Horoscopul calea vieții

Cu alte cuvinte trăsăturile fundamentale: altruismul sau egoismul, generozitatea sau zgârcenia, activitatea sau pasivitatea, curajul sau timiditatea, materialismul sau idealismul, sinceritatea sau ipocrizia, superficialitatea sau spiritul analitic, celebritatea sau dominarea instinctuală etc., care pot defini un om, sunt aceleași dacă îi studiem astrograma, fizionomia, palma sau scrisul.

Cunoașterea tendințelor pozitive și negative din studiul zodiilor ne poate fi de mare ajutor în autocunoaștere, în autoeducare și control.

I. MOTIVAȚIE / 7

II. NOȚIUNI PRELIMINARE / 15

III. PLANETELE – SIMBOLISMUL ASTRAL: / 60

IV. VÂRSTELE VIEȚII ȘI ASTRELE: /137

Bibliografie / 296

I. MOTIVAȚIE

Lucrarea se adresează tuturor acelora care doresc să-și cunoască ZODIACUL sau CALEA VIEȚII; să evolueze prin autocunoaștere, autocontrol și autoeducare.

Pythagora, ne-a lăsat o dată cu teoria numerelor și celebra cugetare, cu valoare de testament: „CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI ȘI VEI CUNOAȘTE UNIVERSUL ȘI PE ZEI”, aceasta înseamnă că avem în noi informația dar putem ajunge la ea numai prin autocunoaștere. (Despre autocontrol și autoeducare pot sublinia că ele se adresează în mod egal celor trei bioritmuri componente ale ființei umane: fizic, intelectual și psihic).

Conform filozofiei orientale care are în vedere omul întreg, așa cum am văzut că este el de fapt constituit, omul este expresia „forței vitale”, el este energia, acționând prin autointegrare, manifestare a energiei Universale, participând la dinamismul forței vitale. OMUL, deci, nu este situat vis-a-vis de Univers, ci este o parte a acestuia, acea parte care, ajunsă pe treapta cea mai de sus a evoluției, conține în ea toate principiile constitutive ale Universului: informație, energie, substanță, ordonate în Eul superior, ca formă superioară de expresie; așadar, „Începem să înțelegem Cosmosul care se află în noi, așa cum noi ne aflăm în el” (Carl Sagan).

Observațiile asupra astrelor, făcute de om de la începuturile existenței sale, zi de zi, timp de sute, apoi de mii de ani, au constituit izvor de înțelepciune. Documentele arată că în Babilon a fost creat primul sistem complet al zodiacului bazat pe evoluția și influența corpurilor cerești (șapte corpuri grele) și a diverse fenomene cosmice (eclipse, comete, căderi de meteoriți, etc.) asupra Terrei și a destinului uman individual și colectiv. Tot acum intră în circulație cercul zodiacal divizat în 12 secțiuni a câte 30 de grade, fiecare asociată unei zodii, proces atestat a fi complet în jurul anului 540 î. H. Preluate de lumea Greciei antice, aceste informații vor contribui la realizarea zodiacului european tradițional.

Zodiac (gr. ztidion-ztj = viață) în traducere ar însemna – Calea vieții. Această cale a vieții este claviatura de bază a astrologiei.

Astrologia utilizează în primul rând, poziția astrelor (planetelor) din sistemul nostru solar în raport cu poziția Pământului, în ziua de naștere a individului respectiv. Aceasta reprezintă poziția celestă. În al doilea rând, astrologia relevă poziția precisă a nativului pe Pământ în momentul nașterii sale (latitudinea și longitudinea locului nașterii). Aceasta reprezintă poziția terestră. Mișcarea Soarelui împreună cu planetele, în cosmos, se face, dintr-un punct de referință pământean – pe un fel de autostradă celestă – ZODIACUL sau CALEA VIEȚII. Această cale a vieții este un cerc de 360 de grade, care a fost împărțit în 12 părți egale de câte 30 de grade fiecare, corespunzător ciclului naturii (ritmul anotimpurilor). Fiecare dintre cele 12 părți poartă un nume. Cele patru semne de pe axe corespund începutului fiecărui anotimp: Berbecul – începutului primăverii; Cancerul (Racul) – începutului de vară; Balanța – începutului de toamnă; Capricornul – începutului de iarnă. Alte patru semne urmând pe câte unul din cele patru precedente arată concentrarea influxiunilor fiecărui anotimp; Taurul concentrează influxiunile primăverii; Leul concentrează influxiunile verii; Scorpionul concentrează influxiunile toamnei; Vărsătorul concentrează influxiunile iernii. Ultimele patru semne indică dispersia influxiunilor fiecărui anotimp; Gemenii dispersează influxurile primăverii; Fecioara dispersează influxurile verii; Săgetătorul dispersează influxurile toamnei; Peștii dispersează influxurile iernii.

