Războiul nevăzut
Într-adevăr cartea aceasta învață nu despre o luptă sensibilă și văzută; nu despre lucruri trupești și trecătoare, ci despre războiul spiritual și nevăzut, în care intră fiecare creștin chiar din ceasul botezului si făgăduinței sale în fața lui Dumnezeu de a se lupta în acest război și a muri pentru numele Lui dumnezeiesc. |
8.00 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Însă cartea aceasta se ocupă de vrăjmașii netrupești și nevăzuți, care sunt diferitele pasiuni și dorinți ale cărnii, păcatului și demon ului și care zi și noapte nu încetează a lupta împotriva ta. După cum spune dumnezeiescul Pavel: „Lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpânilor întunerecului acestui veac și împotriva duhurilor răutății de sub cer” (Efes. VI,12). Și ea mai spune că ostașii care au să se arunce în această luptă sunt toți creștinii. Conducătorul lor este Domnul nostru Iisus Hristos, însoțit de toți coloneii și căpitanii Săi, adică de toate cetele îngerilor și sfinților. Câmpul de bătaie și terenul în mijlocul căruia are loc acest război este inima noastră și toată natura lăuntrică a omului. Durata războiului este toată viața noastră. |
Cuprins:
Preacuvântare PRIMA PARTE Cap. 1. Perfecțiunea creștină; obținerea ei; cele patru lucruri necesare în acest războiu Cap. II. Ceea ce nu trebuie. Să nu ne bizuim pe noi înșine Cap. III. Nădejdea și încrederea în Dumnezeu Cap. IV. Neîncrederea în sine și speranța în Dwnnezeu Cap. V. Frica și virtutea Cap. VI. Mijloace de dobândirea neîncrederii în noi și încrederii și certitudinii în Dumnezeu Cap. VII. Cum să ne ordonăm gândirea ca s-o ferim de ignoranță Cap. VIII. Dreapta și falsa judecată Cap. IX. Păzirea minții de curiozitate Cap. X. Cum să formăm voința ca în toate acțiunile noastre interne și externe, în ultimul ei scop să dorească numai a plăcea lui Dumnezeu Cap. XI. Considerațiuni care înduplecă voința omului spre ceea ce-i bineplăcut lui Dumnezeu Cap. XII. Multe dorinți și pofte care sunt în om. Lupta dintre ele Cap. XIII. Cum să luptăm împotriva voinții iraționale și împotriva actelor voluntare pentru a dobândi obișnuința virtuților? Cap. XIV. Ce se întâmplă când voința superioară rațională e cucerită de cea irațională, inferioară și de inamici Cap. XV. Războiul trebuie dus neîntrerupt, cu curaj și pe tot frontul Cap. XVI. Cum să se scoale dimineața soldații lui Hristos și cum să iasă pe câmpul de luptă? Cap. XVII. Cum să luptăm împotriva patimilor Cap. XVIII. Războiul împotriva pornirilor năprasnice ale pasiunilor Cap. XIX. Cum să luptăm împotriva patimilor trupești Cap. XX. Cum se cuvine a lupta cu lenea Cap. XXI. Despre îndreptarea simțurilor naturale. Trecerea de la ele la privirea și preamărirea lui Dumnezeu Cap. XXII. Lucrurile sensibile sunt mijloace și unelte de corijarea simțurilor; ca să trecem de la ele la meditare. Cuvântului Întrupat și la tainele vieții și Patimii Lui. Cap. XXIII. Cum se cuvine a ne corecta sentimentele prin diferite metode Cap. XXIV. Cum se cuvine a ne conduce limba Cap. XXV. Cum să disciplinăm imaginația și memoria Cap. XXVI. Dacă dorește a duce bun războiu cu dușmanii soldatul lui Hristos se cuvine a fugi cu toată tăria de turburări și supărări Cap. XXVII. Procedeul când suntem răniți sufletește Cap. XXVIII. Tactica diavolului în războiul de amăgirea oamenilor Cap. XXIX. Războiul și amăgirea