Cărarea Universului

Curiozitatea, necesitatea, dorința interioară de a cunoaște tainele creației cât mai în profunzime au dat naștere cunoașterii boltei cerești și implicit stelelor și planetelor, astrologiei, numerologiei, alchimiei, medicinei, șamanismului, teurgiei, magiei, vrăjitoriei, hermetismului, teologiei și religiilor. În această sete de cunoaștere se împletesc, în mod evident, cele două principii – lumina și întunericul –, dând naștere atât practicilor benefice, divine, dumnezeiești, cât și celor întunecate, malefice, satanice, așa cum sunt vrăjitoria și practica voodoo. Din cauza acestui amestec de cunoaștere multe dintre profețiile pline de adevăr făcute pe parcursul istoriei au fost date la o parte și ignorate. Tot din aceleași motive, cât și din „publicitatea″ prost făcută, științele vechi și descoperirile marilor gânditori din Antichitate – ce au scos la lumină știința astrelor, simbolismul numerelor și geometria sacră, strămoșul chimiei – alchimia –, tainele anotimpurilor și multe altele fără de care noi, cei contemporani, am fi cu mult în urmă – au fost amestecate din neștiință și prost traduse omului de rând. Din același extremism religios omenirea a pierdut cea mai importantă sursă de adevăr, scrisă mii de ani cu migală de strămoșii noștri, vorbesc aici despre Biblioteca din Alexandria. Mult timp omul nu a înțeles că Dumnezeu sălășluiește și într-un alt seamăn de altă religie sau credință. Timpurile pe care le trăim nu sunt de ignorat, ci chiar de studiat. În timp ce, faptic, omul trăiește în dezbinare și război, același om descoperă că omenirea este o unitate în care nu există diferențe, ci doar funcții diferite, că toți din punct de vedere genetic și energetic suntem frați și o creație a aceluiași Tată. Ce omenire și omenie frumoasă ar fi ca toată lumea să împărtășească iubire și înțelegere față de semeni. Ne-am mai construi oare bombe atomice pe timp de pace pentru apărare?

Elementele pe care le prezint aici sunt din punctul de vedere al unui creștin ortodox care a căutat și caută să-l găsească pe Hristos în inimă, chiar dacă de multe ori cărările sunt întortocheate și cazi singur în propriile greșeli. Nu pot decât să mă bucur din tot sufletul că m-am născut aici, în religia asta atât de gingașă, sensibilă și lucidă și în această țară unde, mai departe de greutățile, virtuțile și micimile oamenilor, codrii și munții sunt plini de schituri și peșteri cu pustnici și rugători.

Ca mărturie au rămas multe vieți sfinte în spatele cărora au trăit mari vindecători, văzători cu duhul, mari lucrători împotriva vrăjilor și lucrărilor demonice, duhovnici, oameni care s-au jertfit pe sine pentru cel de lângă el, pentru Om, pentru Dumnezeul care trăiește în fratele său. În ascuns, în nevăzut ard făcliile rugăciunii.

Am pus în această carte o serie de articole scrise de mine în ultimii ani atât de la ziarul Gardianul, cât și de pe blog, mulți dorindu-și să poată avea toată această informație la un loc, și anume într-o singură carte. Sper ca lectura acestei cărți să dea cursul unui interes față de propria persoană și față de legile atât de sensibile și parcă timide, ascunse în nevăzut ale acestui Tot ce reprezintă ființa umană, planeta, universul și, mai mult decât atât, lumea creatoare, Divinitatea.

Medicina șamanică

„Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziții violente de la mințile mediocre.”

