Puterea vindecătoare a magneților

În acest sens, iată câteva cazuri tratate și descrise în paginile cărții: dureri de dinți, dureri la genunchi, crampe la picioare, inflamarea testiculelor, mărirea în volum a prostatei, dureri de spate, pareză cerebrală, confuzie mentală, flatulență, dureri reumatice, furuncule etc.

Autorii lansează o sfidare celor care afirmă că magnetismul nu e în măsură să exercite acțiuni fiziologice, fiind doar un instrument În mâinile șarlatanilor. Cartea oferă cadrul real al nivelurilor la care s-a ajuns, al posibilităților enorme și al câmpurilor numeroase care mai sunt de explorat în terapia cu ajutorul magnetului.

PRIMA PARTE. TERAPIA CU AJUTORUL MAGNEȚILOR ... 5

Prefață la prima ediție ... 7
Prefață la a doua ediție ... 8

Anexa 1. Extrase din articolele științifice pe care se bazează această carte ... 75
Anexa 2. Funcția terapeutică a magnetului ... 79
Anexa 3. Magnetul – termeni și definiții ... 86
Anexa 4. Un sumar ilustrat al magneților ... 89

PARTEA A DOUA. PUTEREA TERAPEUTICÃ A MAGNETULUI. ... 101

Prefață ... 103
Prefață la prima ediție ... 104

UN MIC UNIVERS

S-a pus în evidență faptul că magnetul manifestă anumite forțe de atracție sau respingere. Atracția este o corespondentă a dragostei, iar respingerea, a urii. Aceste două sentimente sunt reprezentate foarte clar prin cei doi poli ai magnetului. Știința nu este în măsură să explice de unde își trage magnetul aceste puteri, miraculoase în aparență, despre care se știe atât de puțin. De aceea este necesară o dezbatere asupra ceea ce reprezintă un magnet.

Magnetul are doi poli, nord și sud. Polul nord atrage polul sud al unui alt magnet, în vreme ce respinge polul nord al acestuia. În același mod, polul sud atrage polul nord al unui alt magnet și respinge polul sud. Această putere de atracție sau respingere, cu alte cuvinte de dragoste și ură, este miraculoasă, mai ales că aparține unui obiect fără viață cum este magnetul, precum miraculoasă este și puterea fiecărui pol de a recunoaște polii altor magneți și comportamentul său mereu exact, dând impresia unei inteligente deosebite. În cele ce urmează, vom denumi polul nord, pol pozitiv, iar polul sud, pol negativ.

Polul nord, sau pozitiv, ÎI atrage pe cel sud, sau negativ, și polul sud, negativ care atrage polul nord pozitiv se supun unei legi aproape universale pe planetă: legea polarității.

Polul sud al unui magnet este negativ În timp ce cel nord este pozitiv, iar spațiul intermediar dintre cei doi poli este neutru. Privind lucrurile filosofic, magnetul este un univers în miniatură care cuprinde toate forțele care operează în cosmos. Forțele pozitivă, negativă și neutră care operează în univers sunt denumite în operele de filosofie indiană: Sattva, Rajas și Tamas. Sattva este pozitivă, Rajas este negativă iar Tamas este neutră. Acestea sunt cele trei calități cosmice care sunt divinizate în pantheonul hindus sub formele Șiva, Brahma și Vișnu.

În magnet se găsesc cele cinci elemente majore: pământul, apa, focul, aerul și eterul. Polul nord este constituit de forțele focului, polul sud de cele ale pământului și apei iar zona neutră consistă În elemente de aer și eter. Se poate observa că, judecând după multe sisteme filosofice din lume, universul este compus din aceste cinci elemente primordiale și tot astfel ele se găsesc și În magnet. În conformitate cu scrierile indiene, fiecare dintre cele cinci elemente constituie una dintre cele cinci forțe Vayu. Cele cinci forțe sunt: Prana, Apana, Samana, Udana și Vyana.

Pământul furnizează Prana, apa Apana, focul Samana, aerul Udana, iar eterul Vyana. Polul nord al magnetului conține forța Samana, polul sud forța Prana și Apana, iar zona neutră conține forțele Udana și Vyana. Dacă aprofundăm, toate aceste forțe Vayu se pot găsi în magnet. Astfel, polul nord este cald, polul sud este rece, iar partea din mijloc este neutră. În termeni de fizică atomică, nordul este electronul, sudul este protonul, iar partea intermediară este neutronul.

Reflecțiile ce vor urma ne vor demonstra că În magnet se pot descoperi șapte aștri: Soarele, Luna, Marte, Mercur, jupiter, Venus și Saturn.

