Iisus Hristos. Viața Sa pe Pământ și învățătura Sa

Cartea prezintă călătoriile lui Iisus în Palestina, vindecările și așa numitele miracole, precum și învățăturile spirituale pe care El le-a transmis discipolilor săi. Autorul încheie cartea cu următoarea concluzie: „Aceasta este învățătura lui Iisus: Iubește-l pe Dumnezeu (Alaha), Tatăl întregii umanități, din toată inima ta, din tot sufletul tău, cu toată mintea ta, cu toată ființa ta, și iubește toți oamenii, vlăstarele lui Alaha, ca pe tine însăși.”

NOTA EDITORILOR ................................................................................................... 6

INTRODUCERE ..........................................................................................................7

PREFAȚÃ

Despre Natura Adevărului .........................................................................................10

CAPITOLUL UNU

Poporul din Palestina Biblică ......................................................................................11

CAPITOLUL DOI

Familia eseniană a Dumnezeului-Om Iisus Immanuel ....................................................13

CAPITOLUL TREI

Nașterea Domnului ...................................................................................................15

CAPITOLUL PATRU

Sfânta Familie în Egipt................................................................................................18

CAPITOLUL CINCI

Sfânta Familie se Întoarce în Palestina ........................................................................ 27

CAPITOLUL ȘASE

O Familie Neobișnuită ................................................................................................ 30

CAPITOLUL ȘAPTE

În Cana .................................................................................................................... 37

CAPITOLUL OPT

La En-Nassar ............................................................................................................ 40

CAPITOLUL NOUÃ

Sfânta Familie la K’far Nahum ................................................................................... .46

CAPITOLUL ZECE

Yiohannan(loan) Botezătorul la Ierihon ....................................................................... 53

CAPITOLUL UNSPREZECE

Mugkatdes Rahib-Shaheed Yiohannan (Ioan Botezătorul) ............................................. 59

CAPITOLUL DOISPREZECE

Viața lui Iisus Immanuel Dumnezeul-Om .................................................................... 65

CAPITOLUL TREISPREZECE

Esenienii din Palestina .............................................................................................. 73

CAPITOLUL PAISPREZECE

Iisus Predică și Vindecă în K’far Nahum ...................................................................... 79

CAPITOLUL CINCISPREZECE

O Răpire și o Nuntă .................................................................................................. 84

CAPITOLUL ȘAISPREZECE

Predicile Continuă .................................................................................................... 89

CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE

În Gând, Vorbă și Faptă ............................................................................................ 98

CAPITOLUL OPTSPREZECE

Făcându-i pe Oameni Întregi ................................................................................... 107

CAPITOLUL NOUÃSPREZECE

Pâinea Noastră Cea de Toate Zilele .......................................................................... 118

CAPITOLUL DOUÃZECI

Iisus Marele Aducător de Alinare ............................................................................. 126

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI UNU

Iisus Cel Milostiv ..................................................................................................... 133

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI DOI

Dumnezeul-Om cel Iubitor și Iertător ....................................................................... 142

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI TREI

Iisus, Domnul Iertării .............................................................................................. 156

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI PATRU

Maria Magdalena .................................................................................................... 164

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI CINCI
Iisus, Dumnezeul-Om, Își dezvăluie

Spirit-Suflet-Ego-Sinele-Real al Lui și al nostru .......................................................... 167

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI ȘASE

Iisus, Dumnezeul-Om, Explică Viața și Moartea ......................................................... 174

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI ȘAPTE

Dumnezeul-Om Arată Calea .................................................................................... 179

CAPITOLUL DOUZECI ȘI OPT

Autorul Vieții ......................................................................................................... 183

CAPITOLUL DOUÃZECI ȘI NOUÃ

Conspirația ............................................................................................................ 189

CAPITOLUL TREIZECI

Dumnezeul-Om transmite instrucțiuni ...................................................................... 194

CAPITOLUL TREIZECI ȘI UNU

Dumnezeul-Om Dezvăluie Adevărul ......................................................................... 201

