Samanta de Lumina (Poezii 5)

Sunt bărbatul din neamul de-azur
M-am născut din legende nezise,
Strângeți cercul dejur împrejur,
Să des cânt cu speranțe și vise!

Eu sunt plânsetul stepei pustii,
Țintuit între dor și durere,
După-atâtea cumplite urgii,
Mă dezleg de uitări și tăcere.

Eu sunt umbra stejarului vechi,
Fermecat în pădurea-adormită,
Sub coroană-mi vin tineri perechi,
Să se-mbete de dulce ispită.

Sub scânteia din râul vrăjit,
Murmurând printre unde sfioasă,
Izvorăsc dintr-un vis netrăit
Și-oi ajunge vreodată acasă...