Astrologia se bazează pe aceste principii ale naturii în analogie cu evoluția omului, căci fiecare semn reprezintă o anumită experiență de trăit. Zodiacul semnelor este în analogie cu ritmul anotimpurilor și nu cu cel al constelațiilor, deși poartă același nume cu acestea. Zodiacul semnelor poartă numele de zodiac tropical, iar cel al constelațiilor, zodiac sideral.

Zodiacul tropical utilizat de majoritatea astologiilor, rămâne fix și începe întotdeauna la nașterea primăverii care corespunde cu O grade Berbec (atunci când Soarele trece în declinație Nord, iar zilele încep să se mărească).

Alfabetul astrologic, utilizat de astrologie, comportă 22 de litere (la fel ca și cele 22 de arcane majore din TAROT; lat. arcanus = tainic, ascuns), dintre care 12 semne ale Zodiacului și 10 astre (două luminarii și opt planete). Acesta cuprinde de asemenea litere complementare ca: Lilith (Luna neagră); Dionysos (Soarele negru); Nodurile lunare: Nord și Sud (sau Capul și Coada Dragonului); asteroizii; două planete nedescoperite încă (Vulcan și Transpluton); punctele arabice, etc. Aceste grupuri zodiacale sunt o asociație de universuri stelare, fiecare dintre ele cu o anumită caracteristică și emanând o anumită radiație electromagnetică, proprie fiecăruia.

Manifestările radiaților electromagnetice au loc în cel puțin cinci domenii spectrale și anume: radiații gamma, radiații ultraviolete, radiații în spectrul vizibil, radiații infraroșii, radiații în spectrul de radiofrecvență. Influența radiațiilor electro-magnetice asupra organismelor vii se dovedește a fi manifestată pe multiple planuri ale structurilor biologice, de la nivelul de organizare atomo-molecular, până la cel de integrare a organelor în sistemele organismelor superioare. Mai mult chiar, ele își pun amprenta, prin influențele pe care le induc, într-un plan mai larg al integrării biologice: organisme solitare – colectivități sociale – ecosisteme (războaie, revoluții în timpul erupțiilor solare, etc.).

Valoarea câmpului bioelectromagnetic, care depinde în mare măsură de puritatea gândirii, poate influența procesele chimice la nivel molecular și prin aceasta comportamentul, de unde și concluzia ce rezultă: în cercul nașterii este înscrisă personalitatea noastră cu trecut și tendințele de viitor ce rezultă ca efect karmic, dar depinde de noi dacă cedăm tendințelor rele și rămânem o jucărie a destinului, sau le învingem, rezistând tentații lor și ne câștigăm astfel dreptul de a ne controla propriul destin. A cunoaște și a ne supune Legilor universale este singura atitudine care ne poate ajuta să ne îndeplinim misiunea pentru care am fost creați ca germeni de spirit, aceea de a ne construi un spirit conștient. Iată grupul de Legi universale care guvernează mișcarea spiritului, pe care trebuie să le înțelegem, cu care trebuie să ne aflăm în armonie și prin care trebuie să judecăm tot ce se petrece în interiorul și în afara noastră: Legea unității în diversitate; Legea ordonării după greutatea specifică; Legea evoluției; Legea atracției afinităților; Legea cauzei și efectului; Legea reciprocității; Legea ciclurilor alternative. În afara acestor legi există, totuși două miracole, ce izvorăsc spre împlinirea Creației. Întâiul miracol este Creația însăși, ieșită din Dumnezeu, centrul incandescent care este Perfecțiunea și deci neschimbare, nemișcare. Cel de-al doilea miracol, rezultat din primul, ca împlinire a mișcării Creației, se petrece în sfera cea mai îndepărtată și rece a Creației, sfera materială și este reprezentat de crearea conștiinței de spirit, pe care omul singur o poate realiza în această lume a materiei dense, prin liberul său arbitru, optând pentru BINE, ADEVÃR și FRUMOS și făcând astfel să înflorească în planul material, trecător, ceea ce are CREAȚIA sublim și ETERN: SPIRITUL (vezi structura ființei umane). Cunoașterea și trăirea în profunzime a fenomenului cosmic ne aduce în conștient adevărul cu privire la Dumnezeu și la existența noastră în EL. Dumnezeu, spune: ,,Întregul este al Meu” (Ieșirea, 3:14). Această revelație ne conștientizează existența Principiului Unic, Creator, Inteligent, Armonios, Organizator și Integrator. ,,Adevărul etern aparține numai și numai acelora care, în diversitatea de fațete continuu schimbătoare a Universului nostru văd Unitatea ,,(I. C. Bose). Astfel: „Ne regăsim după milenii în mitologia greacă și în revelația creștină”. În lecția pe care o învățăm de la grădina Edenului, e bine să recunoaștem că tot miezul conflictului a început din încercarea lui Dumnezeu de a-i învăța pe Adam și Eva înțelepciunea, ascultând de EL Atunci a dat Creatorul Omului, acțiunea de-a cunoaște (cunoașterea) și rezultatul ei, (vezi Facerea 3:22). Înțelegând ce este Dumnezeu în realitate și ce este Creația cu tot complexul de Legi și interrelații, înțelegem că nici nu am putea exista în afara Lui și că suntem reflectarea VOINȚEI SALE. Cunoscându-ne destinul, vom înțelege nu numai că Dumnezeu nu este în afara noastră ci că El este Totul. Tot ce este văzut și nevăzut și în noi înșine reprezintă Voința Sa. Știindu-ne făclii aprinse din Voința Divină, întreținute de fluidul vital ce curge liber în întregul Univers, vom simți în noi, adevărul spus de Iisus oamenilor: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face de sine stătători” sau, „Fiți dar desăvârșiți, precum Tatăl vostru din ceruri desăvârșit este.” (Matei 5:48). „Scopul nostru în viață este să atingem desăvârșirea și să o dezvăluim și celorlalți. Dorești atât de mult să zbori, încât să fii în stare să-ți ierți stolul, să te desăvârșești și într-o bună zi să te întorci la el ca să-i ajuți și pe ei să se desăvârșească.” (Richard Bach)

