Atentat al unui tânăr extremist de dreapta contra președintelui Republicii franceze, zvastici în cimitirele evreiești, saluturi fasciste pe stadioanele de fotbal, pasiunea rasistă și ultranaționalistă, fascinația pentru violență, reminiscențele mișcărilor și regimurilor totalitare de extremă dreaptă, toate par să fi înrobit o fracțiune a tineretului european.
Tricouri cu efigia lui Che Guevara, a lui Lenin și chiar a KGB, defilări ale rușilor în cinstea lui Stalin, creșterea procentului de voturi troțkiste la alegerile prezidențiale franceze, mobilizare spectaculoasă a „noilor radicalități” contra proiectului de Constituție europeană: ideile care constituie forța mișcării comuniste de-a lungul întregului secol XX par să cunoască o nouă tinerețe.
La șaizeci de ani după înfrângere a nazismului german și a fascismului italian, la o jumătate de secol după moartea lui Stalin, gândirea totalitară și practicile pe care aceasta le induce continuă să mai bântuie oare Europa? De ce societățile noastre ridică atâtea obstacole în calea unui proces de istorie și de memorie a totalitarismelor europene? De ce gândirea totalitară, întemeiată în majoritate pe ideologia revoluționară și pe utopie, continuă să se bucure de o primire favorabilă în societătile noastre democratice?
Tuturor acestor întrebări își consacră reflecțiile o echipă de douăzeci și unu de istorici, sociologi și politologi veniți din toată Europa, în această lucrare care continuă o cercetare deja începută în Quand tombe la nuit – Origines et emergence des regimes totalitaires en Europe, 1900-1934 (L’Âge a l’homme, 2002) și Une longeue nuit – L’apogée des régimes totalitaires en Europe, 1935 – 1953 (Editions du Rocher 2003). |