Eu sunt Acela

Nisargadatta nu obosește să repete, pe tot parcursul acestor convorbiri pline de miez spiritual, cum că tot efortul său nu a constat decât în a asculta și a crede cuvintele gurului său, care l-a asigurat că este nemuritor și nenăscut, nefiind altceva decât Sinele Suprem Nemuritor, Atman. Trăind deplin această experiență, viața lui s-a transformat radical. Din ce în ce mai mulți oameni, din toate colțurile lumii, au început să-i caute prezența și învățătura.

„Eu sunt Acela” a fost publicată pentru prima dată în 1973, și de atunci nu încetează să atragă mereu și mereu alți căutători, dornici de a atinge realizarea Sinelui. Sri Nisargadatta Maharaj nu a propus nicio ideologie sau religie, ci doar a urmărit să devoaleze, pe cât posibil, misterul revelării Sinelui pentru fiecare om care venea în fața lui să îi adreseze o întrebare. Oglindă fidelă a fiecărui vizitator, el îi oferea acestuia o imagine clară a momentului în care se află pe calea sa. Cu siguranță, fiecare dintre noi ne vom regăsi printre ei, și vom primi răspunsurile potrivite la întrebările care nu mor niciodată: „De unde vin?”; „Încotro mă îndrept?”; „Cine sunt eu?”

„Citesc ziarele, știu ce se petrece! Dar reacția mea nu e ca a voastră. Voi căutați un leac, în timp ce pe mine mă preocupă profilaxia. Atât timp cât există cauze, trebuie să fie și rezultate. Câtă vreme oamenii sunt împinși spre divizare și separare, câtă vreme ei sunt egoiști și agresivi, astfel de lucruri se vor mai petrece. Dacă vreți pace și armonie în lume, trebuie să aveți pace și armonie în inimile și în mințile voastre.”

„În vis, tu îi iubești pe unii, iar pe alțîi nu. La trezire, constați că tu ești iubirea însăși, îmbrățișând totul. Iubirea personală, oricât de intensă, de sinceră și de veritabilă ar fi, înlănțuie în mod inevitabil; iubirea în libertate este iubirea față de toți.”

„Am să-ți spun cum a murit gurul meu. După ce a anunțat că sfârșitul îi era aproape, el a încetat să mai mănânce, dar fără să-și schimbe rutina vieții zilnice. În a unsprezecea zi, la ora rugăciunii, în timp ce cânta și bătea viguros din palme, el a murit subit! Chiar așa, între două mișcări, ca o lumânare stinsă dintr-o suflare. Fiecare moare așa cum trăiește. Eu nu mă tem de moarte, pentru că nu mi-e frică de viață. Eu trăiesc o viață fericită și voi muri o moarte fericită. Nenorocirea este să fii născut, nu să mori. Totul depinde de cum privești.”

„Mărește-ți și lărgește-ți dorințele până când nimic în afară de realitate nu le poate îndeplini. Nu dorința este rea, ci îngustimea și micimea ei. Dorința înseamnă devoțiune. Fii cu orice preț devotat realului, infinitului, eternei inimi a ființei. Transformă dorința în iubire. Tot ce vrei este să fii fericit. Toate dorințele tale, oricare ar fi ele, sunt expresii ale tânjirii tale după fericire. Esențialmente, tu îți dorești binele.”

