Murmurul stelelor dimineții. Gradul II (Transurfingul realității)

Nu e chiar așa de greu să auzi glasul sufletului. Problema este cum să-i dai atenție. Vocea rațiunii, cu judecățile sale logice, este prea puternică și omul nu mai dă atenție unor presimțiri firave și neclare. Preocupată să analizeze logic și să prognozeze evenimentele, rațiunea nu mai este dispusă să asculte și ce simte sufletul.

Pentru ca să învățăm cum să ascultăm murmurul stelelor dimineții nu există altă cale decât să ne obișnuim să dăm atenție stării noastre de confort sufletesc. De fiecare dată când este necesar să luați o hotărâre, ascultați mai întâi vocea rațiunii și apoi ce vă spune inima. Imediat ce rațiunea a luat o hotărâre, sufletul reacționează – fie pozitiv, fie negativ. În cazul când reacția este negativă, aveți senzația nedeslușită de disconfort sufletesc.

Toată filozofia constă în faptul că inspirația nu apare, ci ea pur și simplu se eliberează atunci când scade potențialul importanței. În ce constă această importanță? În primul rând, în dorința înflăcărată de a atinge scopul; în al doilea rând, în năzuința nestrămutată de a avea inspirație.