Poate că una din direcțiile principale ale științei viitorului ar trebui să fie descifrarea limbajului și puterii simbolurilor transmise prin legende: „Câtă înțelepciune și câtă învățătură este cuprinsă în aceste simbo1uri”. Astrologia care este o știință, un „elixir” de viață pentru umanitate, după definiția lui Einstein, se exprimă printr-un limbaj simbolic a cărei sursă este mitologia... „Ceea ce este sus în cer, nu poate să ajungă la spiritul nostru decât prin simboluri”. (Decartes)

Simbolul leagă pe om de natură (semnele zodiacului exprimă atât fazele naturii cât și psihologia omului), și de Creatorul Său (prin intermediul interpretării planetelor).

Mitologia constituie ansamblul miturilor (gr. mithos), reprezentate prin legende (lat. legendă = ceea ce trebuie citit), povestiri de origine populară, transmise prin tradiție și care experimentează diverse fenomene cosmologice de o manieră alegorică.

„Mitologia, conține istoria lumii arhetipurilor: ea include trecutul, prezentul și viitorul”. (Novalis)

„Mitologia constă în a menține ideea de eternitate în categoria timpului și a spațiului”. (Kierkegaard)

Mitul nu este „coborât din cer” pe Pământ, adică în antichitate omul nu a fabricat legendele examinând cerul și raportându-se la astre ci dimpotrivă, faptele și rezultanta unor experiențe intelectuale și mai ales spirituale, ale oamenilor sunt acelea care au fost atribuite astrelor. Oamenii de altădată prin rezultatul unei observații, al unei înțelegeri și al unei cunoașteri, au decis că o anumită parte a cunoștințelor lor ar fi în legătură, în analogie (analogia = asocierea de idei fiind un fapt psihologic care constă în aceea că o idee sau o imagine o evocă pe alta), sub formă de mituri, cu astrele și semnele astrologiei.

Dacă simbolismul semnelor zodiacului s-a născut din ciclurile naturii (zodiacul tropical) cel al astrelor a dat naștere zeităților mitologiei grecești (citirea miturilor astrale ajută la o înțelegere mai bună a simbolisticii planete lor ). În concluzie, vom găsi cu ajutorul unui limbaj simbolic de sursă mitologică, atribuit elementelor cosmosului (semne și planete) și având în față viața unui individ dat (determinat de ascendent și case), psihologia sa și evenimentele existenței sale. Interpretarea se va realiza printr-un raționament analogic.

Oamenii au fost creați puri și ia începuturile existenței lor pe pământ aveau cunoașterea originii lor Divine și perceperea fenomenelor pe căi intuitive, foarte dezvoltată. Din acele timpuri, în care legenda spune că zeii se amestecau în viața oamenilor, au ajuns până-n zilele noastre, „Vedele” scripturi indiene, în care oamenii, din inspirație divină, au înscris adevărul despre existența lor. Din acele timpuri străvechi și până către era noastră, aceste învățături s-au transmis oral, pe cale inițiatică, în temple, sub blestemul tăcerii...

