Smerenia și ascultarea

„Postul și rugăciunea, milostenia și fecioria, într-un cuvânt orice faptă bună fără smerenie dispare și piere. Așa s-a întâmplat și cu fariseul. Ajunsese până la culmile virtuții; dar când s-a pogorât de la templu își pierduse toate faptele lui bune, pentru că nu avusese smerenia, mama faptelor bune (Luca 18,10-14). Că după cum mândria este izvorul oricărui păcat tot așa smerenia este începutul oricărei fapte bune. De aceea și Hristos cu ea își începe predica, smulgând din sufletul ascultătorilor, din rădăcini, mândria.”

,,Dacă lumea ar cunoaște puterea cuvântului lui Hristos: «Învățați de la Mine smerenia și blândețea», atunci lumea întreagă ar lăsa toate celelalte științe și învățături și ar învăța numai această știință cerească.”

Credința este smerenia minții

Ascultarea este smerenia voinței

Pocăința este smerenia poftelor și a patimilor.