Sensul ocult al iertarii

Iertarea în sens maniheean nu înseamnă nicidecum că nu trebuie să opunem nicio rezistență răului. Dimpotrivă, dacă trebuie exclusă orice formă de aplicare exterioară sau interioară a forței față de un alt om, față de greșelile, de rătăcirile și mai ales față de răul sau minciuna care vin de la el, tuturor acestor lucruri trebuie să li se opună o voință puternică de a realiza binele și adevărul, o voință care să fie orientată, în limita forțelor și a posibilităților existente, spre repararea răului și neadevărului. Cu alte cuvinte, în viață apar foarte des niște situații în cazul cărora iertarea trebuie să rămână un act pur interior, în timp ce spre exterior trebuie să se iasă în întâmpi­narea răului și neadevărului în modul cel mai curajos și mai hotărât.