• Sri Nisargadatta Maharaj

In loc de introducere 13
Nota traducatorului 16

Eu sunt acela

1. Simtamantul de „Eu sunt” 19
2. Obsesia trupului 21
3. Prezentul viu 23
4. Lumea reala este dincolo de mine 26
5. Ceea ce se naste trebuie sa moara 28
6. Meditatia 30
7. Mintea 32
8. Sinele se afla dincolo de minte 35
9. Raspunsurile memoriei 39
10. Observarea 41
11. Constienta si constiinta 44
12. Persoana nu este realitatea
13. Supremul, mintea si trupul 46
14. Aparentele si realitatea 49
15. Jnaninul 55
16. Starea fara dorinta, cea mai inalta beatitudine 60
17. Eternul prezent 63
18. Ca sa cunosti ceea ce esti, afla ceea ce nu esti 69
19. Realitatea se afla in obiectivitate 71
20. Supremul este dincolo de toate 76
21. Cine sunt eu? 79
22. Viata este iubire, iubirea este viata 84
23. Discriminarea duce la detasare 90
25. Agata-te de „Eu sunt” 94
26. Personalitatea, un obstacol 101
27. Ceea ce este fara inceput incepe pentru totdeauna 107
28. Toata suferinta se naste din dorinta 113
29. Trairea este singurul scop scop al vietii 118
30. Tu esti liber acum 124
31. Nu subevalua atentia 128
32. Viata este maestrul suprem 134
33. Totul se intampla de la sine 138
34. Mintea este nelinistea insasi 143
35. Cel mai mare maestru este sinele launtric 149
36. Uciderea il raneste pe ucigas, nicidecum pe cel ucis 157
37. Dincolo de placere si de durere este beatitudine 164
38. Practica spirituala inseamna vointa afirmata 171
si reafirmata cu putere 184
39. Prin sinele insusi nimic nu are existenta 191
40. Numai sinele este real 196
41. Dezvolta atitudinea de martor 200
42. Realitatea nu poate fi exprimata 205
43. Ignoranta poate fi recunoscuta, cunoasterea nu 211
44. Numai „Eu sunt” e adevarat, restul este deductie 216
45. Ceea ce vine si se duce nu are existenta 221
46. Constiinta de a exista este beatitudine 227
47. Priveste-ti mintea 232
48. Constienta este libera 236
49. Mintea cauzeaza nesiguranta 245
50. Constienta de sine este martorul 250
51. Fii indiferent la placere si la durere 254
52. Fiind fericit, facand pe altii fericiti, este ritmul vietii 262
53. Dorintele implinite nasc si mai multe dorinte 265
54. Trupul si mintea sunt simptome ale ingnorantei 269
55. Renuntand la tot castigi totul 275
56. Constiinta ivindu-se, lumea se iveste 280
57. Dincolo de minte nu exista suferinta 286
58. Perfectiunea, destinul tuturor 291
59. Dorinta si frica: stari egocentrice 296
60. Traieste fapte, nu fantezii 300
61. Materia este insasi constiinta 304
62. In supremul apare martorul 311
63. Ideea de faptuire a unui faptuitor este sclavie 316
64. Tot ce va multumeste va tine pe loc 320
65. O minte linistita este tot ce isi trebuie 327
66. Toata cautarea dupa fericire este o nenorocire 332
67. Experienta nu este lucrul real 340
68. Cauta sursa constiintei 345
69. Vremelnicia este dovada irealitatii 349
70. Dumnezeu este sfarsitul oricarei dorinte si al oricarei cunoasteri 355
71. In constienta de sine invatati despre voi insiva 361
72. Ceea ce este pur, neumbrit, neatasat este real 367
73. Moartea mintii este nasterea intelepciunii 377
74. Adevarul este aici si acum 384
75. In pace si tacere te dezvolti 393
76. A sti ca nu stii este adevarata stiinta 499
77. „EU” si „AL MEU” sunt idei false 408
78. Toata cunoasterea este ignoranta 412
79. Persoana, martorul si supremul 418
80. Constienta 424
81. Radacina fricii 430
82. Perfectiunea absoluta este aici si acum 436
83. Adevaratul guru 443
84. Telul tau este gurul tau 451
85. „EU SUNT”: Fundamentul oricarei experiente 458
86. Necunoscutul este caminul realului 464
87. Pastreaza mintea tacuta si vei descoperi 472
88. Cunoasterea prin intermediul mintii nu e cunoastere adevarata 476
89. Progresul in viata spirituala 482
90. Abandoneaza-te propriului tau sine 487
91. Placerea si fericirea 494
92. Treci dincolo de ideea „EU-SUNT-TRUPUL” 498
93. Omul nu este faptuitorul 504
94. Tu esti dincolo de spatiu si de timp 508
95. Accepta viata asa cum vine 513
96. Abandoneaza amintirile si asteptarile 519
97. Mintea si lumea nu sunt separate 524
98. Eliberarea de autoidentificare 532
99. Lucrul perceput nu poate fi acela care percepe 540
100. Intelegerea duce la libertate 547
101. Jnaninul nu apuca, nici nu retine 552

1. SIMŢĂMÂNTUL DE „EU SUNT”

Vizitator: Este o chestiune de experienţă zilnică faptul că la trezire lumea apare brusc. De unde vine ea?

Maharaj: Înainte să apară în existenţă ceva, trebuie să existe cineva căruia să îi apară. Orice apariţie sau dispariţie presupune o schimbare pe un fundal neschimbător.

