Controlul mental

Pe o altă cale, Emilio Guzman, autorul acestei cărți, încerca primul său experiment în telepatie în 1928, între California și New York. Așa a început un drum lung de preocupări legate de lumea subiectivă, care l-a condus către câștigarea unei reputații solide ca scriitor pe această temă.

Acestor două drumuri le-a fost destinat să se întâlnească. Atunci când s-a întâmplat acest lucru, Emilio Guzman, recunoscând imediat importanța muncii în domeniul Controlului mental, a îmbrățișat mișcarea cu entuziasm. Într-o afirmație făcută pentru revista LIFE, el a comentat: Nu există nicio îndoială că Jose Silva va intra în istorie ca un descoperitor important prin faptul că a adus elemente transcendentale în Noua Fază a Evoluției Umane, care răsare în acest secol.

Creația lui Silva a produs un sistem de control al energiilor care sunt eliberate în nivelul alfa al creierului fapt ce poate contribui la salvarea lumii, care se află față în față cu un dezechilibru  creat de tehnologie. O lume aflată sub influența cuceririlor materiale și-a pierdut calea și cheia către regatele interioare.

INTRODUCERE ... 3

1. Electroencefalograful (EEG) și controlul mental ... 7
2. Stările conștientei ... 21
3. Omul care ne învață cum să realizăm miracole ... 29
4. Supranaturalul, parapsihologia și controlul mental ... 41
5. Parapsihologia - fenomenele spontane - demonstrații de laborator ... 50
6. Imaginația - sămânța creativității ... 75
7. Creierul și căile sale neuronice ... 95
8. Instruirea în feedback-ul biologic ... 102
9. Evoluția și lumea beta ... 117
10. Gândirea umană și legile universale ... 126
11. Noua etapă în evoluția omului - controlul mental astrele ... 139

Conceptele majore ale controlului mental - de Jose Silva ... 147

Nota Editurii ... 159

Capitolul 1

ENCEFALOGRAFUL (EEG) ȘI CONTROLUL MENTAL

Potrivit specialiștilor, Pământul nostru și Sistemul Solar de care aparține nu apăruseră încă pe scenă în urmă cu patru miliarde de ani. Acesta este un mod destul de vag de datare a nașterii planetei noastre, dar adevărul este că povestea omului și a lumii sale sunt destul de rătăcite în negura timpului, iar noi suntem capabili să asamblăm ipoteze care încearcă să reconstruiască rădăcinile doveditoare ale prezenței noastre actuale doar prin intermediul unor dovezi insuficiente și a unor deducții. De câte miliarde de ori și-a făcut lumea noastră drumul anual în jurul soarelui și în ce moment al acestor nesfârșite rotiri a apărut omul pe scenă – nimeni nu știe cu adevărat. Dar, atunci când vorbim în termeni de milioane, este dificil să înțelegem toți acești ani și poate ar fi de folos, pentru a înțelege asemenea proporții cosmice, dacă ne-am imagina că Pământul are o vechime de un an de la formarea sa nebuloasă, iar venirea omului pe această planetă s-a produs în ultimele șase ore. Astfel am putea înțelege poziția noastră de nou-veniți veritabili, deși, într-o cronologie reală, sosirea noastră ar putea fi plasată în urmă cu mai mult de un milion de ani.

În ciuda unor termeni atât de simplificați, rămâne încă învăluit de mister ce s-a întâmplat în marea majoritate a acestor șase ore, sau un milion de ani, din cauză că autobiografia omului, propria sa istorie consemnată în documente scrise abia dacă acoperă ultimii cinci mii de ani. Numim timpuri preistorice orice este anterior acestui moment, iar aici putem face doar supoziții bazate pe indicii sărace referitoare la faptul că am supraviețuit în fața forțelor distrugătoare ale timpului. Un maxilar uman acolo, câteva obiecte primitive dincolo, picturi murale în peșterile din Lascaux (între zece și treizeci de mii de ani), monumente gigantice ca Templul Soarelui din Stonehenge și, deodată, unul dintre acei exploratori neobosiți, Hurzeler în Italia, descoperă într-un puț de mină, la o adâncime de aproximativ 182 de metri, schelete fosilizate asemănătoare omului contemporan, păstrate în straturi geologice datând cu cincisprezece milioane de ani în urmă! Unde rămâne atunci sosirea noastră în urmă cu „șase-zile-un-milion-de-ani”? De fapt, Homo Sapiens este o necunoscută complexă în genealogia lui și este mai bine ca aceste lucruri să fie descifrate de către specialiști.