CAPITOLUL TREIZECI ȘI DOI

Slujitorul Suferind ................................................................................................... 206

CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI

În Yerushalayim .................................................................................................... 211

CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU

Complotul .............................................................................................................. 219

CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI

Patimile lui Iisus ..................................................................................................... 222

CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘASE

    După Răstignire ................................................................................................. 238

EPILOG ................................................................................................................. 252

GLOSAR ........ ........................................................................................................259

CAPITOLUL UNU. Poporul din Palestina Biblică
(ROMANII, ISRAELIȚII, ESENIENII, GRECII, BEDUINII)

Eu am zis: „Sunteți dumnezei, toți sunteți fii ai Celui Prea Înalt...” (Psalmi 82: 6)

Cu două milenii în urmă în Palestina trăiau oameni de diferite rase și religii; oameni cu diferite moduri de a înțelege lucrurile și de a trăi.

ROMANII

Romanii erau cuceritorii care au invadat și au ocupat Palestina. Palestina și aproape toate țările din Orientul Mijlociu au căzut sub dominația romană. Romanii erau păgâni, și îi venerau pe Zeii și Zeițele din Olimpul grecesc cărora le-au dat nume latine. Limbile vorbite de ei erau latina și greaca.

Printre romanii care trăiau în Palestina de acum două mii de ani erau: Guvernatorul și familia sa; ofițerii și angajații conducătorilor romani cu familiile; soldații, lăncierii, arcașii, spadasinii și familiile lor; negustorii romani și alte categorii de romani care au ales din diferite motive să trăiască acolo.

Cezarul a recunoscut un rege israelit care îi era supus și autoritatea sa, Sanhedrinul Israelit, cel mai înalt for religios condus de Marele Preot Șef cu un corp executiv format din Farisei, Scribi și alții, numiți de Marele Preot Șef.

Cu toate că romanii considerau că Legea Mozaică este una barbară, crudă și inumană, Sanhedrinul era autorizat să aplice legea respectivă tuturor cetățenilor care nu erau romani: israeliților și esenienilor. Sanhedrinul a executat cu cruzime mulți israeliți și esenieni prin metode sălbatice cum erau lapidarea și crucificarea.

Guvernatorul roman, prin ordinul Cezarului, oferea cu viclenie israeliților și esenienilor, cetățenia romană care i-ar fi scos de sub jurisdicția regelui nebun Irod și a Sanhedrinului. Unii israeliți bogați au acceptat această ofertă.

ISRAELITII

Israeliții erau populația majoritară grupată în iudei, galileeni, samariteni și alții. Adesea se dușmăneau între ei. Vorbeau limbile aramaică și ivrit iar unii vorbeau și grecește. Îl slăveau pe Dumnezeul lui Moise, singurul Dumnezeu din Ceruri și de pe Pământ, dar care era crud și gelos, și care îi făcea răspunzători pentru păcatele taților pe copii până la a patra generație. Dumnezeul lor era răzbunător și avea multe vicii omenești.

Israeliții așteptau de multă vreme venirea lui Mesia – Fiul lui Dumnezeu – Salvatorul lumii și eliberatorul Palestinei.

ESENIENII

Esenienii din Palestina erau greco-israeliți și uneori mai erau denumiți și Nazarineni. Limbile lor materne erau greaca și aramaica. Asemenea fraților lor israeliți, esenienii așteptau și ei venirea lui Mesia dar ei credeau că acesta se va naște în Palestina într-o comunitate eseniană.