V: Înainte de trezire eram inconştient.

M: În ce sens? De a fi uitat sau de a nu fi experimentat? Oare nu experimentezi chiar şi atunci când eşti inconştient? Poţi să exişti fără să ştii? O discontinuitate în memorie: este aceasta o dovadă a nonexistenţei? Şi poţi să vorbeşti în mod întemeiat despre propria ta nonexistenţă ca de o experienţă actuală? Nu poţi să zici nici că mintea ta nu exista. Oare nu te-ai trezit când ai fost chemat? Iar la trezire, n-a fost oare simţământul de „Eu sunt” cel care a apărut mai întâi? O conştiinţă germene trebuie să existe chiar şi în timpul somnului sau al leşinului. La trezire, experienţa se desfăşoară astfel: „Eu sunt... trupul... în lume”. Aceasta poate avea aparenţa unei succesiuni, dar de fapt totul se petrece simultan: ideea de a avea un trup într-o lume. Poate să existe simţământul de „Eu sunt” dacă nu ar exista cineva sau ceva?

V: Eu sunt întotdeauna cineva cu amintirile şi obiceiurile sale. Nu cunosc niciun alt „Eu sunt”.

M: Poate că ceva te împiedică să te cunoşti. Când nu cunoşti un lucru pe care alţii îl cunosc, ce faci?

V: Caut sursa cunoaşterii lor urmându-le instrucţiunile.

M: Oare nu e important pentru tine să ştii dacă eşti un simplu trup sau altceva? Ori, poate, nimic? Nu vezi că toate problemele tale sunt problemele trupului tău – hrană, îmbrăcăminte, adăpost, familie, prieteni, nume, faimă, siguranţă, supravieţuire? Toate acestea îşi pierd înţelesul în momentul în care realizezi că tu nu poţi fi doar un simplu trup.

V: Ce câştig am din cunoaşterea faptului că eu nu sunt trupul?

M: Chiar a spune că nu eşti trupul nu este întocmai adevărat. Într-un fel tu eşti toate corpurile, inimile şi minţile şi chiar mult mai mult. Pătrunde adânc în senzaţia de „Eu sunt” şi vei afla. Cum găseşti un lucru pe care nu l-ai pus la locul lui sau ai uitat de el? Îl păstrezi în minte până când trezeşti amintirea lui. Simţământul fiinţării, simţământul de „Eu sunt” este primul care va ieşi la iveală. Întreabă-te de unde apare sau doar priveşte-l liniştit. Când mintea rămâne în „Eu sunt”, fără să se mişte, tu intri într-o stare care nu poate fi descrisă, dar care poate fi experimentată. Tot ce ai de făcut este să încerci şi să tot încerci. La urma urmei, simţământul de „Eu sunt” este întotdeauna cu tine, numai că tu i-ai ataşat tot felul de lucruri – trup, sentimente, gânduri, idei, posesiuni etc. Toate aceste autoidentificări induc în eroare. Din pricina lor tu te iei drept ceea ce nu eşti.

V: Atunci ce sunt eu?

M: Este de ajuns să ştii ce nu eşti. Nu e necesar să cunoşti ceea ce eşti. Căci atât timp cât cunoaştere înseamnă descrierea în termenii a ceea ce este deja cunoscut (percepţii sau concepte), nu poate să existe cunoaştere de sine, întrucât ceea ce tu eşti nu poate fi descris altfel decât ca negaţie totală. Tot ce poţi să zici este: „Eu nu sunt aceasta, nu sunt aceea”. Nu poţi să spui cu deplin înţeles: „Iată ce sunt eu”. Chiar nu are sens. Ceea ce poţi desemna ca fiind „aceasta” ori „aceea” nu poate fi tu însuţi. Cu siguranţă, tu nu poţi fi alt „ceva”.

Tu nu eşti nimic perceptibil sau imaginabil. Totuşi fără tine nu poate exista nici percepţie, nici imaginaţie. Tu observi inima simţind, mintea gândind, trupul acţionând; chiar actul percepţiei arată că tu nu eşti ceea ce percepi. Poate să existe percepţie, experienţă fără tine? O experienţă trebuie să „aparţină”. Cineva trebuie să vină şi s-o declare ca fiind a lui personală. Fără un experimentator experienţa nu este reală. Experimentatorul este cel care împărtăşeşte realitatea experienţei. O experienţă pe care n-o poţi avea ce valoare are pentru tine?