DALAI-LAMA

Autobiografia se articulează în jurul celor trei mari angajamente ale vieții lui Dalai-Lama: ca om, el reafirmă importanța dezvoltării calităților inimii, pentru binele tuturor; în calitate de călugăr budist, propovăduiește o religie a iubirii și compasiunii universale și invită la dialog cu alte religii, precum și cu oamenii de știință, cu scopul de a defini principiile unei etici laice, atrăgând atenția asupra nevoii urgente de îngrijire a planetei; din perspectiva autorității de dalai-Iama, de lider spiritual și purtător de cuvânt al Tibetului, el transpune în practică o politică a păcii și a căii de mijloc, făcând apel la conștiința lumii. Acum când se vorbește tot mai mult de civilizație planetară și istorie globală, el cheamă la o revoluție spirituală și etică, în care fiecare trebuie să-și asume partea sa de responsabilitate universală cu scopul de a ocroti viitorul generațiilor următoare.

Prin amintirile din copilărie evocate cu duioșie și autoironie, prin învățăturile budiste și discursurile în care susține cu elocvență cauza Tibetului, această carte oferă lecții de viață, care îndeamnă la meditație, într-un dialog spiritual cu o personalitate de excepție, care ni se dezvăluie cu inteligență și sinceritate.

Cuvânt-înainte: Apelul către lume al lui Dalai-Lama

Cele trei angajamente e viață

I. OMUL

1. Umanitatea noastră comună

Nu sunt o persoană specială

Suntem toți asemănători

Sunt doar o ființă umană

Este momentul să gândim în termeni umani

Orice om este fratele nostru sau sora noastră

Mă rog pentru o familie umană mai iubitoare

Calitățile inimii, condiția supraviețuirii noastre

În sângele nostru există o nevoie vitală de afecțiune

Mama mea, o femeie plină de compasiune

Îmi place imaginea săbiilor transformate în brăzdare de plug

Până la ultima mea suflare, vreau să practic compasiunea

Ce înțelegem prin compasiune?

Adevărata compasiune este universală

Puterea compasiunii

Sunt un profesionist al râsului

Sunt un slujitor devotat al compasiunii

Compasiunea, drumul fericirii mele

Iubesc zâmbetul care este caracteristic ființei umane

2. Viețile mele fără început și sfârșit

Mă bucur că sunt fiu de simpli fermieri

Viața mea de fiecare zi

M-am născut în a cincea zi a celei de-a cincea luni

Citesc în sufletul oamenilor celor mai umili

Părinții mei nu s-au gândit niciodată că aș putea fi cel de-al paisprezecelea dalai-lama

Îmi recunosc rozariul meu

Trec cu succes testele de memorie anterioară

Copilăria mea la Lhassa

Urc pe tronul Leului

Îmi regăsesc dinții

Amintiri din copilărie

Mă ospătez cu delicatese nepermise

Era cât pe ce să arăt ca și Moshe Dayan!

Descendența mea de reîncarnare

Sunt chemat să devin dalai-lama pentru a-i servi pe ceilalți

Tibetanii vor decide dacă doresc un al cincisprezecelea dalai-lama

Statutul de dalai-lama

Următoarea mea încarnare – de ce nu? – o femeie foarte frumoasă

Noi suntem fără început și fără sfârșit

Aș putea să mă reîncarnez sub formă de insectă

II. CÃLUGÃRUL BUDIST

1. A ne transforma pe noi înșine

Bodhisattva, idealul meu

Identitatea mea de călugăr

Legămintele mele de călugăr

Meditațiile zilnice ale unui călugăr budist

A trăi în bodhisattva

Practica spirituală. pentru a deveni ființe umane mai bune

Temple de bunătate în inimile noastre

Pledoarie pentru întâlniri fraterne între religii

Oamenii politici au mai multă nevoie de religie decât eremiții

Pelerinajele mele, de la Lourdes la Ierusalim

O viață de contemplare pe tema iubirii

Să ne transformăm sufletul

Analiza spiritului, act preliminar al practicii spirituale

Nepermanență și interdependență sau să vedem lumea așa cum este

A-ți transforma spiritul pe calea lui Buddha

Să ne actualizăm potențialul

Să ne educăm viața emoțională

2. A transforma lumea

Chem la o revoluție spirituală

Ne putem lipsi de religie, dar nu de spiritualitate

Revoluție spirituală și revoluție etică

Boala separării

Occidentalii nu cunosc interdependența

Nu cred în ideologii

Omenirea este una

Interdependența, lege a naturii

Simțul responsabilității se naște din compasiune

Războiul, un anacronism

Fiecare trebuie să își asume partea sa de vină universală

Dialogul meu cu științele

De ce un călugăr budist este interesat de știință?

