Alchimia pretindea că-i îmbogățește pe adepții ei, procurându-le aur și argint, dar îi și vindeca de boli, prin tot felul de preparate cu aspect de panaceu universal; în sfârșit, alchimia mai avea menirea de a le procura adepților fericirea perfectă, identificându-i cu sufletul lumii și cu spiritul universal.
Istoria alchimiei este cât se poate de obscură. Este o știință aparent fără rădăcini, care se manifestă aproape imediat, odată cu prăbușirea Imperiului Roman, și care se dezvoltă pe întreaga perioadă a evului mediu, în mijlocul misterelor și simbolurilor, fără a ieși din starea de doctrină ocultă și persecutată. Savanții și filosofii care practicau alchimia erau confundați cu nebunii, cu șarlatanii și, uneori, chiar cu scelerații. Însă această istorie a alchimiei merită a fi abordată prin metodele criticii moderne. Voi încerca să pătrund misterul originilor alchimiei și să demonstrez prin ce legături se atașează ea deopotrivă de procedeele industriale ale anticilor egipteni, cât și de teoriile speculative ale filosofilor greci, dar și de reveriile misticilor din Școala din Alexandria, sau de gnostici.
Marcellin Berthelot |
Adevăr Divin
