Despre numere

Paradoxurile matematice propuse de Saint-Martin pot fi considerate aproape incontestabile, precum pot fi considerate subtilitățile pe care el le-a dezvoltat plecând de la doctrina ocultă a numerelor pe care a primit-o atunci când a fost inițiat.

Doctrina în sine a fost probabil destul de simplă în sistemul ei, neavând niciun fel de intenție de a critica matematica. Avem toate motivele să presupunem că era constrânsă să atașeze anumite idei mistice unor anumite numere, și din acest motiv ea este de foarte mare interes pentru cel interesat de ocultism, deoarece misticismul ei numeric este opus oricărui misticism din școlile cunoscute, mai ales în ceea ce privește modul de tratare a cvinarului, ca număr demonic, după tot ce am auzit în 0cultism cu privire la magnificele revelații ale pentagramei. Se poate stabili, într-un mod destul de convingător că școala martinistă, în ciuda unei declarații contrare a lui Eliphas Levi, nu cunoștea sistemul Taratului.

Dar în același timp, doctrina numerelor lui Saint-Martin reprezintă doar niște cioburi ale marelui edificiu al cunoașterii oculte. Cu toată devoțiunea sa, el nu a exagerat deloc importanța științei pe care a dobândit-o astfel. El a declarat că n-a gândit nicicând că numerele oferă mai mult decât biletul de pe pachet, ele de obicei nespunând nimic despre substanța materiei în sine. Aceasta înseamnă că numerele reprezintă o metodă de clasificare, care în ea însăși poate fi o metodă convențională, sau că ele reprezintă simboluri stabilite de comun acord, ele netrebuind să fie luate ad literam.

Așadar, atunci când auzim vorbindu-se despre numărul materiei, numărul omului și așa mai departe, noi trebuie să înțelegem că, pentru disponibilitatea de referință, există ceva cu un caracter sau o "virtute" eseațialmente ocultă, etichetată sau clasificată ca atare într-un mod mai mult sau mai puțin arbitrar. Și acest lucru este arătat foarte clar de cuvintele sale. "Numerele sunt expresia sensibilă, fie ea vizibilă sau intelectuală, a diferitelor proprietăți ale ființelor, care toate iau naștere din una și aceeași sursă.

Ca urmare, putem dobândi din tradiție și din învățătura teoretică o parte a acestei științe, această regenerare putându-ne arăta acel fundament adevărat, fiecare după gradul lui, și vom putea obține adevărata cheie fără de maeștri." în plus, numerele exprimă adevărurile însă nu ni le și dau; oamenii nu aleg numerele ci le discern în cadrul proprietăților naturale ale lucrurilor.

În cele ce urmează ne propunem să prezentăm – după ce am cercetat tratatele lui Saint-Martin și am păstrat terminologia lui – doctrina sa generală referitoare la filosofia numerelor.

Numerele reprezintă translația abreviată sau limbajul concis al acelor adevăruri și acelor legi al căror text și concepție sunt în Dumnezeu, om și Natură.

Trebuie să ne păzim să facem separarea numerelor de ideea reprezentată de fiecare dintre ele, pentru că atunci ele își vor pierde toate virtuțile lor, devenind precum sintaxa unei limbi ale cărei cuvinte ne sunt necunoscute. Caracterul fiecărui număr al decadei trebuie să fie descoperit prin operația specifică, de care el este unit și de obiectul al cărui număr el este. De aici decurge faptul că virtutea ființelor nu rezidă în numere, ci acele numere există în virtutea acelor ființe care derivă din ele. Cu ajutorul inteligenței omenești pot fi obținute avantaje imense din folosirea corespunzătoare a numerelor.