Omenirea se află la o răscruce

Etica în științe pentru a ocroti viața

Tragedia de la 11 septembrie 2001 m-a învățat că nu trebuie să disociem etica și progresul

3. Să avem grijă de Pământ

Responsabilitatea noastră ecologică

Copil fiind, am învățat de la maeștrii mei să am grijă de mediul înconjurător

Tibetul copilăriei mele, un paradis al faunei sălbatice

În Tibet, munții au devenit la fel de pleșuvi precum capetele călugărilor

Gândurile unui călugăr budist privind responsabilitatea noastră ecologică

Planeta noastră este una

Buddha în Partidul Verzilor!

Drepturile omului și mediul înconjurător

Spirit, inimă și mediu înconjurător

Să avem grijă de Pământ

Interdependența, văzută din spațiu

Eram singurul care putea să întrunească unanimitatea

La șaisprezece ani, devin conducătorul pământesc al Tibetu1ui

Am greșit crezând că izolarea ne va garanta pacea

Aprob apelul Kashag-ului către Națiunile Unite

Țara-mamă, o invenție nerușinată

Personalitatea lui Mao m-a impresionat

Martie 1959, insurecția din Lhassa

Copiii mei, voi sunteți viitorul Tibetului

Exilul forțat

Prioritatea mea, să opresc baia de sânge

Copiii speranței

Sunt partizanul democrației laice

Libertatea, egalitatea, fratemitatea sunt de asemenea principii budiste

Ființele umane preferă calea păcii

Ce ar fi făcut Gandhi în locul meu?

2. Fac apel la toate popoarele lumii

Denunț sinoizarea Tibetului

Cer lumii întregi să nu uite că mii de tibetani sunt masacrați

În numele umanității, fac apel la toate popoarele lumii

Campania de hanizare din Tibet

Cinci sute de tibetani au pierit pe când fugeau din țara lor ocupată

Tibetul, sanctuar de pace pentru omenire

Contribuția poporului meu la pacea mondială

Propun ca Tibetul să devină un sanctuar de ahimsa pentru omenire

În numele moștenirii spirituale a poporului meu

Armele mele sunt adevărul, curajul și hotărârea

Tibetul suferă încă violări inimaginabile și flagrante ale drepturilor omului

În China se petrec multe schimbări

Tuturor surorilor și fraților mei spirituali din China

Concluzie

Îmi pun speranța în umanitate

Nu putem trăi decât cu speranța

Fii o sursă de speranță

0, de-aș putea dăinui pentru a ușura suferințele lumii!

Cu Dalai-Lama, să câștigăm pacea

Bibliografie

Mulțumiri

Apelul către lume al lui Dalai-lama ...

DALAI-LAMA ESTE AL PAISPREZECELEA din lanțul reîncarnărilor lui Avalokiteshvara care a văzut lumina zilei odată cu primul deținător al Compasiunii trezite, Gendun Drupba, în 1391. El povestește anecdotele și împlinirile vieților sale anterioare cu aceeași naturalețe cu care își relatează amintirile din copilărie și păstrează o legătură vie cu cei treisprezece predecesori ai săi, evocându-le cu bucurie prezența dragă și familiară. Are șaptezeci și trei de ani, dar conștiința sa se întinde peste șapte secole de istorie, timp în care și-a asumat sarcina de șef spiritual și pământesc al Tibetului. În această carte îl vom întâlni pe Dalai-lama într-un moment în care meditează la următoarea lui reîncarnare, deoarece știe că existența sa actuală se va termina în curând. Dar el știe de asemenea că viața lui nu va înceta odată cu moartea.

El afirmă că nu este „o persoană specială” și pretinde că este o „ființă umană” ca toate celelalte. Însă atunci când îl întâlnești, sunt puse sub semnul întrebării multe certitudini, căci dimensiunea sa de umanitate nu cunoaște limitele obișnuite ale condiției noastre. Și m-am întrebat adesea dacă învățătura pe care am primit-o în preajma sa nu ne învață de fapt să devenim umani, pe deplin umani?