folosite de diavol cu cei ce-i ține în robia păcatului Cap. XXXI. Amăgirea folosită de diavol contra celor ce socot că merg spre desăvârșire Cap. XXXII. Amăgirea folosită de diavol a ne scoate din calea virtuții Cap. XXXIII. Ultima amăgire uneltită de diavol ca virtuțile ce am dobândit să fie transformate în vicii Cap. XXXIV. Înfrângerea patimilor și câștigarea virtuților Cap. XXXV. Virtuțile trebuie câștigate progresiv, de la una la alta Cap. XXXVI. Mijloacele de câștigarea virtuților, ocârmuirea nevoințelor câtva vreme cu o singură virtute Cap. XLII. Neînlăturarea suferințelor. Conducerea poftelor spre îmbunătățire Cap. XLIII. Neînlăturarea contra diavolului când ne amăgește Cap. XLIV. Concepția de sine și îndemnul diavolului ne fac a osândi cu nerușinare pe aproapele; lupta contra acestor pasiuni Cap. XLV. Despre rugăciune Cap. XLVI. Rugăciunea mintală și felurile ei Cap. XLVII. Rugăciunea făcută prin gândire Cap. XLVIII. Altfel de rugăciune mintală Cap. XLIX. Felul de a te ruga prin Născătoarea de Dumnezeu . Cap. L. Câteva experiențe de a alerga cu curaj și credință la Născătoarea de Dumnezeu Cap. LI. Rugăciunea prin îngeri și prin toți fericiții Cap. LII. Meditarea Patimilor lui Iisus produce în noi diferite pasiuni plăcute lui Dumnezeu Cap. LIII. Foloasele dobândite din meditarea la Cel Răstignit. Urmarea virtuților Lui PARTEA II Cap. I. Despre sf. Taine a Eucharistiei.. Cap. II. Cum se cuvine a primi sf. Taină a Eucharistiei Cap. III. Pregătirea de împărtășire pentru a ne apropia de dragostea lui Dumnezeu Cap. IV Împărtășirea duhovnicească și mintală Cap. V. Darea lucrurilor și mulțumirea Cap. VI. Jertfa mintală Cap. VII. Cucernicia Răceala și uscăciunea ei Cap. VIII. Cercetarea conștiinții Cap. IX. Lupta contra vrăjmașilor din vremea morții Cap. X. Cele patru asupriri aduse de vrăjmași la moarte Cap. XI. Asuprirea desnădejdii Cap. XII. Asuprirea slavei deșarte Cap. XIII. Asuprirea închipuirilor Cap. XIV. Pacea duhovnicească a inimii Cap. XV. Grija de pacea sufletului Cap. XVI. Puțin câte puțin se zidește această locuință pacinică Cap. XVII. Pacea sufletului se câștigă cu smerenia și sărăcia duhului Cap. XVIII. Sufletul să stea în singurătate mintală și liniște, ca Dumnezeu să lucreze într-însul pacea sa Cap. XIX. Înțelegerea iubirii aproapelui pentru a nu ne turbura pacea Cap. XX. Sufletul liberat de voința sa trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu Cap. XXI. A nu căuta desfătări, ci numai pe Dumnezeu Cap. XXII. Chiar de-ar fi în stare protrivnică păcii, robul lui Dumnezeu să nu scadă cu duhul Cap. XXIII. Silința diavolului de a turbura pacea sufletului nostru. Fuga de vicleniile și amăgirile lui Cap. XXIV. Ispitit de gândurile dinăuntru sufletul să nu se turbure Cap. XXVI. Leacul folosit a nu ne supăra de greșelile și neputințele noastre Cap. XXVII. Sufletul să fie în pace, să progreseze și să nu piardă timpul |
Fragment:
PRECUVÂNTARE
