Psihologia superstiției

De multe ori, fenomenele din laboratorul de psihologie sunt foarte îndepărtate de complexitatea necontrolată a lumii exterioare, iar în cazul superstiției prăpastia pare deosebit de mare. Deși niciun adevăr psihologic simplu nu poate explica diferite practici precum numerologia, apelul la vrăjitoare sau folosirea talismanelor, psihologia modernă poate să explice multe din superstițiile noastre foarte răspândite. Vom vedea că superstițiile nu sunt anormale. Ele sunt de fapt un rezultat paradoxal, în mare măsură previzibil, al proceselor ce controlează învățarea și cogniția umană.

Cercetările asupra controlului și asupra beneficiilor pe care le oferă acesta conduc la două concluzii importante privind superstițiile bazate pe iluzia controlului. În primul rând, dorința de control omniprezentă a oamenilor este o motivație importantă a comportamentului superstițios. Superstițiile oferă un sentiment al controlului asupra incontrolabilului. În al doilea rând, cercetările lui Shelley Taylor sugerează că, atunci când superstițiile sunt exercitate în contextul stresului sau al amenințării, controlul iluzoriu ce rezultă poate avea valoare psihologică. Mai multe dovezi în favoarea acestui fapt pot fi găsite într-o serie de studii de laborator care arată că, în condiții de stres, jucătorii preferau jocuri de noroc ce ofereau un sentiment iluzoriu al controlului.