Ființele nevăzute

Ființele elementale evoluate ne cheamă necontenit, zi și noapte, spre trezire. Așteptarea lor este una grea și uneori dureroasă. Însă Sufletul Pământului are încredere că semințele bune plantate în inimile oamenilor vor rodi într-o bună zi, pentru a înflori în inimi treze care pot lumina viața Pământului.

Peste tot unde pășim, vrând-nevrând, ne întâmpină ființe care așteaptă cu o sete uriașă, cu o așteptare milenară, ca omul să poată dărui Naturii lumina inimii sale, străluminate de experiențe spirituale autentice. Pitici, zâne, gnomi de copac și de peisaj, toți privesc spre oameni cu o așteptare tot mai arzătoare de a găsi în noi inimi purtătoare de adevăr, de iubire și de înțelepciune.

Cuvânt asupra ediției ... 7
Prefață (biolog dr. Petre Papacostea) ... 9

1. Mama Pământ ... 13
2. A vedea cu inima ... 18
3. Cum ne apropiem de ființele nevăzute ... 23
4. întâlnirea sufletului cu Natura ... 26
5. Trepte în observarea Naturii ... 33
6. Exerciții ... 46
   Patru elemente arhetipale ... 49
   Tipuri de energii (forțe eterice) ... 52
   Trecerea de la energii la ființe ... 55
   Dansul energiilor cu forțele sufletești ... 58
   Diferențirea calităților sufletești ... 64
   Prietenia cu un copac ... 67
7. Regnurile ființelor elementale ... 78
8. Ființele Pământului ... 82
   Piticii și spiridușii ... 105
9. Ființele Apelor ... 125
   Zânele Apelor ... 134
10. Ființele Luminii ... 146
   Zânele Luminii ... 150
11. Ființele Focului ... 158
   Spiritele Focului ... 161
12. Spiritele Pământului și Masca Sfântă ... 166
13. Tărâmul astral ... 171
   Ființele elementale din Natură în astralul omenesc ... 174
   Ființele elementale în lumea astrală ... 180
14. Entitățile captive și ființele negative ... 185
15. îngerii și Ierarhiile Cerești ... 198
16. Prietenii lui Christos ... 204
17. Spițele spațiilor, altarul casei și altarul social ... 209
18. îngrijirea plantelor și peisajelor ... 236
19. îndrumările elementarilor și ființelor Naturii ... 250

Note ... 257
Recomandări privind ființele nevăzute ... 263

1. MAMA PÃMÂNT

Am putea crede uneori că suntem singuri în lumea Pământului. Însă nu putem fi singuri niciodată, deoarece ne înconjoară în permanență mii de ființe nevăzute care preschimbă lumea exterioară ii lumea noastră lăuntrică. Mama Pământ ne îmbrățișează pe toți cu iubire nețărmurită ii ne găzduiește aici în Călătoria vieții.

Din cele mai vechi timpuri omul a păstrat o legătură intimă cu Natura. Aceasta i-a oferit adăpost, hrană, l-a îngrijit și purtat prin spațiile sale în marea Călătorie a vieții în lumea Pământului. Toate popoarele vechi au iubit Natura sau Spiritul Pământului, considerate Mama grijulie a spiritului uman încarnat, coborât în existența sa fizică într-un trup de lut. Lutul preluat din materia Pământului a fost prelucrat de mii și mii de generații de ființe vii, devenind un lut structurat, un lut însuflețit, un lut sfințit.

Dacă Natura ne dăruiește necontentit roadele și trupul său pentru a ne face călătoria pământească ușoară, omul îi poate dărui înapoi ceea ce a reușit să preschimbe în aur interior prin întâlnirea cu forțele Luminii și ale Cerului, din patria de obârșie a tuturor, sfințind necontenit materia.

Natura sau Mama Pământ a fost cunoscută de inițiații popoarelor vechi drept Regină și Doamnă peste o mulțime de spirite care populează în chip nevăzut câmpii, munți, duri și oceane.

Aceste ființe sunt îndrăgite pentru munca lor în cadrul Naturii, căci omul știe că el este doar un trecător în lumea aceasta, însă ființele nevăzute ale Naturii sunt prezente aici din timpuri străvechi. Numite ființe elementale sau Spirite ale Naturii, piticii, spiridușii și zânele, sunt descrise, în mitologiile lumii, drept slujitori harnici, uneori capricioși ai Mamei Naturi. Tradițiile populare europene au dedicat acestor ființe o serie de ritualuri pentru împrietenire, vindecare sau colaborare, spre a conlucra la devenirea Pământului. Astfel au apărut statui din lemn care reprezintă regine ale florilor, pitici ai pădurilor sau pietre de hotar ca însemn de bunăvoire față de Spiritele Naturii.

Odată cu dezvoltarea materialismului din ultimele trei veacuri, lumea civilizată uita tot mai mult existența acestor creaturi nevăzute, iubind tot mai puțin Natura, devenită un bun de exploatat pentru interese egoiste. Omul uita deseori că este doar un călător în această lume, nesocotind gazdele sale. Din această rătăcire unii au ieșit mai repede, alții se vor trezi mai târziu. Însă timpurile în care trăim ne ajută să regăsim raportul nostru just cu forțele Naturii.

