Medicina tradițională chineză și Qigong-ul terapeutic (sistemul practicilor energetice tradiționale chinezești) sunt două domenii complementare ce au înlăuntrul lor o experiență acumulată de câteva mii de ani. De-a lungul timpului, între aceste două discipline au existat numeroase schimburi. De exemplu, unii dintre doctorii chinezi ce practicau medicina tradițională au recurs la transformarea anterioară pe care le-a oferit-o Qigong-ul, descătușându-și capacitatea de cunoaștere și îmbogățind apoi științele medicale. În acest mod au fost revizuite cunoștințele despre meridiane, despre organele interne, ș.a.m.d.
De exemplu, meridianele de-a lungul cărora circulă energia au fost descoperite de către persoane ce au avut capacitatea de vizualizare a interiorului corpului, deci și a meridianelor dispuse de-a lungul său. În acest sens există însemnările referitoare la ilustrul medic Bian Que (presupusul autor al celebrului tratat „Nan jing” – „Probleme medicale”), care se pare că a trăit în sec. V. î.e.n. Despre el se spunea că avea capacitatea de „a vedea organele interne prin pielea intactă”.
Ceea ce este foarte interesant de menționat este faptul că primele trei autopsii au fost efectuate în China doar la începutul erei noastre, mai precis în scurtul interval 9 - 23 e.n. din timpul dinastiei Han de Apus. Decizia a fost luată în scop precis: pentru a „cântări și măsura cele cinci viscere, a urmări traiectul venelor cu un stilet de bambus, pentru a vedea unde încep și unde se termină, în vederea ameliorării tratamentului”.
Din text rezultă că în acest fel se încerca verificarea unor cunoștințe,deja existente, înscrise de altfel și în „Nei jing Su Wen” („Întrebări fundamentale din domeniul medical”), datată oricum anterior acestei perioade.
din Cuvânt introductiv |
Adevăr Divin
