„Au fost vremuri tulburi în existența mea temporală actuală [ ... ]. Poate în ignoranța mea trecătoare am așteptat oarecare recunoaștere pentru munca mea spirituală, dar acum m-am vindecat, căci știu că tot ce fac este util în primul rând mie, iar dacă harul divin îmi dezvăluie vreo revelație, ea este folositoare mai întâi de toate individualității mele.
Și dacă am acest privilegiu inegalabil de a primi informația subtilă direct și sunt sănătos ca să o pun în practică, ce-mi mai lipsește.
De fapt, dacă fac un tur al eventualelor beneficii ce ar putea să mi le acorde lumea, observ că toate ar deveni pietre care m-ar trage în jos, trebuind să muncesc după aceea înzecit să scap de ele pentru a mai putea primi harul.
Eu am tot ce este mai important: posibilitatea de a lucra cu lumina.
Știu cu absolută certitudine că nu există o cale mai bună ca aceasta, că din lumină se naște tot ce vedem și dorim, că lumina din noi este starea originală pură și numai prin ea putem depăși principiul pietros al cauzelor și efectelor, devenind instantaneu tot ce e mai subtil în existență.” |