Era un popor iubitor de pace, care preaslăvea un Dumnezeu Spirit unic, Dumnezeu al Cerului și al Pământului; Dumnezeul Vieții și Iubirii nepieritoare; Dumnezeu Atotprezent, Atotcunoscător și Atotputernic. În mințile și în inimile esenienilor era la loc de cinste acel Dumnezeu Spirit, Tatăl tuturor ființelor omenești, un Dumnezeu al Iubirii și Milostiveniei pe care ei îl numeau Aton-ai. La două sute de ani de la Fuga din Egipt a sclavilor egipteanoisraeliți conduși de Moise, faraonul Amenophis al-lV-lea, Ankh-en-Aton a denunțat Zeii cei falși și a introdus în Egipt preaslăvirea Unui Dumnezeu Spirit unic care era unul și același cu cel pe care îl slăveau Esenienii. Principalele centre unde erau grupați esenienii se aflau în Egipt: în Annu (Heliopolis) și în Iskenderia (Alexandria). Mai erau și altele în Orientul Mijlociu care includea Palestina, Siria și Cipru. Marea majoritate a esenienilor din Palestina erau reticenți în a se separa total de israeliți acceptând cetățenia romană de la romanii cei vicleni și de aceea au rămas sub jugul cruzimii lui Irod și a Sanhedrinului.

Sanhedrinul îi considera pe esenieni eretici dar autoritatea israelită era destul de precaută pentru a declara acest lucru în mod public de vreme ce mulți dintre scribi și unii dintre Farisei erau înrudiți cu esenienii. Sanhedrinul, însă, nu pierdea nicio ocazie de a îi acuza pe esenieni că încalcă Legea Mozaică.

GRECII

Grecii din Palestina erau cetățeni romani și niște păgâni care se închinau la zeii și Zeițele Olimpului. Erau învățați, artiști, profesori, filozofi, scriitori și negustori. Vorbeau limbile greacă și latină iar foarte puțini vorbeau și aramaică.

BEDUINII

Beduinii din Palestina erau o rasă arabă de nomazi. Marea majoritate îl proslăveau pe Unul Dumnezeu al Cerurilor și al Pământului, Dumnezeul Tatălui lor Ibrahim (Abraham), și îl numeau Allah. Alții se închinau la foc și la stele deoarece o mare parte dintre beduini se ocupau cu creșterea cailor. Vorbeau în limbile arabă și aramaică. Câțiva beduini bogați vorbeau fluent și greaca și latina.

CAPITOLUL DOI. Familia eseniană a Dumnezeului-Om. Iisus Immanuel

(SFÂNTA FAMILIE, ONORATÃ DE DUMNEZEU LOGOS ÎNCARNAT ȘI UMANIZAT ÎN FORMA DUMNEZEULUI-OM IISUS. NAȘTEREA ELISABETEI. NAȘTEREA MARIEI PRIN NAȘTERE FÃRÃ DE PÃCAT. ÎNCHINAREA MARIEI LA TEMPLU CA PORUMBEL ALB AL CERURILOR.)

Acum două milenii Marele Preot Șef al Esenienilor Yioakhim (Ioachim) și soția sa Hannah trăiau într-o casă mică de lângă templul esenian într-o comunitate exclusiv eseniană de la periferia Yerushalaym-ului (Ierusalim).

Hannah era sora Marelui Preot Shamaon (Simeon), învățat și scrib, al doilea în rang după Yioakhim. Shamaon locuia în apartamentele din interiorul templului deoarece se dedicase total lui Dumnezeu iar esenienii îl considerau profet.

Hannah și Yioakhim și -au botezat prima fiică cu numele de Elisabeta. Elisabeta s-a căsătorit cu un Preot esenian pe nume Zakharias (Zaharia). Cu toate că era stearpă, l-a născut pe Yiohannan (Sf. Ioan Botezătorul) prin naștere fără de păcat.

În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, și se chema Elisabeta. Amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului. N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă. Dar, pe când slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rândul cetei lui, după obiceiul preoției, a ieșit la sorți să intre să tămâieze în Templul Domnului. În ceasul tămâierii, toată mulțimea norodului se ruga afară. Atunci un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, și a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut; și l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevasta ta Elisabeta îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele „ Yiohannan”. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El. „ Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, și nevasta mea este înaintată în vârstă.” Drept răspuns, îngerul i-a zis: „Eu sunt Gabriel, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc, și să-ți aduc această veste bună. Iată că vei fi mut, și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor. „ Norodul însă aștepta pe Zaharia, și se mira de zăbovirea lui în Templu. Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într-una, și a rămas mut. După ce i s-au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s-a dus acasă. Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată, și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „ Căci”, zicea ea, „ iată ce mi-a făcut Domnul, când Și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni. „(Luca 1: 5-25)

