Obârșia luminii

Literatura hadit-urilor șiite include toate spusele Profetului islamului acceptate de șiiți, cât și tradițiile celor doisprezece Imami, de la Ali ibn Abi Talib până la Mehdi.

Această colecție este așadar considerată a fi, dupa Sfântul Coran, cel mai important fond de texte religioase pentru șiiți.

La fel ca in islamul sunnit, și în acest caz hadit-urile alcătuiesc, împreună cu Coranul, cartea revelată, baza tuturor științelor teologice, incluzand bineinteles și Sari`ah, precum și viața religioasă în ambele sale aspecte, cel intelectual și cel devoțional.

Termenul de imam, asa cum este el folosit în șiism, diferă de întrebuințarea sa obișnuită în limba arabă, unde înseamnă „conducător″, sau în teoria politică sunnită, unde inseamnă califul insuși.

Așa cum este el folosit în șiism, termenul se referă la o persoană care deține „lumina lui Muhammad″ (al-nur al-mahammadi). Imamii sunt precum un lanț de lumina care izvoraște din „soarele profeției″.

Tot ceea ce spun ei provine de la aceeași comoară sacră a înțelepciunii călăuzitoare. Din moment ce ei reprezintă o prelungire a realității lăuntrice a nobilului Profet, cuvintele lor provin chiar de la acesta.

Siiții încorporează spusele Imamilor, transmise pe o perioada de mai bine de două secole, într-un singur corpus cu cele ale nobilului Profet. Prin aceasta se deosebeste concepția șiită referitoare la hadit-uri de cea sunnită.