentică și eliberarea pot fi dobândite numai atunci când ignoranța noastră fundamentală, greșita înțelegere a naturii realității, este învinsă complet. Ignoranța care stă la baza tuturor stărilor noastre emoționale și cognitive este factorul originar care ne leagă de ciclul perpetuu al vieții și morții în samsara. Sistemul de gândire și practică ce prezintă o cale completă către eliberarea din această servitute se numește vehiculullui Buddha (buddhayăna).

În cadrul Vehiculului lui Buddha există două sisteme majore de gândire și de practică. Vehiculul Individual, sau Hinayana, și Vehiculul Universal, sau Mahayana. Primul include sistemul Theravada, care este forma predominantă de buddhism din multe țări asiatice, cum ar fi Sri Lanka, Thailanda, Burma, Cambodgia și .altele. În literatura buddhistă clasică, Vehiculul Individual este descris ca având două diviziuni principale: Vehiculul Ascultătorilor și Vehiculul Realizatorilor Solitari. Una din principalele deosebiri între Vehiculul Individual și cel Universal se referă la concepția despre doctrina buddhistă a non-ego-ului și limitele aplicării sale. Vehiculul Individual expune concepția despre non-ego numai în relație cu persoana sau identitatea personală, nu și în relație cu lucrurile și evenimentele în general, pe când în Vehiculul Universal principiul non-ego-ului nu se mărginește la persoană, ci cuprinde întregul spectru al existenței, toate fenomenele. Cu alte cuvinte, sistemul Vehiculului Universal înțelege non-ego-ul ca pe un principiu universal. Interpretat în felul acesta, principiul non-ego-ului dobândește o mai mare profunzime.

Potrivit învățăturilor Vehiculului Universal, numai când experiența despre non-ego a practicantului este înrădăcinată în această interpretare universală, experiența va duce la eliminarea iluziilor și înțelegerea stărilor de ignoranță. Prin eliminarea stărilor subiacente de ignoranță suntem în măsură să retezăm rădăcinile samsarei. Mai mult, o experiență profundă a non-ego-ului poate duce de asemenea, în final, la iluminarea deplină, o stare de libertate totală în raport cu influentele subtile si tendințele obstructive obișnuite create de concepția noastră greșită despre natura realității. Sistemul de gândire și practică ce prezintă o astfel de viziune asupra non-ego-ului se numește Mahayana, Vehiculul Universal.

Vehiculul Tantric, sau Vajrayana, pe care tradiția tibetană îl consideră Vehiculul cel mai elevat, este inclus în Vehiculul Universal. Pe lângă practicile meditative menite a consolida realizarea vacuității și a bodhicitta, sistemul acesta include și un număr de tehnici avansate pentru utilizarea în practica meditativă a diverselor elemente ale corpului fizic. Astfel de înfăptuiri se obțin pe baza unor practici yoghine sofisticate care implică în principal penetrarea mentală a punctelor esențiale din corp unde sunt localizate chakrele, sau centrii energetici. Prin această coordonare subtilă și rafinată a minții și a corpului, practicantul este în măsură să accelereze procesul prin care să ajungă la rădăcina ignoranței și să-i învingă complet efectele și influențele, un proces care culminează, în final, cu realizarea iluminării depline. Trăsătura aceasta – angajarea în practici meditative care implică o coordonare subtilă a elementelor mentale și psihologice ale practicantului – se întâlnește numai în Vehiculul Tantric.

Voi explica acum pe scurt fundalul istoric al buddhismului așa cum îl cunoaștem. Potrivit pandit-ului kașmirian Sakya Sri care a venit în Tibet la începutul secolului al XIII-lea, Buddha s-a născut în India cu aproximativ 2500 de ani în urmă. Aceasta este în acord cu poziția standard a tradiției Theravada dar, potrivit unor erudiți tibetani, Buddha a apărut în lume cu peste 3000 de ani în urmă. Mai există și o a treia opinie, care datează nașterea lui Buddha în secolul al VIII-lea î. Ch. Reflectând asupra acestor opinii conflictuale privind poate cea mai importantă dată din istoria buddhismului, simt uneori ca stingheritor faptul că încă nu s-a ajuns la un consens problema cheie a perioadei când a trăit învățătorul Săkyamuni Buddha! Mă gândesc în mod serios că ar fi util ca, acordând cuvenitul respect, diversele relicve care se crede că sunt relicve autentice ale lui Buddha să fie supuse unor teste științifice. Ele pot fi găsite în țări ca India, Nepal și Tibet. Poate că experimentele cu acele relicve, folosind sofisticata tehnologie modernă și substanțe chimice, ar putea stabili cu mai multă precizie datele existenței lui Buddha. Lucrul acesta ar fi foarte util. În trecut, erudiții budiști au încercat să-și demonstreze propriile versiuni ale faptelor istorice privind viața lui Buddha în principal prin logică și argumenta ție. Dată fiind însă natura problemei, eu cred că acest tip de demonstrație nu poate fi niciodată concludent.

În pofida afirmațiilor contradictorii cu privire la cronologia istorică a nașterii sale, există un consens general în literatură referitor la principalele evenimente din viața lui Buddha. Știm că Buddha a fost la început o persoană obișnuită, la fel ca noi, cu toate greșelile și slăbiciunile unei ființe umane. S-a născut într-o familie regală, s-a căsătorit și a avut un fiu. Ulterior însă, el a venit în contact cu natura nesatisfăcătoare, de suferință, a vieții sub forma unor întâlniri neprevăzute cu oameni afectați de boală, bătrânețe și moarte. Profund tulburat de aceste viziuni, prințul a părăsit palatul și a renunțat la modul său de viață confortabil și ferit de griji. Reacția sa ‚inițială la aceste experiențe a fost să adopte stilul de viață auster al unui ascet, angajându-se pe o cale spirituală ce implica mari penitențe fizice. Mai târziu, el a descoperit că adevărata cale de ieșire din suferință este calea de mijloc între extremele ascetismului strict și complacerea în lux. Căutările sale spirituale fără compromis au avut ca rezultat final trezirea deplină, sau iluminarea: buddha-itatea.

Sentimentul meu este că povestea vieții lui Buddha are o mare importanță pentru noi, Ea exemplifică capacitățile și potențialele enorme care sunt intrinseci existenței umane. Pentru mine, evenimentele care au dus la iluminarea sa deplină au oferit adepților săi un exemplu adecvat și inspirator. Pe scurt, din viața lui se poate trage următoarea concluzie: „Acesta este modul în care trebuie să vă urmați calea spirituală. Nu trebuie să uitați că atingerea iluminării nu este o sarcină ușoară. Ea necesită timp, voință și perseverență.” Prin urmare, este esențial ca de la bun început să nu ne facem iluzii în privința unei căi rapide și ușoare. Ca aspirant spiritual, trebuie să fii pregătit să înduri greutățile implicate de o căutare spirituală autentică și să fii decis a persevera în efort și voință. Trebuie să anticipezi multiplele obstacole pe care inevitabil le vei întâlni pe cale și să înțelegi că cheia succesului în practică e să nu-ți pierzi niciodată determinarea.

O astfel de abordare fermă e foarte importantă. Povestea vieții personale a lui Buddha, așa cum am văzut, este povestea cuiva care a ajuns la iluminarea deplină prin muncă grea și dăruire fără rezerve. E o ironie că uneori suntem tentați să credem că noi, care pășim pe urmele lui Buddha, am putea realiza cumva iluminarea deplină cu mai mare ușurință și mai puțin efort.

Pag. 17 – 23