Pentru aceia dintre noi care suntem mai preocupați de ceea ce se întâmplă în prezent și care sperăm să lăsăm o lume mai bună pentru cei care ne vor urma, interesul nostru este angajat într-o altă direcție: să atingem obiective legate mai mult de viitorul omului decât de trecutul său, căutarea tărâmurilor unde percepția extrasenzorială și intuiția pot oferi cheile către regatul promis. Cu toate acestea, putem face speculații cu referire la motivul pentru care omul nu a lăsat documente scrise ale timpurilor preistorice, iar acesta ar putea fi găsit în explicația că omul nu a avut nevoie să vorbească sau să scrie, că el poseda, în acele timpuri, capacitatea de a comunica mental în mod direct și este posibil ca povestea tradițională a Turnului din Babel să nu fie decât un simbol al vremurilor în care omul și-a pierdut puterea de a face schimburi telepatice și a fost nevoit să recurgă la mecanismul limbajului prin cuvinte. Un substitut sărac, într-adevăr, deoarece, în ciuda celor 5800 de limbi și dialecte care se vorbesc în lume în prezent, avem încă dificultăți în realizarea unei comunicări clare, chiar între persoane care au aceeași limbă maternă.

Misterele care înconjoară călătoria lungă a omului sunt atât de dense și numeroase încât noi, specimen ele simple cărora ne lipsesc antenele revelații lor ezoterice, nu puteam decât să aruncăm o privire asupra cuceririlor mai tangibile ale omului și să notăm faptul că, de-a lungul acestui marș grozav, nu există nimic care s-ar putea compara cu ceea ce se întinde în fața ochilor noștri în acest secol. Acest ritm nebunesc al realizărilor tehnologice, cum se va Încheia vreodată? Unde va conduce?

Cum este posibil ca abundenta fără sfârșit a bogăției științifice să poată continua să toarne descoperiri în poala noastră? Trebuie să ne uităm înapoi doar la ultima sută de ani – doar o străfulgerare de lumină în decursul istoriei – și vom fi obligați să recunoaștem faptul că, în acest ritm, umanitatea va ajunge curând la confruntări sau poate că suntem deja în mijlocul lor și nu ne dăm seama.

Comunicațiile, aviația, electronica, computerele, călătoriile în spațiu, energia atomică, razele laser – unde au fost toate acestea cu o sută de ani în urmă? Doar în fanteziile cele mai îndrăznețe ale unor visători vizionari ca Jules Verne, care a scris primele lucrări science-fiction pe care faptele. noastre actuale le-au depășit de mult.

Este evident că acest fenomen uluitor al accelerării tehnologice urmează principiul ramificației care rezidă într-o progresie geometrică deoarece, în structura crescândă a exploatărilor științifice, fiecare descoperire deschide noi drumuri care duc, la rândul lor, spre alte realizări, și sporește într-o manieră amețitoare, creșterea tulburătoare la care suntem acum martori. Și iată-ne deja față în față cu primul și cel mai important conflict referitor la nivelele alfa și beta ale creierului uman. Dacă această evoluție miraculoasă a lumii materiei conduce spre o dezvoltare sănătoasă sau prevestește o creștere malignă, dacă ne va duce pe aripile unei proiecții pozitive sau va însemna un dezastru pentru rasa umană, este chiar esența unei decizii iminente, în care doar elementele spirituale ale planurilor alfa pot ajuta lumea să meargă pe drumul cel bun.

Controlul mental datorează multe dintre realizările sale acestor ramuri tehnologice despre care vorbim. Lumea științei a fost limitată la cunoașterea conform căreia creierul este instrumentul minții, dar nu existau metode de măsurare. Mintea, datorită esenței sale abstracte și cosmice, nu va putea probabil să fie niciodată încadrată în standarde de măsurare, dar elementele electrochimice ale creierului sunt ceva diferit. În acest domeniu, în anul 1926, Hans Berger, un om de știință german, a apărut cu ceva considerat ca fiind o piatră de hotar. Mașinăria primitivă pe care a inventat-o în acele vremuri este cunoscută ca electroencefalograf, sau EEG, și, în prezent, este un aparat electronic foarte sofisticat, care poate realiza interpretări precise ale activității creierului. Ar însemna să pierdem prea mult timp dacă am încerca să oferim o explicație detaliată a acestui mecanism complicat, funcționarea unui EEG modern. E nevoie de experți care să interpreteze înregistrările grafice lăsate pe o coală de hârtie, acestea fiind povestea înregistrată a activității din interiorul unui creier. Pentru scopul nostru, dați-ne voie să fim mulțumiți cu faptul că, datorită științei, omul este capabil să cunoască, în orice moment, nivelul activității care are loc în interiorul celulelor creierului sau neuronilor.