Mi-am pus din nou această întrebare în ziua de 10 martie 2006, la Dharamsala, ascultând discursul lui Dalai-lama cu ocazia comemorării insurecției din Lhassa. Am avut sentimentul că vorbele sale ajungeau departe, foarte departe, cu mult dincolo de munții învăluiți în nori și de sutele de persoane reunite să îl asculte, sub o ploaie apăsată și rece.

El revendica respectarea drepturilor omului în Tibet, dar dimensiunea cuvintelor sale era universală. Apăra umanitatea noastră împotriva unei barbarii care o dezumanizează. Dalai-lma interpela de fapt conștiința întregii lumi.

Timp de cincisprezece ani urmasem și tradusesem învățăturile sale în sistemul de meditație Kalachakra, considerat de către budiștii tibetani ca fiind unul suprem și dedicat păcii în lume. În acea zi am perceput o coerență profundă între formidabila sa umanitate, cuvintele sale de stăpân al Roții Timpului și discursul său politic. Meditând asupra acestui lucru, am înțeles că a fi uman însemna pentru Dalai-lama să trăiască o spiritualitate care cobora în inimă și se regăsea în mod spontan atât în viața sa de zi cu zi, cât și în discuțiile lui cu oamenii de știință de renume mondial sau în declarațiile sale făcute de la tribunele internaționale. Nu era desigur întâmplător faptul că Sanctitatea Sa, cel de-al Paisprezecelea, adoptase față de China o politică denumită „căii de mijloc” calea de mijloc reprezentând, în cadrul budismului, esența înțelepciunii.

Am înțeles că, pornind de la o astfel de abordare spirituală, barierele care separă în general activitățile, gândurile ori sentimentele puteau fi făcute să cadă, pentru a avea acces la universalitatea inimii. Și când am lăsat aceste bariere să cadă, am trăit o experiență de transparență și o convertire interioară. Am înțeles că pentru Dalai-lama, rugăciunea implică ceva dincolo de formele credinței. Rugăciunea, pornind de la ceea ce este universal în religii, invită la descoperirea dimensiunii interioare a umanității noastre, reapropiindu-ne de condiția de ființă umană.

Am discutat îndelung despre acestea cu Samdhong Rinpotche, prim-ministrul tibetan și tovarăș de exil al lui Dalai-lama, pe care îl cunoscusem pe când studiam în India, la universitatea budistă de la Samath, la care el era pe atunci rector. I-am propus să aduc mărturie despre această spiritualitate deschisă a lui Dalai-lama, publicând în limba franceză o selecție de texte inedite, inclusiv alocuțiunile sale din 10 martie sau discursurile prezentate pe scena internațională. Intenția noastră era să arătăm impactul umanității lui Dalai-lama asupra lumii noastre, într-un moment critic al istoriei, când supraviețuirea generațiilor viitoare pare amenințată. Or, declarațiile sale, chemând la o revoluție spirituală care este de asemenea și o revoluție etică, implică recunoașterea faptului că umanitatea este una, bazându-se pe principiul budist al interdependenței. Conștiința că totul se îmbină în realitatea vieții se exprimă la nivel individual de cincisprezece ani urmasem și tradusesem învățăturile sale în sistemul de meditație Kalachakra, considerat de către budiștii tibe­tani ca fiind unul suprem și dedicat păcii în lume. În acea zi am perce­put o coerență profundă între formidabila sa umanitate, cuvintele sale de stăpân al Roții TimpuluP și discursul său politic. Meditând asupra acestui lucru, am înțeles că a fi uman însemna pentru Dalai-Iama să trăiască o spiritualitate care cobora în inimă și se regăsea în mod spon­tan atât în viața sa de zi cu zi, cât și în discuțiile lui cu oamenii de știință de renume mondial sau în declarațiile sale făcute de la tribunele internaționale. Nu era desigur întâmplător faptul că Sanctitatea Sa, cel de-al Paisprezecelea, adoptase față de China o politică denumită „a căii de mijloc”, calea de mijloc reprezentând, în cadrul budismului, esența înțelepciunii.

Am înțeles că, pornind de la o astfel de abordare spirituală, barierele care separă în general activitățile, gândurile ori sentimentele puteau fi făcute să cadă, pentru a avea acces la universalitatea inimii. Și când am lăsat aceste bariere să cadă, am trăit o experiență de transparență și o convertire interioară. Am înțeles că pentru Dalai-Iama, rugăciunea implică ceva dincolo de formele credinței. Rugăciunea, pornind de la ceea ce este universal în religii, invită la descoperirea dimensiunii interioare a umanității noastre, reapropriindu-ne de condiția de ființă umană. 