Albert Einstein

Misterul șamanilor de pretutindeni a rămas până în zilele de azi, chiar dacă dintr-o lume a tehnologiei omul are tendința de a-l considera primitiv. Dacă vorbim despre șamanii din Siberia, Mongolia, Africa, Haiti, Filipine, Australia, Mexic, Brazilia sau Amazon, putem lesne înțelege că lucrul primordial pentru ei este comunicarea cu natura și spiritele ei. Șamanismul a pornit de la vindecare, medicina fiind pe primul loc în șamanism, însă medicina șamanilor este una specială, de natură cosmică, spirituală, care împletește cele două sau trei naturi ale plantelor și ființelor, în studiul antropologic „Șarpele cosmic” Jeremy Narby povestește despre întâlnirile sale cu marii șamani ai Amazonului și Mexicului. A studiat mulți ani practica șamanică autentică, trecând prin diferite inițieri, inclusiv cea deja celebra ayahuască – pe care o beau șamanii înaintea călătoriilor spirituale.

Ayahuasca poartă denumirea lianei din Amazon din care este preparată poțiunea și care seamănă teribil de puternic cu forma ADN-ului uman. În această băutură ce conține ayahuască, în funcție de trib și zonă a Amazonului, mai intră câteva plante cu efect halucinogen sau mai bine zis cu „propulsie vizionară”. Atât culegerea plantelor, cât și tăierea lianei de ayahuască se fac într-un moment anumit al zilei, ziua fiind aleasă cu ceva timp înainte, iar pe parcursul tăierii se psalmodiază încontinuu. Inițiatul este pregătit cu circa o lună înainte, prin post și meditație; în mare parte, în acest post se mănâncă banane și miere. După ingerare a acestei poțiuni, șamanii intră în contact cu spiritul sacru al ayahuascăi – anaconda cosmică. Această călătorie este aparte, specială și puternică, este o inițiere a neofitului în contact cu spiritele sacre. Chiar și Jeremy Narby spunea că este extraordinar cum spiritul acestei plante îți poate dărui informații despre orice altă plantă, de la magia ei până la utilizarea în boli și alte probleme. Pe de altă parte, nici marii oameni de știință, care mai descoperă din când în când câte o plantă-minune din jungla amazoniană, nu înțeleg cum băștinașii șamani cunosc detalii despre plantele respective la un nivel atât de profund! De cele mai multe ori șamanii au dat informații despre plantele din Amazon, care erau studiate de mult timp, dar din punctul de vedere al oamenilor de știință băștinașii nu puteau cunoaște aceste amănunte doar dacă ar fi studiat în laborator. Din acest motiv renumiții antropologi printre care Jeremy Narby și Carlos Castaneda au plecat către studiul aprofundat al botanicii și antropologiei și s-au întors schimbați, parcă pășind într-o altă lume, cum ne povestește atât de frumos și Carlos Castaneda în cartea sa Călătorie la Ixtlan.

Printre puținele cărți de valoare despre șamanism de pe piață am găsit o lucrare a lui Kenneth Meadows, intitulată Spiritul Șamanic. Aici autorul se oprește și asupra medicinei șamanice, încercând să facă o punte cu cititorul către lumea misterioasă a naturii. Am să vă redau câteva cuvinte din lucrarea sa Spiritul Șamanic tipărită la editura Elena Francisc în 2008.