Soarele și Marte sunt forțe calde, de caracter pozitiv și se găsesc în polul nord al magnetului. Mercur, Venus și Luna sunt forțe reci, deci de caracter negativ. Ele se găsesc În polul sud al magnetului. Jupiter și Saturn sunt forțe neutre și își au locul în spațiul intermediar dintre polul nord și polul sud al magnetului. Conform scrierilor de care vorbim, cei șapte aștri transformă sub forma a șapte raze cosmice orice manifestare tangibilă sau intangibilă În univers. La o ulterioară reflecție, va reieși ca evident că și cele șapte culori cosmice sau cele șapte culori ale curcubeului Își au originea în magnet. Violetul, culoarea lui Saturn, este neutru. Indigo, culoarea planetei Venus, este negativ. Albastrul, culoarea lui Jupiter, este neutru. Verdele, culoarea lui Mercur, este negativ. Galbenul, culoarea lui Marte, este cald și, deci, de caracter pozitiv.
Portocaliul, culoarea Lunii, este rece, deci o culoare negativă. Roșul, culoarea Soarelui, este o culoare caldă, de caracter pozitiv. Polul nord al unui magnet, fiind pozitiv, este compus din culorile roșu și galben, iar polul sud fiind rece este compus din culorile cosmice verde, indigo și portocaliu. Partea neutră este compusă din albastru și violet. Astfel se poate vedea cum cele șapte culori cosmice își ocupă locul cuvenit, în micul și fragilul obiect denumit magnet.

În concluzie, magnetul este un univers în miniatură, iar toate forțele care operează în univers sunt active și În acest mic obiect. Puterea lui își are izvorul din toate forțele universale care se ghidează după Legea Cosmică Omnipotentă. Grație stării sale originare, de magnetită, se manifestă puterea sa magnetică. Ea nu este dată de nicio influență umană și posedă cele trei calități ale divinității: omnisciența, omniprezenta și omnipotența. Cei care au ochi să vadă, vor descoperi aceste puteri cu ușurință. Pentru aceia care sunt orbi, magnetul va rămâne totdeauna doar o curiozitate și o jucărie.

1. EFECTELE BIOLOGICE ALE CÂMPURILOR MAGNETICE ASUPRA ORGANISMELOR VII

INTRODUCERE

Unul dintre evenimentele cele mai importante ale istoriei științei moderne, din ultimii ani, este înțelegerea mai vastă și mai deplină a magnetismului și a posibilelor efecte ale câmpurilor magnetice asupra chimiei organice din plante, animale sau organisme umane. În ciuda publicării a numeroase cărți despre acest fenomen al magnetismului, se știe foarte puțin despre acest subiect sau despre posibilele efecte asupra organismelor vii de pe planeta noastră sau din spatiul care o Înconjoară. Scopul acestui tratat este acela de a a face cunoscute anumite chestiuni sau informații vitale, care nu se găseau în literatura de specialitate până acum și care sunt rezultatul neobositelor cercetări efectuate timp îndelungat în domeniul magnetismului. În această privință, este necesar să reexaminăm primele și puțin cunoscutele lucrări ale unor pion ieri în științe ca louis Pasteur, Von Reichenbach, sau dr. Walter Kilner, care au dezvoltat și perpetuat rezultatele propriilor cercetări experimentale asupra efectelor magnetismului. Multe dintre aceste documente au primit o atentie limitată, lucru care a împiedicat o vastă cercetare asupra efectelor biologice ale câmpurilor magnetice, dar cu care astăzi știm să jonglăm într-o mare parte a ambientului de pe planeta noastră sau din cosmos.

Mecanica limbajului În mod general adoptat astăzi pentru a descrie magnetismul este atât de vastă încât diferențele de bază dintre câmpurile magnetice generate de o stație radio sau de un aparat de raze X, sau pur și simplu ale un magnet obișnuit nu sunt înțelese în mod corect. Câmpurile magnetice care aparțin de instrumentele electronice precum stația radio sunt transmisiuni de unde electromagnetice în vreme ce noi dorim să discutăm despre câmpurile magnetice ale unui magnet de jucărie, sau ale unui magnet-bară, magnet potcoavă sau electromagnet. Dacă prin centrul unei bobine cu spire trecem o bară de fier sau de otel (sau un nucleu de metal) și apoi o conectăm la curent electric, bara sau nucleul se transformă în electromagnet producător de câmp de forță asemănător aceluia al unui magnet de jucărie, al unui magnet bară, sau al unui magnet potcoavă.

După cum bine știm, planeta noastră, într-o anumită măsură, este un gigantic magnet.

Pământul are doi poli – nord și sud, la fel ca un magnet. Câmpul magnetic al Terrei este identic celui al unui magnet, deși intensitatea lui este mult diferită. Forța magnetică emisă de unul din cei doi poli circulă până intră în polul opus creând astfel câmpul magnetic al Pământului sau al oricărui magnet. Fluxul neîntrerupt de energie nu poate fi oprit din acțiunea sa cu niciun fel de mijloc, spre deosebire de radiațiile emise prin explozia unei bombe atomice, de un tub de raze X sau de alte materiale radioactive, acestea fiind unde electromagnetice letale a căror emisie, spre deosebire de fluxul forței gravitaționale sau al celei magnetice, poate fi interceptată și oprită complet. Plumbul este în măsură să anihileze undele electromagnetice, dar nu și forța gravitațională sau câmpul magnetic. Explicația constă În faptul că, la origine, plumbul era uraniu, iar după milioane de ani de la formarea sa proprietățile radioactive i s-au diminuat până când a devenit un alt element, denumit plumb.

