Calea sperantei (Origini 3)

Întreaga serie prezintă ipoteza evoluției, pas cu pas, a întregii Umanități dintr-o rasă de ființe extraterestre, parte a unei expediții interstelare eșuate pe această planetă. Urmașii acestor ființe extraterestre au involuat, în urma unor cataclisme care i-au privat de tehnologiile avansate cunoscute de înaintașii lor, către începuturile rasei umane, apoi au început să evolueze din nou, către ființele interstelare din care s-au născut, urmare a programului de evoluție primit ca moștenire prin codul genetic.

Terra și Soarele nu ne mint ... 5

Îngrijorare pe Geea ... 20

Vor fi sacrificii ... 42

Adio, prieteni! ... 75

Un prim refugiu ... 97

Speranță și durere ... 135

Cu forța disperării ... 157

O surpriză plăcută ... 177

Imperiul Muran ... 198

Și Cerul a luat foc ... 228

Planeta vrăjită ... 248

Agonie pe Geea ... 268

Calea Speranței ... 292

Terra si Soarele nu ne mint

Firea mea curioasă mă îndeamnă să scormonesc trecutul și viitorul omenirii terrane, cu scopul de a afla răspunsuri la întrebările fundamentale: Cum am apărut pe această planetă de la periferia Căii Lactee? Când s-a produs acest eveniment? Cine și cum a contribuit la apariția și civilizarea noastră? Încotro evoluăm? etc. Toate răspunsurile de până acum demolează integral toate teoriile creaționiste și pun sub semnul întrebării antropogeneza darwinistă. Universul ptolemeic, geocentric, pe care se bazau religiile, s-a dovedit o simplă schemă lipsită de adevăr. Nici măcar universul heliocentric nu ne mai satisface, după ce am descoperit că Soarele cu planetele sale se rotesc în jurul centrului galaxiei Calea Lactee, situat lângă constelația Sagitarius, în 290 milioane de ani.

Dacă analizăm datele fumizate de savanții implicați în cunoașterea Universului integral, constatăm că, oricât ne-am strădui, nu putem cunoaște decât o parte a acestuia situată mai aproape de sistemul nostru solar. Acum știm sigur că, în urmă cu 13,7 miliarde de ani tereștri, o supemovă a explodat în zona noastră de Univers, producând circa 400 de miliarde de galaxii comparabile cu galaxia noastră, Calea Lactee. Acestea au pornit în expansiune, depărtându-se mereu de noi, fapt pentru care unii savanți, care reduc întregul Univers la aceste galaxii, ne spun că Universul este în expansiune, în urma big-bang-ului primar. Ei fac eroarea de a confunda zona observabilă din Univers cu întregul Univers, reducând posibilitățile de cunoaștere exactă a marii noastre patrii – Cosmosul întreg. În realitate, big-bang-ul a fost un fenomen local, specific zonei noastre deUnivers. Foarte probabil, în altă zonă de Univers, se produc alte fenomene, după alte legități, cum ar fi, de pildă, concentrarea imensei cantități de materie și energie furnizată de big-bang.

Pentru a avea o cât de mică idee cât de grandioase sunt evenimentele univers ale puse în discuție, ne putem baza pe următoarele informații exacte. Materia și energia rezultate din big-bang-ul din urmă cu 13,7 miliarde de-ani, timp stabilit exact prin zgomotul de fond 3 K, s-au organizat în galaxii, sisteme solare și alte corpuri cerești. Galaxia noastră a luat forma unui disc spiralat, cu diametrul de circa 100.000 de ani-lumină și grosimea de 20.000 de anilumină. Sistemul nostru solar s-a format mai târziu, în urmă cu 4,6 miliarde de ani, la periferia galaxiei, din materie și energie rezultate din explozia primară. Deci, noi locuim la „mahalaua” galaxiei, în poziția nadir față de constelația Orion și aproximativ pe latitudinea constelației Perseu. Din materia incandescentă solară inițială, s-au desprins cele 12 planete ale sistemului nostru solar, cu sateliții și asteroizii cunoscuți, în urmă cu 4,56 miliarde de ani. În urmă cu 4,333 miliarde de ani, Selena (Luna) s-a desprins de Terra și a început mișcarea ei cunoscută până în zilele noastre.

Astfel, pornind de la mare către mic, de la Univers către sistemul nostru solar, învățăm să judecăm corect relațiile din mediul de trai, evitând erorile mistice sau pseudo-științifice. Chiar dacă evităm erorile, nu putem evita întrebările născute din raționamente, Cea mai arzătoare întrebare mi se pare Când și cum am apărut pe Terra? Această întrebare mă presează încă din copilărie când am întrebat cine L-a făcut pe Dumnezeu. Ea m-a determinat să fac câteva raționamente care, foarte probabil, v-au încercat și pe dumneavoastră:

1. E imposibil să fim singuri în galaxie și Univers, deoarece sistemul nostru solar e micuț, comparativ cu altele mai mari din galaxie. Savanții au stabilit că, în Calea Lactee, circa 50 de milioane de sisteme solare, din cele circa 350 de miliarde, au condiții de viață ca și sistemul nostru solar. Dacă și alte corpuri cerești găzduiesc viața rațională, în ce relații suntem cu locuitorii acestora? E posibil ca unii humanoizi superiori nouă să fie zeii din povești? E posibil ca ei să ne fi creat și să ne fi dat impulsul evolutiv, apoi să fi plecat? E posibil ca ei să existe în nevăzut, ghidându-ne evoluția? Anumite probe materiale par să susțină această variantă, fapt pentru care le voi enumera în continuare.