Am discutat îndelung despre acestea cu Samdhong Rinpotche, prim­ministrul tibetan și tovarăș de exil al lui Dalai-Iama, pe care îl cunoscu­sem pe când studiam în India, la universitatea budistă de la Samath, la care el era pe atunci rector. l-am propus să aduc mărturie despre această spiritualitate deschisă a lui Dalai-Iama, publicând în limba franceză o selecție de texte inedite, inclusiv alocuțiunile sale din 10 martie sau discursurile prezentate pe scena internațională. Intenția noastră era să arătăm impactul umanității lui Dalai-lama asupra lumii noastre, într-un moment critic al istoriei, când supraviețuirea generațiilor viitoare pare amenințată. ar, declarațiile sale, chemând la o revoluție spirituală care este de asemenea și o revoluție etică, implică recunoașterea faptului că umanitatea este una, bazându-se pe principiul budist al interdependenței. Conștiința că totul se îmbină în realitatea vieții se exprimă la nivel individual prin compasiune și la nivel colectiv prin responsabilitate universală. Aceste noțiuni au contribuit la reînnoirea terminologiei și la elaborarea textelor recente ale ONU, dedicate unei culturi a păcii.

După ce Dalai-lama a aprobat liniile directoare ale lucrării mele, care purta inițial titlul de Apel către lume, m-am consacrat acesteia și, pe parcursul cercetărilor mele, m-a frapat un al doilea tip de coerență, anume coerența în timp a gândirii lui Dalai-lama. Desigur, de-a lungul timpului, cuvintele au fost susținute cu referințe noi, adecvate societății contemporane, dar analiza urmează un curs care ne dirijează spre aceeași sursă. Sursa unei înțelepciuni și a unei bunătăți aparent inepuizabile, precum și a unui adevăr care nu dezminte.

Am avut experiența acestor lucruri în februarie 2008, după terminarea lungului meu interviu pentru filmul Dalai-lama, o viață după alta• O lună mai târziu, când Tibetul și Lhassa au fost scena unor noi violențe, a existat un moment de îndoială. Oare la momentul difuzării, care era prevăzută pentru luna august, filmul nu avea să fie în decalaj cu actualitatea? Foarte repede însă, s-a confirmat că înainte, dar și după aceste evenimente, Dalai-lama și-a păstrat, în aceeași termeni, angajamentul pentru nonviolență, împăcare și dialog. Am ajuns la concluzia că vorbele sale au o pertinență care nu fluctuează odată cu peripețiile istoriei. Adevărul său posedă calitatea rară a statorniciei.

Mi-am pus în gând să aflu de ce. Motivul mi s-a părut a fi faptul că viziunea lui îmbrățișează viața universală, într-o reciprocitate perfectă. În momentul în care atingem acest nivel de adevăr, denumit satyagraha de către o altă mare figură a umanității, Mahatma Gandhi, cel îndrăgit de Dalai-lama, antagonismele nu se mai opun, ci se reunesc într-o complementaritate armonioasă, astfel încât, spre exemplu, chinezii nu mai sunt „dușmani”, ci „frați și surori”. Provocarea a constat în a face perceptibilă această profunzime în arhitectura acestei cărți.

În ultima etapă a muncii mele, mi-am dat seama că selecția textelor la persoana întâi, pe care le reunisem în carte, reprezentau o autobiografie spirituală. Termenul „spiritual” este înțeles aici în sensul pe care i-l acordă Dalai-lama, adică: de deplină dezvoltare a valorilor umane, esențiale pentru binele tuturor. I-am vorbit despre această intuiție lui Samdhong Rinpotche în decembrie 2008, în timpul unui sejur la Dharamsala. Atunci când, la începutul lunii ianuarie 2009, Dalai-lama a aflat despre acest lucru, l-a aprobat, dec1arându-se foarte fericit. Prin această punere în perspectivă a cuvintelor sale, el și-a regăsit formularea aspirațiilor fundamentale. Lucrarea merita deci să se numească O autobiografie spirituală.

Am înțeles prin această confirmare că răspunsesem provocării ridicate de scrierea acestei cărți, o carte pe care am vrut-o vie, astfel încât cuvântul lui Dalai-lama să fie adus aproape, răspândit spre înțelegere și meditație, într-un dialog de la inimă la inimă, care însuflețește și face să strălucească speranța.

Sofia Stril-Rever, Samath, ianuarie 2009