Când te afli în preajma morții, ești invitat să-ți revizuiești toate valorile și prioritățile pe care le ai. îmi aduc aminte că atunci când așteptam pe sălile Spitalului de Urgență, ca să vedem ce va fi cu Simona, sora mea mi-a spus: „Uite, Aurora, cu toți banii din lume, nu poți cumpăra o clipă de viață”.
Ce am învățat din această ultimă experiență?! Că, față în față cu moartea, ți se mai acordă o șansă să-ți schimbi complet viața. Este ca și cum te-ai mai naște o dată. Din păcate, nu toată lumea pricepe avertizarea. În spital, îi auzeam pe pacienți povestind cu mândrie „la al câtelea stent” au ajuns. Doctorii se străduiau să-i „repare”, iar ei își reluau vechile obiceiuri de îndată ce ajungeau acasă și se întorceau iar și iar, ca să fie din nou „cârpiți” , până când acest lucru devenea imposibil.
Boala și perspectiva morții nu sunt decât atenționări din partea Divinității că facem ceva, nu împotriva omenirii, nu împotriva moralității universale sau mai știu eu ce altceva (deși, în cazul celor răi, înseamnă și asta!), ci împotriva NOASTRÃ, a propriului nostru destin favorabil,
împotriva rolului pe care nu ni-l mai asumăm și este clar semn de rătăcire pe cărările existenței. Câți dintre noi însă pricepem mesajul?
Dar despre toate acestea, vom vorbi în următoarea carte.
Autoarea |
Adevăr Divin