Principiile electrice care au permis ridicarea vălului asupra funcționării neuronilor sunt ușor de înțeles de la un nivel de începător. Creierul funcționează cu aproximativ 25 de watt de energie electrică, iar curentul generat produce un voltaj care poate fi detectat de un EEG și echipamente similare prin utilizarea electrozilor (plăcute de metal) așezați pe pielea craniului. Curentul care trece prin craniu și piele este detectat de către acești electrozi și retransmis aparatului, care amplifică semnalele și le transformă în mișcarea punctelor sale grafice. În acest mod, este posibil să se obțină interpretări ale activității creierului în orice moment și în diferite stări mentale. Ca unitate de măsură pentru această energie, utilizăm termenul CPS (cicluri pe secundă) pentru că, deși curentul care vine nu este un curent alternativ care își schimbă polaritatea de la + la - (pozitiv la negativ), produce totuși un efect pulsativ (intensitate variabilă) care permite interpretarea ciciică.

O astfel de pulsație își schimbă ritmul sau CPS în conformitate cu stările mentale diferite ale unui subiect și astfel, în mod indirect, în interpretarea dinamicii creierului, am găsit în ce unități se poate măsura activitatea mentală. Dar haideți să nu ne grăbim și să tragem concluzii pripite, deoarece nu trebuie să uităm că, deși creierul este organul minții, există diferențe importante care trebuie luate în calcul, iar una dintre învățăturile de bază în metodologia Controlului mental este aceea că activitatea intensă a creierului nu este un criteriu al unei activități mentale bune.

Un instrument de bază în cadrul orelor de Control mental este diagrama inclusă în această carte. Această diagramă, cu schema sa semnificativă de culori, a fost creată cu grijă la indicațiile lui Jose Silva, creatorul Controlului mental, și portretizează o imagine suprapusă a activității creierului în relație cu diferite nivele care reprezintă stări mentale.

Harry McKnight, Director asociat al Institutului de psihorientologie, a scris o lucrare concisă și excelentă, intitulată „Controlul Mental Silva prin Psihorientologie”.

Descrierea sa asupra acestei diagrame merită a fi citată:

 „Scala evoluției creierului” este un fel de hartă descriptivă a relației dintre creier și minte. Această diagramă este predată fiecărui cursant nou de către orice instructor în controlul mental, cu ocazia seminariilor de deschidere. Acesta va explica faptul că diagrama reflectă ce este cel mai bun în domeniul cercetărilor actuale, deși rezultatele sunt de probă. La urma urmelor, metoda științifică se autocorectează pe măsură ce apar mai multe date, iar rezultatele anterioare trebuie interpretate în lumina datelor descoperite cel mai recent. Deși are un scop anume și începe, de obicei, prin a indica faptul că creierul operează cu o putere electrică de 25 watt, iar activitatea electrică a creierului produce un voltaj care apare în craniu și scalp și care poate fi detectat cu ajutorul echipamentelor de tip EEG (electroencefalograf).

Unitățile de bază pentru măsurarea acestui tip de energie sunt microvolții și ciclurile pe secundă (CPS). Un ciclu înseamnă un cerc sau o revoluție încheiată de la început până la sfârșit.

Noțiunea de ciclu în curentul alternativ poate fi exprimată în amplitudine (înălțime), polaritate (+ sau -) și frecvență. (Ciclu: un set complet de valori repetate ca o alternare pozitivă completă și o alternare negativă completă a unui curent alternativ. Este reprezentat de obicei prin curba sinus). Ciclurile pulsatorii de curent DC apar ca și curent alternativ (AC), deși sunt DC (Curent pulsatoriu, curent continuu, constant în direcție, dar care variază periodic în intensitate pentru a progresa într-o serie de pulsații, în loc de o putere uniformă).

