Să ne rugăm 8 zile cu Părintele Arsenie Boca

Închizând cartea cu icoanele „capelei sixtine” de la Drăgănescu, pe supracopertă m-a mângâiat imaginea „Parângului văzut de pe Poiana Ruscă, Într-o seară de noiembrie 1949 Prislop”, locul și anul atâtor „cuvinte vii”, rostite credincioșilor... Și-am reașezat, în recalibrare personală, toată penelarea Avvei. Poate că am suprapus peste Parâng, Făgărașul, peste Făgăraș, Sionul, peste Sion, Golgota, peste Golgota, Sinaiul, peste Sinai, Taborul... Orizontul către care ochii mari și bucuroși ai Părintelui au căutat cu un dor nețărmurit. Și mi-e atât de bine să cred că, poate vreodată, ridicând ochii dincolo de linia orizontului vieții acesteia, ne-om întâlni privirea în Hristos Domnul, știind însă că „o astfel de zare a destinului nu se deslușește însă omului care nu vrea să sufere nimic” și că „pentru veșnieia noastră în Împărăția lui Iisus nici prețul vieții și nici un alt preț nu este prea mare.”

O, de ne-ar ajuta Părintele Arsenie să nu rămânem datori!