La câțiva ani după ce Hannah, soția lui Yioakhim, a născut-o pe Elisabeta, a mai avut o fată, pe Myriam Shalome. Aceasta a devenit soția pescaru1ui esenian Shabbattai (Zebedia) după care l-a născut pe Yiacoub (Apostolul Iacob)’, Prin naștere fără de păcat, Myriam Shalome l-a născut de asemenea pe Yiohannan (Sfântul Ioan Evaghelistul).

La doi ani după nașterea lui Myriam Shalome, Marele Preot Yioakhim a murit în pace și un an mai târziu, Hannah care avea deja o vârstă înaintată, a descoperit că era însărcinată din nou –fără de păcat. Hannah cu mare iubire și reverență, i-a destăinuit misterioasa sarcină fratelui ei, Marele Preot Shamaon, care i-a spus că se aștepta la asta deoarece Arhanghelul Gabriel îl avertizase în legătură cu o naștere fără de păcat și îi spusese că se va naște o fată. Copilul va fi închinat lui Dumnezeu ca Porumbel Alb al Cerurilor după ritualurile esenienilor. Ea va fi crescută în Templu și prin naștere fără de păcat (fiind virgină și rămânând virgină așa cum profețise Isaia) îl va naște pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Gabriel i-a promis lui Shamaon că nu va muri până când nu-l va ține în brațe pe fiul nepoatei sale și nu-l va circumcide conform regulilor eseniene.

De aceea Domnul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu, și-i va pune numele Immanuel (Dumnezeu este cu noi). (Isaia 7: 14)

Astfel, prin naștere fără de păcat, Hannah a născut-o pe Maria. Când Maria a împlinit trei ani, Hannah i-a acoperit capul cu un voal alb și a îmbrăcat-o în alb așa cum cereau ritualurile eseniene.

Apoi a dus-o la templu și a dat-o în grija plină de credință a unchiului ei, Marele Preot Shamaon. Închinată lui Dumnezeu ca Porumbel Alb al Cerurilor, datoria ei era să trăiască în incinta templului o viață în rugăciune, în slujba celor bolnavi și bătrâni.

Shamaon, care era de acum foarte bătrân, le-a spus bătrânilor esenieni despre nașterea lui Mesia ce urma să se petreacă și despre promisiunea făcută de Arhanghelul Gabriel că nu va muri până nu-l va ține în brațe pe Mesia.

Când Maria a împlinit șase ani, mama ei Hannah a murit în pace. Aceasta se întâmpla la cincisprezece ani după căsătoria Elisabetei cu preotul esenian Zakharias și de la logodna lui Myriam Shalome cu Shabbatai (Zebedia).

La vârsta de treisprezece ani, unchiul ei a încredințat-o pe Maria unui tâmplar esenian, care era văduv și se numea Yioussouf, printr-o căsătorie albă’ așa cum prevedeau ritualurile eseniene. Yioussouf avea patru fii și două fiice. Trei dintre băieții lui, Yiossafat, Simon și Iuda erau deja căsătoriți. Fiul cel mai mic, Yiacoub era cu șase ani mai tânăr decât Maria și locuia împreună cu tatăl și surorile sale Tamara și Estera.

Conform mariajului alb, Yioussouf avea obligația de a o proteja pe Maria și de a o considera ca pe una dintre fiicele sale. Ea era menită să rămână fecioară, închinată lui Dumnezeu. El i-a oferit Mariei o cameră luminoasă și mare din propria sa casă, unde Porumbelul Alb al Cerurilor să-și poată ridica un altar și să se roage. Maria, împreună cu Tamara și Estera, aveau grijă de Yioussouf și de Yiacoub.