În secolul al XVI-lea s-a vorbit prima dată în domeniile științei vremii despre ființele spirituale din natură. Alchimistul și medicul Paracelsus a descris, în raport cu elementele Pământ, Apă, Aer și Foc, patru regnuri ale spiritelor nevăzute. El spunea că aceste ființe ale Naturii nu aparțin lumii fizice, ci lumii forțelor vieții, numită de el lume elementală. Astfel literatura mai târzie a preluat termenul de ființe elementale pentru a se raporta la micile creaturi suprasensibile din cadrul Naturii. Oamenii simpli care trăiau mai aproape de viața Pământului, prin natura vieții lor de zi cu zi, percepeau aceste creaturi într-un mod inocent. În acest fel ele sunt prezente până azi în basme și legende cu pitici și zâne peste tot în lume.

Dacă până în secolul al XX-lea știința s-a îndepărtat mult de aceste realități, iată că perioada în care trăim ne cere să integrăm cunoașterii noastre științifice actuale înțelepciunea profundă a Naturii. Din acest impuls care ia naștere acum apar sute de cărți despre ființele spirituale din cadrul ei.

Relația omului cu Natura exterioară și cu propria lume interioară se află în fața a două pericole, în această perioadă de mari transformări în viața Pământului.

Pe de o parte, omul trăiește puternic impulsul materialist care transformă Natura într-un produs aducător de venituri, care trebuie exploatat cu maximă eficiență, indiferent de consecințe. În acest sens, devine din ce în ce mai greu să poți mânca sănătos, să poți respira un aer curat și să poți găsi locuri de agrement și relaxare lipsite de puterea distructivă a marilor concerne și instituții care, sub pretextul serviciilor de turism, taie tot mai multe păduri și restrâng tot mai puternic areal urile naturale vii pentru a construi hoteluri, pensiuni, restaurante. Mergem în piață sau într-un supermarket și găsim legume și fructe hibrid, modificate genetic sau chimizate, astfel că nu mai reușim să ne asigurăm un trai sănătos. Sunt date legi și decrete care introduc tot mai multe substanțe nocive în alimentația publică. Acest impuls puternic materialist distruge Natura și sănătatea, devenind un potrivnic al vieții însăși. Putem vedea drept o constatare concretă aceste impulsuri distructive care se manifestă în lume în ultimii ani. La întâlnirea acestui prim pericol se nasc impulsuri bune din partea ființelor evoluate, care însuflețesc oamenii treji spre o nouă cultură ecologică a caselor din materiale natura le, a agriculturii nechimizate, a satelor noi pentru comunități spirituale. Sperăm ca în următorii ani tot mai multe suflete să primească asemenea impulsuri de transformare a spațiilor.

Dincolo de impulsul puternic materialist în care trăim, indiferent dacă ne place să acceptăm asta sau nu, în viața Pământului se manifestă și alt pericol, prin impulsuri de viață, de renaștere, de trezire spirituală, care vin ca o extremă opusă primului impuls, aducând idealuri mărețe și luptând pentru salvarea vieții. Deseori aceste impulsuri devin extremiste și lansează teorii nesănătoase ale conspirației, proclamă înalte idei și misiuni spirituale, însă rămân la fel de superficiale în raport cu realitățile profunde care trăiesc în lumea spirituală. Se proclamă iubirea cosmică prea ușor, uitându-se de responsabilitatea pentru pantofii noștri realizați prin uciderea unor animale chinuite și cusuți prin exploatarea copiilor din Africa sau pentru modul în care propriile deșeuri poluează Natura. În aceste noi impulsuri de renaștere spirituală entuziastă sunt reinterpretate vechi manuscrise inițiatice, renăscute școli oculte și cercetate semne ale manifestării unor principii cosmice fără parcurgerea unor căi autentice de școlire interioară care să ne poată revela și deschide posibilități reale de a percepe noi înșine și a înțelege suprasensibilul. Din această extremă se uită că cei mai mari binefăcători ai omenirii au fost dintotdeauna nu oameni care aveau teorii mărețe și idealuri spirituale oculte, ci oamenii, care dezvoltau în liniște și rugăciune, în exerciții și meditații, o bunătate tot mai mare, care îi făcea Oameni în adevăratul sens al cuvântului. A doua extremă se dovedește la fel de îndepărtată de misiunea spirituală a omului cât este și prima, manifestată prin materialism, doar că are un ambalaj mai frumos, mai luciferic.

În fața acestei panorame a unui materialism lipsit de responsabilitate și a unei spiritualități teoretice lipsite de grijă pentru Pământ este necesar să fie aduse și impulsuri noi, care pornesc din răbdare, perseverență și iubire pentru Om, pentru ca Natura să poată primi un ajutor concret din partea celor care își doresc în mod sincer să contribuie la viața și spiritualitatea planetei.

