Lumea modernă și vechea înțelepciune

La Principiul unic al întregului Univers, la Realitatea ultimă cei din vechime nu au avut acces prin intermediul unor instrumente din ce în ce mai perfecționate și nici în urma unui demers științific, ce constituie ființa însăși a cercetătorului științific. Ei au fost, în același timp, experimentatorul și câmpul experienței, subiectul și obiectul. Dacă există o realitate permanentă subiacentă tuturor fenomenelor, atunci omul însuși este o formă a acestei realități. Întrucât omul are conștiința de sine însuși, conștiința de a fi, sursa acestei conștiințe este Realitatea fundamentală.