Faptul că putem avea anumite frecvențe pe secundă ne dă termenul de „cicluri pe secundă” sau CPS. Dacă pornim de la marcajul cel mai de jos al diagramei, observăm că avem delta flancată de un semn de întrebare și de cuvântul „inconștient”. Marcajele de pe această bandă de frecvențe urcă până la 4 CPS de la aproximativ 0,5 CPS. Acea bandă de frecvențe este cea mai joasă care poate fi detectată prin echipamentele pe care le avem în prezent. Bineînțeles că 0 ar însemna, dacă este continuu, un creier care nu funcționează. Dar, într-un creier viu, oamenii de știință descoperă întotdeauna o activitate EEG.

Semnul de întrebare indică faptul că oamenii de știință nu au rezultate obținute în laborator și care au fost publicate cu privire la ce se întâmplă acolo. Nu avem o conștiență raportată pentru a indica un nivel de conștiință, așa că o numim „inconștiență”. Se crede că acolo există conștiență și poate vom reuși să o controlăm într-o zi, așa cum credem că au reușit cei mai dezvoltați adepți din istoria planetei noastre. Astăzi, descoperirile științifice cu privire la conștiența delta sunt limitate.

Pe măsură ce urcăm pe scala marcajelor, ajungem la banda de frecvențe între 4-7 CPS. Aici se face referire la intervalul teta a undelor cerebrale. Undele teta sunt cercetate acum ca frecvențele cele mai semnificative în rezolvarea unor probleme de către oameni și animale. Acestea sunt, de obicei, corelate cu nivele de sensibilitate la durere, etc. Studii de regresie profundă și de tip reîncarnare pot fi realizate atunci când subiectul funcționează într-un mod controlat la frecvențele sale teta.

Profesioniștii implicați în psihoterapeutică care folosesc stări de conștiință modificate consideră că acest interval este cel mai eficient pentru multe probleme adânc înrădăcinate și pentru recondiționarea modelelor comportamentale.

Următorul interval de frecvențe, ritmurile alfa, între 7-14 CPS pe diagrama noastră, prezintă un interes special. Deși, atât alfa cât și teta sunt „dimensiuni interioare ale conștiinței, realizăm controlul mai ales asupra nivelului alfa, controlul asupra lui te ta realizându-se prin mai multă instruire și practică, mai ales pentru rezolvarea de probleme. Ritmurile alfa au fost acelea pe care Berger le-a descoperit prima dată la sfârșitul anilor 1920. Se făcea referire la aceste ritmuri ca fiind ritmurile Berger, într-o anumită perioadă de timp, dar au fost redenumite mai târziu în conformitate cu terminologia prezentă. Aceste frecvențe sunt numite și „Zona RE.M.” deoarece, În cadrul cercetărilor asupra viselor și somnului, s-a descoperit că ochii pot să se miște rapid atunci când o persoană visează, de aici provenind și termenul de R.E.M. (Rapid Eye Movement=Mișcare rapidă a ochilor).

Cercetări ulterioare au indicat faptul că există și visare fără RE.M., așa că noi prezentăm această informație despre nivelul alfa. Dacă doriți o aplicație în legătură cu ceea ce vorbesc oamenii de știință, puteți să vă închideți pleoapele, vă întoarceți ochii ușor în sus, iar pleoapele vor începe să se miște. Această mișcare însoțește o indicare mai puternică pe senzorul alfa sau instrumente de feedback similare care pot fi găsite pe piață.

Atunci când examinăm diagrama, continuând să urcăm pe scala marcajelor, ajungem la ceea ce se numește frecvența beta sau nivelele exterioare ale conștiinței. Beta este nivelul cel mai puțin sincronizat în ceea ce privește energia, dar este cel care are frecvențele cele mai înalte ale undelor cerebrale. Beta se încadrează între 14-21 CPS, dar poate ajunge până la 50 sau 60 CPS și chiar mai sus. Când citești această carte, uită-te la ce te înconjoară sau ascultă sunetele din jurul tău, și vei funcționa predominant în beta. Poți avea și un amestec de alfa și teta; rareori avem o singură frecvență sau una nea mestecată fără exercițiu. Beta este frecvența creierului corelată cu folosirea celor așa-numite cinci simțuri ale tale.

Este lumea detectată și măsurată de către științele fizice pentru a descoperi legături legitime.

Pag. 7 – 13