Devine tot mai important să dezvoltăm metode de lucru conștient cu Natura, căci prăpastia dintre materialism și curentele spirituale abstracte s-a adâncit din ce în ce mai mult în ultimii ani, iar chimizarea solurilor, culturile hibride și modificate au avansat. Aceste elemente mă îndurerează mult, căci speram ca din spiritualitatea modernă răspândită în întreaga lume să se poată naște mai multe impulsuri transformatoare în perioada 2011-2012, astfel încât să fie temperate unele din asalturile împotriva Naturii.

Avem nevoie să ne trezim cât mai mult conștiența spre a ne dezvolta interior, spre a contribui la creșterea în exterior a unei viziuni spirituale responsabile în lume. Astfel, îmi doresc ca prin modul direct și personal de a aborda problema ființelor element ale să îi încurajez pe cât mai mulți prieteni să înceapă propriul drum de împrietenire conștientă cu forțele Naturii.

În ultimii ani, în lumea ele mentală se petrec schimbări tot mai profunde. Ființele elementale evoluate caută să creeze mereu punți de comunicare cu oamenii căci, la nivelul Sufletului Pământului, ei știu că este nevoie ca oamenii să se trezească spre o nouă stare de conștiență. Este tot mai necesar pentru acest moment al evoluției Pământului ca din ce în ce mai mulți oameni să dezvolte organe sufletești noi prin care să poată percepe și conlucra cu lumile suprasensibile.

2. A VEDEA CU INIMA

Inima trebuie să ne devină ochi, ureche și palpare, spre a trăi realitățile lumii în mod clar și complet.

Cine a privit un boboc de trandafir așteptând ca acesta să se deschidă treptat cunoaște emoția, nerăbdarea și curiozitatea copilărească a înfloririi. Însă bobocul înflorește când se simte el pregătit și nu ține cont de nerăbdarea unuia sau a altui curios. El își adună forțele cu drag și se pregătește pentru momentul special în care se poate oferi Luminii.

Cum își dezvoltă inima ochii ei văzători? Privirea interioară evoluează întrucâtva asemenea unui boboc de trandafir. El trebuie să fie dăruit Luminii și să crească din Lumină, pregătit pentru a îmbogăți lumea cu frumusețea sa. Vederea inimii este un nonsens pentru evoluție, dacă ea nu aduce roade întregii omeniri. Iar această vedere apare când inima înflorește și se deschide lumilor nevăzute. Momentul în care se întâmplă asta nu poate fi cunoscut dinainte. Mii de sfinți s-au rugat ani în șir, învățând lecția răbdării, așteptând înflorirea inimii lor. Căci inima are ritmul ei de a crește, iar ochii ei nu se deschid decât prin miracolul Luminii. În clipele de rugăciune și meditație, în clipele când învățăm să înțelegem și să fim iubitori, să ascultăm și să dăruim, atunci sufletul își adună forțe din care țese viitorii săi ochi.

În această așteptare, sufletul trăiește o pulsare vie între teorie și experiență. Uneori studiem și dobândim noțiuni noi despre Univers și om, iar ele nasc în noi un dor de înțelepciune. Alteori ne aflăm în fața unor experiențe concrete ale vieții și realizăm că din ele crește în noi o înțelepciune practică, personală, care este necesară pentru a deveni Oameni. Însă se prea poate să avem experiențe de viață care nu sunt înțelese și transformate în nestemate ale înțelepciunii. Uneori le putem atribui o interpretare proprie și o viziune prea personală. În fața acestui fapt devine necesar studiul care ne poate oferi un cadru obiectiv, un ajutor la care putem raporta experiențele personale. Și atunci așteptarea înfloririi este de fapt o pregătire în sine.

Această pregătire pentru a începe drumul personal de cunoaștere a Naturii și a tainelor sale presupune să cuprindem o bază de noțiuni care ne vor ajuta mereu, ca un toiag, să ne clarificăm propriile trăiri, spre a nu cădea în prăpastia periculoasă a erorii și autoiluzionării. Aceste noțiuni-toiag sunt necesare înainte de a ne apropia fiecare de propriile exersări și observații.

În funcție de comorile pe care le-am adunat de-a lungul timpului în sufletele noastre, indiferent că suntem conștienți de ele sau nu, avem un mod întru totul individual de sensibilitate și relaționare cu realitățile neperceptibile simțurilor fizice.

Lumea fizică se dezvăluie sufletului omenesc ca experiență prin cele cinci simțuri fizice – vizual, auditiv, gustativ, olfactiv și tactil. Lumile nevăzute nu se pot revela organelor noastre fizice, întrucât ele nu sunt formate pentru perceperea altor realități în afara celor fizice. Aceste lumi superioare, cu realitățile lor, pot fi percepute cu alte categorii de simțuri, care sunt adaptate suprasensibilului. Astfel, lumea forțelor de viață, numită lume eterică sau lume elementală, este percepută cu un anumit tip de organe specifice. Lumea sufletească, numită și lume astrală, este percepută cu alt tip de organe, iar lumea spirituală necesită o configurare diferită a mijloacelor noastre de percepție.

Pag. 13 – 19