CAPITOLUL TREI. Nașterea Domnului

(BUNAVESTlRE. LUI YIOUSSOUF I SE ARATÃ UN ÎNGER. NAȘTEREA LUI ISUS IMMANUEL LA BETHLEHEM. CEI TREI REGI. COMPLOTUL LUI IROD. FUGA DIN BETHLEHEM.)

Doi ani mai târziu, când Maria a împlinit cincisprezece ani, a fost vizitată de Arhanghelul Gabriel în timp ce se ruga.

Peste câtva timp, Elisabeta, nevasta lui, a rămas însărcinată, și s-a ținut ascunsă de tot cinci luni. „Căci” zicea ea, „iată ce mi-a făcut Domnul, când și-a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni. „ În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Yioussouf, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea, și a zis: „Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!” Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Și iată că vei rămâne însărcinată, și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Iisus. El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Yiacoub în veci, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. „ Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, și ea, un fiu la bătrânețe; și ea,
căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună. Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Și îngerul a plecat de la ea. (Luca 1: 24-38)

Yioussouf nu s-a gândit prea mult la ceea ce îi spusese Shamaon, și anume că Porumbelul Alb al Cerurilor, Maria, va naște prin naștere fără de păcat pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Așa că, atunci când Maria însăși l-a anunțat că este însărcinată a fost uluit.

Iar nașterea lui Iisus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Yioussouf, și înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Yioussouf, bărbatul ei, era un om neprihănit, și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea și-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea elia aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, și i-a zis: „Yioussoufe, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu, și-i vei pune numele Iisus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. „Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: „Iată fecioara va  fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este în noi”. Când s-a trezit Yioussouf din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevasta sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un fiu. Și el i-a pus numele Iisus. (Matei 1: 18-25)

În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria, Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Yioussouf s-a suit și el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Bethlehem, – pentru că era din casa și din seminția lui David, – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. (Luca 2: 1-5)

Yioussouf și Maria au plecat călare către Bethlehem pentru a se supune recensământului ordonat de Cezar August. Erau extrem de obosiți dar Yioussouf nu a găsit nici un loc confortabil pentru a petrece noaptea, pentru că toate hanurile și casele de oaspeți din Bethlehem erau ocupate. Oricum, lângă oraș era o peșteră mare în care un om, pe nume Nathaniel își ținea două vaci și o turmă de oi. În această noapte blândă Nathaniel și ciobanii săi au scos turma afară, pe câmp. Peștera era luminată cu două torțe cu rășină care erau fixate pe pereți și acestea i-au luminat pe Yioussouf și pe Maria.

Într-un colț al peșterii lângă o iesle goală, Yioussouf i-a făcut Mariei un culcuș din niște pături de lână. Yioussouf a găsit și două găleți goale pe care le-a umplut cu apă proaspătă dintr-un puț din afara peșterii. Când s-a întors cu apa, a găsit-o pe Maria care-și ținea copilul în brațe. Maria îl născuse pe Mesia fără ajutorul niciunei alte ființe omenești, fără durere și fără nici un strop de sânge. Îl înfășase pe copilul divin cu vălul pe care îl purta pe cap ca Porumbel Alb al Cerurilor. Corpul lui Iisus nu a trebuit să fie spălat. Maria și-a pus fiul în ieslea goală pe niște așternuturi curate de pânză albă. Yioussouf a fost foarte tulburat, și i-a fost greu să înțeleagă că Fiul lui Dumnezeu s-a putut naște într-o peșteră și că era culcat într-o iesle.

În ținutul acela erau niște păstori, care stăteau afară în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:

„Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle. „ Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu, și zicând: „ Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui. „ (Luca 2: 8-14)

Nathaniel i-a rugat pe Yioussouf și pe Maria să aducă copilul la el acasă și Maria cu fiul ei în brațe i-a urmat pe Yioussouf și pe Nathaniella acesta acasă. Ea a pus bebelușul într-un leagăn care semăna cu o iesle la intrarea casei. Păstorii s-au întors la turmele lor iar Nathaniel, Yioussouf și Maria care erau epuizați s-au culcat.