Spiritul Șamanic

În context șamanic, medicina înseamnă forță inerentă – făgașul către întregirea care vine chiar din interiorul nostru. Cuvântul roată înseamnă un inel sau un container în care energiile, aflate în relații reciproce interdependente, sunt într-o mișcare circulară, ciclică, spiralată. Roata medicinei înglobează întreg universul și reprezintă, de asemenea, totalitatea propriului spațiu personal, deoarece fiecare dintre noi este o miniaturizare a unui univers mai mare, funcționând după legi similare. Roata medicinei nu aparține exclusiv tradițiilor amerindiene, ci este un simbol universal si un catalizator al schimbărilor producătoare de efecte concrete. Ea operează ca un proces de integrare. Această integrare ar putea fi definită ca strângerea laolaltă a porțiunilor fragmentate într-un tot unitar armonios, în scopul de a le face să funcționeze împreună în armonie, creând astfel frumusețe. Poate fi reprezentată printr-o cruce înscrisă într-un cerc sau printr-o roată cu opt spițe – un cerc în care sunt inserate indicatoare de direcție. Băștinașii foloseau cercuri, spirale și labirinturi ca mijloace de intrare în deplin acord cu universul și cu ei înșiși, deoarece natura însăși era percepută ca lucrând în cercuri, cicluri și spirale, Forța Vitală mișcându-se ea însăși într-un mod similar. Atunci când oamenii intră în acord cu Natura, intră în armonie și cu ritmul, vibrația și pulsațiile vieții înseși, devenind ei înșiși, ca rezultat, ființe vibrante, pline de bucurie și armonioase. Într-un cerc nu există început sau sfârșit. Orice loc situat pe un cerc este atât un punct de plecare, cât și de sosire. Așadar începuturi și sfârșituri există oriunde ne-am situa pe circumferință. Înțelepții au înțeles perfect implicațiile acestui lucru. Chiar Viața și Moartea nu erau privite ca un început și un sfârșit, ci ca schimbări – tranziții de pe un plan al existenței pe un altul, schimbări în ceea ce privește modul de percepție al Vieții, schimbări de pe un inel al unei spirale pe altul. În abordarea șamanică a modului de înțelegere a Vieții umane, fiecare dintre noi este un Spirit cu corp, și nu un corp cu Spirit. Spiritul fiind nemuritor, simbolizarea nașterii cuiva printr-un punct situat pe Cercul său în Ciclul Vieții nu este altceva decât un punct de percepție din care Spiritul este abilitat să-și trăiască existența în realitate a fizică.

PUTEREA CERCULUI

Atunci când șamanii stau într-un cerc, ei indică faptul că niciunul dintre ei nu este mai important decât celălalt. Nu există niciunul care să dețină supremația asupra celorlalți. Fiecare persoană este un cerc al percepției ce aportează propria expresie individuală a energiei spre atingerea bunăstării
generale a întregului grup, pentru progresul și prosperitatea fiecăruia din grup și a tuturor laolaltă. Fiecare este un sistem energetic ce atinge și este atins, la rândul său, de către alte sisteme energetice, toate fiind conectate la acest cerc pentru beneficiul fiecăruia din grup și al tuturor laolaltă. Un cerc stabilește o poziție în Timp și Spațiu și un mijloc de a marca „apartenența”. Asigură, de asemenea, un sens al direcției, deoarece, din centrul propriului „cerc al percepției” avem direcția ce se află în fața noastră, cea care se găsește în spate, cea din stânga și cea din dreapta. Există o direcție îndreptată către în sus, precum și una spre în jos, deoarece Roata medicinei nu este un element bidimensional, ci sferic, având un centru. Cercul poate fi deci perceput ca având patru segmente – unul în față, altul în spate, altul în dreapta și altul în stânga. Nord, sud, vest, est. Cerul deasupra, Pamântul dedesubt. Punctul de echilibru din centru conduce spre descoperirea lăuntrică. Această percepție direcțională, această intrare în acord cu natura ciclică, circulară a Realității făcea parte din străvechea artă a Directiologiei. În timpuri străvechi la unele popoare direcțiile spre locurile în care se aflau lucrurile spre care erau mutate sau de unde erau aduse aveau anumite semnificații, fie ca era vorba despre direcția vântului, care semnala schimbări meteorologice sau direcția razelor de soare care determinau momentul temporal al zilei sau venirea și plecarea oamenilor, apariția și consumarea evenimentelor.

Fiecare direcție era asociată cu trăsături ale ecologiei spirituale și cu modalitatea în care energiile se mișcau, cu elementele care influențau modalitate a de formare a lucrurilor, precum și cu relațiile existente între ființele vii care împart mediul înconjurător al Pământului. Fiecare dintre acestea furniza o modalitate de acces în ecologia spirituală și contactul direct cu forțele Naturii, făcând posibilă dobândirea cunoașterii personale a aspectelor propriei ființe multiple a unei persoane, aspecte care altfel ar rămâne ascunse. Un motiv pentru care Roata medicinei este un catalizator al înțelepciunii străvechi este acela că ea este îndreptată către armonie indicând modul cel mai echilibrat în care o ființă umană poate intra în relație cu ecologia și poate face uz de energiile sale, precum și modul în care poate dezvolta potențialele calități ascunse în interior. Orientările sale ne dau posibilitatea să descoperim propria individualitate unică și ne furnizează conexiuni către toate lucrurile care ne pot da energie pentru a exprima mai pregnant ceea ce suntem.

