Întâmplările prezentului narativ, fragmentate de o rețea alambicată de divagații eseistice, flash-backuri și pagini de jurnal, sunt plasate în preajma Crăciunului din 1989, înainte de izbucnirea Revoluției. Situația din țară e apăsătoare, sărăcia e generalizată, Securitatea veghează, implacabilă, și singurul refugiu din fața fricii și a nebuniei pare a fi acest sanatoriu izolat în munți, undeva, lângă Brașov.
Principala problemă a pacientului Andrei Ionescu pare a fi un complex de vinovăție – acesta se simte „vinovat de iubire” și răspunzător pentru toate femeile pe care le-a iubit În viața lui. O parte din jurnalul său înfățișează relațiile trecute, cu detalii care variază de la scene intime la pagini introspective, în care bărbatul își analizează sentimentele, începând din adolescență până la deplina sa maturitate. Relația dintre medic și pacient va cunoaște o evoluție dramatică – pe măsură ce doctorul va deveni tot mai interesat și mai dependent de biografia pacientului, pe care o va absorbi ca și cum ar fi a sa. În final, pacientul se va dovedi tot mai nemilos și mai manipulator, devenind călăul medicului ce-I îngrijește. |
Adevăr Divin