Nathaniel și Yioussouf au fost treziți în zori de zgomotul făcut de clopoțeii de cămilă și de niște bătăi în ușă. Când și-a deschis ușa, Nathaniel a găsit în curtea sa, trei regi cu tot cu alaiurile lor, trei cămile și trei cai.

Maharajahul Rama Tavaivahan s-a prezentat celor doi, lui Nathaniel și lui Yioussouf, după care i-a prezentat pe aceștia prietenului și consilierului său Chekhitana și regelui armenian Gaspar cu alaiul său. Beduinul Shakh a făcut un pas înainte și s-a prezentat împreună cu cei doi servitori ai săi. Maharajahul s-a apropiat apoi de prunc, și-a scos mantia sa regală de purpură și a pus-o pe leagăn. Apoi și-a scos sabia, și-a pus piciorul drept pe un scaun și a rupt sabia pe genunchi în două, după care a așezat bucățile lângă leagăn și a spus:

– Domnul Meu, toată puterea și autoritatea se află la picioarele tale. Apoi a îngenunchiat lângă leagăn și s-a rugat, împreună cu Chekhitana care a făcut același lucru.

După ce și-a rostit rugăciunile, Maharajahul s-a ridicat și s-a uitat la copil și a exclamat „Ham El Khior!” (în sanscrită: Îl văd pe Dumnezeu). Pe urmă Maharajahul Rama Tavaivahan a fost denumit Ham El Khior.

Maharajahul a făcut apoi semn unuia dintre supușii lui să aducă o cutie mare de lemn pe care a pus-o la picioarele Fecioarei Mamă spunând:

– Doamna Mea, Mamă a Fiului lui Dumnezeu, primește acest semn al iubirii noastre.

Este aur și forte curând vei avea nevoie de el.

Apoi, întorcându-se către Yioussouf și Nathaniel, le-a spus:

– Dragă frate, va trebui să pleci de aici până la prânz. Ia-l pe Fiul lui Dumnezeu și pe mama lui și du-i cât mai departe de Bethlehem și afară din Palestina. Regele Irod intenționează să-l caute, să-I găsească și să-l ucidă pe Împăratul Cerurilor.

Regele armean Gaspar împreună cu vărul său Manushak, au îngenuncheat în fața
Copilului Divin și lipindu-se cu fruntea de leagăn, au plâns spunând:

– Domnul Meu, Fiul celui Atotputernic, tu ne-ai ghidat către aici cu steaua ta strălucitoare pentru a ne închina majestății Tale divine. Domnul Meu și Dumnezeu al Iubirii, ai milă de noi. Ai milă de omenire. Oprește războaiele, Doamne. Să se oprească vărsarea de sânge . Pământul este deja atât de pătat de sânge omenesc. Fă să nu mai fie comploturi, Doamne, și să înceteze asasinatele. I-am cedat puterea mea fratelui meu Dikran și m-am dedicat servirii lui. Condu-ne, Doamne, către pace.

Prințul Manushak a luat o cadelniță din mâna servitorului său, a umplut-o cu cărbune încins pe care Nathaniel i-a dat, și a pus tămâie în ea. Casa s-a umplut cu o miresmă extraordinar de plăcută. Regele Gaspar i-a dăruit Fecioarei Mamă o cutie plină cu tămâie și o punguță cu aur.

Beduinul Shakh Baal-das-Aaussar (Servitorul Zeului Osiris) s-a apropiat de Sfânta Familie împreună cu servitorii lor și aplecându-se în fața Copilului Divin, preaslăvindu-l pe Allah, Unul Dumnezeu al tatălui lor Ibrahim. Apoi, încălecând pe caii și cămilele lor, pelerinii au plecat pe drumul lor, departe de Bethlehem.

Yioussouf, mulțumindu-i lui Nathaniel și urmând sfatul Maharajahului Ham-el-Khior, a părăsit în secret Bethlehemul. Yioussouf și Maria erau deghizați în beduini cu haine pe care le primiseră de la Shakh Baal-das-Aaussar (Baldassar, Balthazar).

Pag. 11 – 17