Sunt cunoscute centrele de inițiere din Egipt și Grecia antică. În Dacia au funcționat de asemenea centre inițiatice. Aici trebuie semnalată însă o particularitate: Credința nestrămutată în nemurire a dacilor, pe care istoria nu o mai semnalează la alte popoare antice ar putea fi un indiciu că la daci funcționa un sistem de inițiere deschis, la care avea acces întregul popor.

În datinile nescrise ale locului în care trăim, spațiul Carpatic, pe care cu dragoste îl numim adesea „spațiul mioritic”, exista o practică străveche, potrivit locului și oamenilor atât de veche încât unii cercetători o atribuie lui Zamolxis; practica aceasta a fost adoptată și de ortodoxism, cu care nu din întâmplare este potrivită; ea poate fi întâlnită astăzi în mediul monahal (Frăsinei, Prislop), dar pe vremea dacilor și înaintea lor, trebuie să fi fost o practică de inițiere, deci de cunoaștere a adevărului, larg accesibilă deoarece, numai printr-o inițiere deschisă tuturor ne putem explica credința atât de vie a dacilor în nemurire.

Practica aceasta este ,,isihasmul” („meditația” și este sinonimă cu grecescul ,,hesychia” care înseamnă liniște, calm, pace), o stare în care se poate obține purificarea gândirii, o stare ce poate fi realizată prin „orațio mentis” (rugăciunea mintii și a inimii); SÃ O FACEM SÃ TRÃIASCÃ DIN NOU, ÎN FIECARE DINTRE NOI.

Mitologia oferă deci un inventar al posibilităților umane, dar de la o epocă la alta, formele de expresie se reînoiesc, dar din aceeași pânză a Pandorei care este istoria umanității, rămâne urzeala. Această urzeală o găsim în atestarea miturilor, în acea unitate de inspirație care le mențin și atunci când ele par perimate; „Mitul datează dar nu perimează, căci el este contemporan cu umanitatea”. El permite omului să dobândească în timp constanța vocației sale, dincolo de timp. Eroii mitologici sunt convocați fără încetare de epigonii săi sublimi sau derizorii, care se nasc, mor, supraviețuiesc și se succed de-a lungul istoriei, întreținând astfel amintirea corespondenților săi mitici (vezi corelațiile).

Era noastră a început sub semnul jertfei pe care Dumnezeu, din mare sa iubire pentru oameni, a făcut-o trimițându-l pe Pământ pe Fiul său. Patimile, răstignirea pe Cruce și Învierea Mântuitorului Iisus Hristos au constituit Puterea ce a întemeiat noua religie, dată oamenilor în ajutor pentru a le arăta drumul evoluției. Legea aceasta a evoluției se află în Noul Testament. (vezi – Noul Testament; Era Vărsătorului – Astrologia mondială).

Dacă am început să înțelegem că în organizarea Universului, Creatorul nu lasă nimic la întâmplare iar nouă ne pune la dispoziție numeroase mijloace pe care să le utilizăm în scopul evoluției, nu ni se va mai pare ciudat să aflăm că despre trăsăturile temperamentale și caracterologice ale unui individ putem obține informații nu numai citind zodiacul corespunzător zilei nașterii sale sau studiindu-i astrograma, ci chiar analizându-l pe el însuși.

Cu alte cuvinte trăsăturile fundamentale: altruismul sau egoismul, generozitatea sau zgârcenia, activitatea sau pasivitatea, curajul sau timiditatea, materialismul sau idealismul, sinceritatea sau ipocrizia, superficialitatea sau spiritul analitic, celebralitatea sau dominarea instinctuală etc., care pot defini un om, sunt aceleași dacă îi studiem astrograma, fizionomia, palma sau scrisul (pentru aprofundare există literatură de specialitate și diverse studii).

Cunoașterea tendințelor pozitive și negative rezultate din studiul zodiilor ne poate fi de mare ajutor în autocunoaștere, în autoeducare, în cunoașterea și educarea copiilor pentru orientarea lor spre activități pentru care au înclinații naturale și unde pot obține maximum de realizări, ca și pentru corectarea unor tendințe înainte ca acestea să devină obiceiuri rele: AVEM LIBERTATEA DE A ALEGE!

Alternativa omului în Creație este de a fi fericit sau a nu fi deloc. Noi nu avem dreptul la fericire. AVEM DATORIA DE A FI FERICIȚI!