2. Terra a parcurs mai multe etape de evoluție în viața ei de 4,56 miliarde de ani. În faza primară, clocotea ca un cazan cu aburi. Miezul fierbinte arunca lavă, vapori și gaze. Vaporii rezultați din răcire și din gheața asteroizilor care o bombardau contribuiau la transformarea ei într-o planetă locuibilă, cu 70,8% apă și 29,2% uscat, cum este în prezent. Porțiunile de uscat se dezmembrau si se uneau funcție de activitatea vulcanică și meteoritică. Uscatul terestru a avut diferite forme și denumiri în evoluția lui; Rodinia, Pangeea (întreg Pământul), Laurasia și Gondwana (separate în urmă cu circa 180-200 de milioane de ani) etc. Se poate observa foarte ușor că continentele americane au provenit din separarea lui de Europa și Africa. Fiecare nouă mișcare a plăcilor tectonice și fiecare nou bombardament cu meteoriți erau urmate de modificări drastice ale uscatului și al biosului primar. Geologii și biologii au reușit să refacă calea parcursă de Terra Mater după probe actuale și după fosile ale rocilor și biosului (plante și animale):

3. În etapa cambriană de evoluție a Terrei (în urmă cu 545-488 milioane de ani), găsim primele urme ale omului și încă încălțat cu cizme de tip pâslari ori ghete de cosmonaut. O primă urmă a fost găsită la Antelope Springs, statul Utah, SUA iar altele zece, în Berea, statul Kentuky, SUA. Știm sigur că erau din cambrian, deoarece prima urmă are zdrobit un trilobit, adică o artropodă specifică exploziei vitale cambriene. Cine a călcat trilobitul, în urmă cu circa jumătate de miliard de ani? La începutul anului 2008, am scris romanul SF Codul lui Zamolxe, în care sugeram că extratereștri din mai multe constelații ar fi coborât pe Terra, în urmă cu circa un miliard de ani. Datarea mea voia să acopere întreaga creație a biosului terran de către „zeii” extratereștri. Nu avem însă probe care s-o susțină, așa că vom recunoaște corect că primii humanoizi încălțați au pășit pe Terra virgină în urmă cu circa 500 de milioane de ani. Foarte probabil, erau coloniști, exilați sau eșuați pe tânăra planetă. La data respectivă, nu existau nici zeii religiilor actuale, nici maimuțele din care Darwin a presupus că descindem. Cei mai vechi zei, cei ai religiei hinduiste, au circa patru milioane de ani. La origine, ei fuseseră venerați în Europa, de către populația ariană și au fost duși în India o dată cu expansiunea europidă din mileniul 4 î.e.n. Cele mai vechi maimuțe din care darwiniștii presupun că a descins homo sapiens au o vârstă de numai 70 de milioane de ani tereștri (Parapithecus, Propliopithecus, Dryopithecus, Oreopithecus și Ramapithecus).

Cine era omul care umbla încălțat în perioada cambriană? Era unul dintre extratereștrii eșuați cu nava lor, astfel că au devenit strămoșii noștri? Era un explorator care „cartografia” zona noastră din galaxie? Era unul dintre coloniștii benevoli care au populat Terra primară? Au fost zeii care ne-au adus din alt sistem solar? Au fost zeii care au impulsionat evoluția biosului pământean cu materiale genetice aduse de ei? Ipotezele sunt multe, dar cel mai mult mă ispitește una: suntem urmașii zeilor extratereștri ajunși pe Terra în Cambrian. E cea mai plină de speranță dintre toate variantele, deoarece presupune că noi ne aducem aminte, din ce în ce mai rapid, înaltele cunoștințe moștenite de la ei, în genele noastre.

4. Din Cambrian și până în prezent, găsim probe materiale anacronice, care contrazic flagrant teoria
darwinistă și toate religiile actuale. Iată câteva:

a. Cărbunii de pământ s-au format în urma dezastrelor din Carbonifer, în urmă cu 360-300 milioane de ani. Nu știm dacă dezastrele care au îngropat materialul lemnos supus carbonificării au fost naturale (bombardament cu meteoriți) sau artificiale (un război atomic de mari dimensiuni). Mai multe obiecte anacronice au fost găsite însă în cărbuni, ca de exemplu:

b. Conform teoriei darwiniste, oamenii NU au fost contemporani cu dinozaurii. Oamenii ar fi apărut abia în ultimul milion de ani, în timp ce dinozaurii au murit în marele cataclism din urmă cu 65 de milioane de ani, în Cenozoic. În anul 1984, o expediție a Academiei de Științe a RSS Turkmene a descoperit urme de dinozauri intersectate cu urme de Homo Sapiens vechi de 150 milioane de ani (de la finele Jurasicului) Cine era omul desculț care trăia în preajma dinozaurilor? Talpa lui seamănă cu talpa unui om modem, probă că nu era vorba de o maimuță.

c. În perioada 1991-1993, căutătorii de aur din râul Narada, din estul Munților Urali, au descoperit mai multe spirale metalice cu diametre de până la 0,003 milimetri, deci produse de nanotehnologie. Pământenii nu sunt încă suficient de bine pregătiți pentru a confecționa astfel de piese, deoarece

pag. 5 – 11