Cu mai mult de două secole În urmă, În 1746, dr. Maimbray a desfășurat o serie de experimente la Edinburg, în care a expus anumite plante aflate În creștere unui slab flux de curent electric, atât în contact direct cât și plasându-Ie în vecinătatea unor corpuri încărcate electric. Mai târziu, cunoscutul savant francez dr. Abbe Nollet, la Academia de Științe din Paris a prezentat o teză științifică completă despre o creștere accelerată a plantelor obținută În urma unor experimente similare aplicate de el Însuși. Aceste experimente cu sarcini electrice sunt total diferite de magnetismul unui magnet sau al unui electromagnet.

Atomii constituie structura fundamentală a electricității dar când, prin aplicarea unui flux electric, atomii sunt forțați spre o stare de aliniere oscilantă, atunci ia naștere magnetismul. Magnetismul este indus electric. Electricitatea nu rămâne în bara de oțel sau în miezul de metal ci se transformă într-o forță puternică denumită magnetism.

Soarele în jurul căruia Terra își are orbita este, după cum știm, sursa centrală de energie pentru toată viata de pe planeta noastră. Imensa și continua activitate atomică a hidrogenului și celelalte activități termice din pântecul acestei mase incandescente care este Soarele, eliberează, printre altele, radiații electromagnetice puternice și letale precum radiațiile X, alfa, beta, gama. Dacă nu ar fi fost scutul extrem de protectiv al câmpurilor magnetice terestre, viața pe Pământ ar fi fost anihilată complet. Razele de lumină, de căldură precum și alte radiații care se revarsă spre Terra din spațiu, sunt absorbite de atmosfera terestră; aceasta protejează astfel mările și apele sau fluidele care, altfel, s-ar volatiliza.

Furtunile magnetice generate de Soare nu perturbă doar undele radio și alte mijloace de comunicare, ci cauzează nenumărate presiuni asupra vieții speciei umane.

Contrastul este clar acum. Efectele unui câmp energetic creat de un magnet merg atât de departe încât afectează toate organismele biologice vegetale, animale sau umane, tot astfel cum magnetismul terestru le asigură creșterea și le susține viata. Prin folosirea câmpurilor energetice ale unui magnet se poate prelungi durata de viață a tuturor organismelor vii și se pot ține complet sub control anumite forme de cancer sau elimina suferințele provocate de durerea fizică. Medicina va face progrese mari prin utilizarea terapeutică a câmpurilor magnetice.

EFECTELE ASUPRA SEMINȚELOR, PLANTELOR, LEGUMELOR ȘI FRUCTELOR

Ne vom îndrepta acum atenția asupra cercetărilor făcute de doi oameni de știință, dr. Boe și Salunke, de la Universitatea Statului Utah. Ei au descoperit că roșiile verzi expuse pol ului nord al unui magnet bară se maturează mai repede decât ar face-o în mod normal.

Vom folosi termenul de biomagnetism atunci când ne vom referi la aplicațiile celor doi poli ai unui magnet sau la câmpul magnetic terestru.

Oamenii de știință ruși dr. Krylov și Tarakonova au demonstrat efectele fizice ale celor doi poli magnetici tereștri și influenta unui magnet asupra semințelor precum și asupra creșterii plantelor. În 1960, acești oameni de știință au plantat un număr anume de semințe de grâu, ovăz, porumb și mazăre poziționându-Ie într-un răsad îndreptat spre polul sud terestru, iar alt răsad îndreptat spre polul nord terestru, în vreme ce un al treilea răsad era îndreptat către o direcție aleatorie. Ei au constatat că semințele îndreptate către poli au germinat și Iăstărit mai repede decât semințele din al treilea răsad. Semințele care au germinat și Iăstărit mai rapid și au dat plante și fructe mai bogate au fost cele din răsadul îndreptat spre polul sud terestru.

Experimente similare, făcute cu polii unor magneți, folosiți în mod separat au dat rezultate asemănătoare. Acest experiment a fost denumit „electrocultivare”. Noul termen folosit de oamenii de știință de azi este magnetotropism. Deși am făcut doar o scurtă referire la aceste prime descoperiri privind efectele câmpurilor magnetice terestre și ale magneților, trebuie spus că oamenii de știință au înregistrat progrese considerabile în ultimii ani în a a evalua și obține rezultate pozitive. Tot astfel de rezultate s-au înregistrat și în urma experimentelor care includ efectele asupra durerii sau prelungirii vieții animalelor.