Titlul luat de această carte prea folositoare de suflet este, totodată, cel mai potrivit și adevărat fiindcă, dacă multe din sfintele și dumnezeieștile Cărți inspirate ale Vechiului și Noului Testament și-au primit numele direct din materia lor specială pe care o învață, (ex. Facerea lui Moise, Crearea Universului din nimic, Eșirea istorisește ieșirea Fiilor lui Israel din Egipt; Leviticul numit astfel fiindcă cuprinde scrierile sfinte ale clasei levitice; cele patru cărți ale Regilor cuprind faptele și viețile Regilor și cele patru Evanghelii, fiindcă cuprind vestea cea bună care a adus mântuirea omului), cine nu poate înțelege că această carte s-a intitulat Războiul nevăzut, direct din adevăratul material și lucruri cu care se ocupă? într-adevăr cartea aceasta învață nu despre o luptă sensibilă și văzută; nu despre lucruri trupești și trecătoare, ci despre războiul spiritual și nevăzut, în care intră fiecare creștin chiar din ceasul botezului și făgăduinței sale în fața lui Dumnezeu de a se lupta în acest război și a muri pentru numele Lui dumnezeesc. Războiul a fost descris în chip alegoric și în Numerii: ,,Pentru aceea se vorbește în cartea războiului Domnului" (XXI, 14). însă cartea aceasta se ocupă de vrăjmașii netrupești și nevăzuți, care sunt diferitele pasiuni și dorinți ale cărnii, păcatului și demonului și care zi și noapte nu încetează a lupta împotriva ta După cum spune dumnezeescul Pavel: ,,Lupta noastră nu este împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpânilor întunerecului acestui veac și împotriva duhurilor răutății de sub cer" (Efes. VI, 12). Si ea mai spune că ostașii care au să se arunce în această luptă sunt toți creștinii. Conducătorul lor este Domnul nostru Iisus Hristos, însoțit de toți coloneii și căpitanii Săi, adică de toate cetele îngerilor și sfinților, Câmpul de bătaie și terenul în mijlocul căruia are loc acest război este inima noastră și toată natura lăuntrică a omului. Durata războiului este toată viața noastră și care-i armamentul acestui război nevăzut? Ascultați: adăpostul și apărarea luptătorilor este completa neîncredere în sine; scutul este încrederea și ferma nădejde în Dumnezeu; povățuitorul lor este meditarea suferințelor Domnului; încingătoarea lor este abținerea de la pasiunile trupești; încălțămintea lor, umilința și cunoașterea propriei lor neputinți; pavăza lor, lupta în ispite; sabia ce o țin în mâna lor este sfânta rugăciune atât mintală cât și orală precum și ceea ce vine prin meditare; sulița ce o au în cealaltă mână este neînvoirea cu patimile care luptă împotriva lor, ci respingerea lor cu indignare; porțiile și hrana cu care se întăresc împotriva inamicilor sunt continua participare la dumnezeiasca împărtășire, atât împărtășirea sacramentală la altar cât și comuniunea spirituală; iar ochianul cu care să poată vedea pe inamic din depărtare este continua formare a minții a recunoaște faptele în chip just și deprinderea continuă a voinții de a dori să fie bineplăcut lui Dumnezeu; precum și pacea și liniștea deplină a inimii. Acesta-i războiul nevăzut, ori mai bine, în acest război al Domnului, soldații lui Hristos meșteșugesc lupta, strategiile și artele pe care imaginația perceptibilă a inamicilor le întrebuințează împotriva lor, prin simțuri, prin imaginație, prin pierderea cucerniciei și mai ales prin atacurile aduse în vremea morții, a pierderii credinței, aș zice desnădejdea și transformarea lor în îngeri ai luminii. De aceea se înțelege cât este de necesară lupta împotriva acestor intenții ale vrăjmașului. Aici, luptătorii sunt instruiți în ce linie și după care tactică să se conducă și cum să se războiască mai eroic. În scurt, din această carte orice om care-si dorește mântuirea, poate învăța cum să înfrângă dușmanul lui nevăzut, să-și agonisească supuși și