Șamanii au descoperit ADN-ul uman

Încă din cele mai vechi timpuri omul a fost nevoit să descopere diferite metode de vindecare spre folosul sănătății lui. Dacă am arunca o privire în urmă cu vreo 6-7.OOO de ani, cu siguranță ne-am da seama de faptul că pe atunci nu existau medicamente și totuși oamenii continuau să trăiască și să se vindece de boli. Plantele, cristalele, diferitele pietre, energia palmelor, toate acestea au venit în ajutorul omului către vindecarea sa. Cei care au început să studieze legătura omului cu natura, cei care își manifestau puterea energetică spre folosul comunității, cei care au folosit darurile divinității în slujba omului și binelui au fost numiți șamani sau vraci în funcție de regiunea geografică în care aceștia erau născuți. Cuvântul „șaman” este de proveniență tribală siberiană și definește practicanții acestui sistem. Putem spune că șamanismul reprezintă izvorul terapiilor complementare / alternative atât de străine pe teritoriul țării noastre.

Noțiunea de șaman sau vraci este asociată astăzi în societatea creștină și nu numai cu omul malefic, draconic, vindecătorul cu puteri diavolești... sau chiar „michiduță ăla negru” în persoană, lucru care nu mă miră, pentru că ignoranța și prostia din societatea de astăzi se află pe culmile disperării. Spun asta pentru că timp de un mileniu și jumătate nouă, creștinilor, ni s-a inoculat constant ideea că orice om care se ocupă cu vindecarea sau cu descifrarea acestui univers este eretic și, mai mult decât atât, lucrează cu îngerii căzuți. Îmi sună asemănător cu celebra lozincă „Dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră”, ca să nu mai aducem în discuție perioada întunecată și atât de canceroasă prin care creștinismul a trecut preț de atâtea secole, mai bine zis Biserica Catolică. În afară de multe alte lucruri foarte prost înțelese sau voit prost traduse oamenilor, ambele biserici (cea de răsărit și de apus, care se întrec care mai de care pentru locul 1 în fața lui Dumnezeu) reneagă orice cutume în afara celor proprii.

Șamanii, sursa de informații pentru antropologi și botaniști

Așadar șamanii sau vracii au fost primii medici de pe acest pământ, ba mai mult decât atât, au fost primii care au contemplat natura, omul universal și au comunicat cu ele. Ei au fost cei care au descoperit în adevărata lor natură: pietrele, cristalele, plantele, florile, copacii, animalele, vântul, apa, focul, pământul, aerul, eterul, ritmul, dansul, muzica, omul, astrele, universul și principiul unic creator, ființă supremă – Dumnezeu.

Șamanii sunt un tip de vindecători care se disting de alte tipuri prin folosirea călătoriei sufletului în lumile ascunse, lumi care ne sunt îndeobște cunoscute prin mituri, vise și experiențe la granița dintre viață și moarte. Aflând despre esența și sensul acestora, șamanul a dăruit mai departe această știință spre folosul comunității din care făcea parte. Astfel șamanul a devenit medicul și înțeleptul comunității care aducea tratament corpului fizic prin studiul problemelor de natură sufletească... precum bine spune o celebră butadă „Doctorul să fie precum preotul, iar preotul să fie precum doctorul”. Șamanii au fost primii farmaciști si medici! Au studiat plantele, au vorbit cu ele, iar spiritul ce le guvernează le spune cum să fie folosite în cazul diferitelor boli fizice și de natură sufletească. Da, este adevărat, șamanii vorbesc cu

Pag. 21 – 27