bogății, adică virtuți reale și sfinte, și să-și dobândească o coroană care nu se vestejește, care este unirea cu Dumnezeu în lumea aceasta si-n cea viitoare. Deci primiți această carte cititorilor iubitori de Hristos cu bucurie. Deprindeți din ea arta războiului nevăzut. Studiați-o nu numai să știți a lupta, dar și să luptați după lege și cu foloase, încât să fiți încoronați. Fiindcă Sf. Apostol Pavel spune: „chiar dacă un om luptă, el nu primește coroană, dacă n-a luptat după lege” (I Tim.). Înarmați-vă cu armătura care vă învață ea ca să mortificați gândul vostru lovit de dușmanii nevăzuți, care-s patimile distrugătoare de suflet și demonii cei ce provoacă patimile. ,,Luați toate armele lui Dumnezeu ca să puteți sta împotriva meșteșugurilor diavolului" (Efes. VI, 11). Iubite frate, adu-ți aminte că la sf. Botez ai făgăduit să renunți la tine, la faptele tale, să lupți împotriva lui satan, împotriva lucrurilor, lucrărilor, îngerilor și pompelor lui, care sunt: iubirea de plăceri, de mărire, de argint și de alte pofte. De aceea, cât îți este cu putință luptă să-I înfrângi, să-I supui pe deplin. Și care-i răsplata ce o vei primi pentru această victorie? Nu-i numai una, ci sunt mai multe si mari. Auzi-le, cuvânt cu cuvânt, de la Dumnezeu, din gura Lui, făgăduite ție în Sf. Apocalipsă: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții care este în mijlocul Raiului lui Dumnezeu" (II, 7); ,,nu va fi răpit de a doua moarte (II, 11); „el va mânca din mana cea ascunsă, și-i voi da piatră albă și-n piatră nume nou scris, pe care nimeni nu-l știe, ci numai cel ce-l ia” (II, 17); ,,și putere peste neamuri și-i voi da steaua de dimineață” (II. 26, 28); să șadă cu mine în scaunul meu” (III, 21); și va vedea cer nou și pământ nou" (XXI, 1). Vezi dregătoriile? Vezi cinstirile si onorurile? Vezi coroanele neveștejite pregătite pentru tine? Frate, nu te lăsa, ci învinge pe cel rău. Studiază aceste îndemnări de luptă și nu fii zăbavnic ca altul să-ți ia coroana (Apoc. Ill, Il). Tu, cel ce lupți cu dușmanii dinăuntru și dinafară trebuie să fii temperat în toate. Cei ce luptă cu dușmanii dinafară dobândesc numai o coroană trecătoare de flori și frunze sălbatice, o ramură, câteva frunze, un laur ori alte plante, dar tu cel ce ai să obții o coroană incoruptibilă trebuie să-ți trăiești viata în condamnare si indiferenți Sf. Pavel să te încredințeze în cuvintele lui: ,,Nu știți oare, în alergări toți aleargă, dar numai unul ia premiul. Alergați și voi ca să-l luați. Oricine vrea să lupte să se abțină de la orice: aceia pentru o coroană trecătoare, noi pentru una neveștejită” (1 Cor. III, 24-25). Și când te vei bucura de astfel de izbândă, încoronat fiind, adu-ți aminte, frate și roagă-te Domnului și pentru iertarea păcatelor celui ce a fost colaboratorul tău prin publicarea acestei cărți. Dar întâi de toate amintește-ți, ridică mintea sus, deschide ochii și mulțumește și slăvește pe primul autor și pe adevăratul autor al acestei victorii, Dumnezeu și Comandantul tău Șef Iisus Hristos și repetă-ți acest cuvânt a lui Zorababel: ,,De la Tine vine victoria. .. și a Ta este mărirea si eu sunt slujitorul tău” (Ezdra N, si cel al proorocului David: ,,A Ta este mărirea, puterea, lauda, biruința și tăria, că tu stăpânești toate cele din cer și de pe pământ” (I Cron. XXIX, 11), – acum și pururea și-n vecii vecilor, Amin! |