Adevăr Divin
Vaisesika Sutra
Filosofia realistă a Indiei antice
| Vaisesika-sutra reprezintă unul dintre cele mai vechi texte filosofice ale Indiei, anterior budhismului și contemporan cu etapele inițiale ale sistemelor Vedănta și Sâmkhya. Deși nu se cunoaște nimic sigur cu privire la Kanada, legendarul autor al acestui text de o mare lapidaritate, este cert că Vaisesika ia naștere în mediile brahmane, în mediile preoțimii vedice și, în esență, școala reflectă interesul membrilor acestei caste în a găsi un răspuns la întrebările legate de finalitatea ultimă a vieții. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Sistemul filosofic al școlii se inserează în contextul ideologic al Indiei antice și nu încearcă atât să producă o revoluție în acest context, cât, mai degrabă, să elaboreze și să detalieze anumite aspecte ideologice tradiționale, ținând în special de sistemul cosmologic. Având ca pretext al investigației filosofice un obiectiv de natură soteriologică și făcând apel la o reflecție analitic-realistă îndreptată asupra multiplicității fenomenelor naturale și umane, școala va elabora un sistem cosmologic amplu dezvoltat. Se încearcă elaborarea unui sistem categorial cât mai cuprinzător, care să dea seama atât de constituirea Universului fizic și a diverselor sale procese (cauzalitatea, mișcarea) cât și de natura individului uman și a diferitelor sfere ale experienței umane (cunoaștere, acțiune, etică). |
Cuprins:
Introducere... 9 |
Fragment:
VIZIUNEA SPIRITUALISTÃ ASUPRA UNNERSULUI
Vaiseșika preia din contextul filosofic și cultural al Indiei antice și o anumită viziune „spiritualistă” asupra Universului. Condiția umană nu reprezintă o simplă apariție accidentală, ce a luat naștere în mod contingent la nivelul cosmosului; mai degrabă, existența Universului și condiția umană sunt strâns asociate prin faptul că se susține că Universul ar reprezenta un produs al Karmei produse prin actele de voliție ale ființelor. Ceea ce dă seama de nașterea, devenirea și distrugerea Universului nu sunt legi de natură fizică, mecanică, ci legi având o natură moral-spirituală. Vaiseșika susține că toți atomii cât și cele patru substanțe infinite - sinele, eterul, spațiul și timpul - sunt eteme; totuși, constituirea Universului, constituirea substanțelor compuse, se produce în mod ciclic. Ciclicitatea apariției și distrugerii Universului este, de altfel, o teorie cosmologică consacrată a Indiei antice. Responsabile de constituirea unui nou ciclu de existență a Universului sunt întipăririle karmice, adrsța („[cauzele] imperceptibiIe”). Cuvântul „adrsța” reprezintă un termen din vocabularul tehnic al școlii și are un sens a cărui complexitate trece dincolo de ideea de,,[cauză] imperceptibiIă” (acesta fiind sensul literal al termenului). Adrsța este totuna cu Karma filosofiei brahmane; este vorba despre acele „întipăriri” pe care le lasă orice acțiune sau act de voliție al unei ființe, care, ulterior, sunt responsabile de orice altă experiență a acelei ființe. Școala Vaiseșika, într-un mod poate ușor superficial și simplist, include adrsța în categoria atributelor sinelui. Întipăririle karmice au un rol cauzativ la nivel cosmic; existența și dinamica Universului, orice fenomen, există fiind cauzate, în ultimă instanță, nu atât de o necesitate mecanică, fizică, ci de una de tip moral. Toate fenomenele din Univers se produc ca urmare a existenței acestor întipăriri karmice sau „cauze imperceptibiIe” (adrsța), cum le denumesc autorii Vaisesika. În acest sens, orice fenomen are o anumită semnificație morală; registrul fizic nu reprezintă atât un registru autonom, la nivelul căruia iau naștere, în mod contingent, ființe vii. Din contră, pentru filosofia indiană, în genere, Universul fizic există fie ca experiență a ființelor, fie ca mediu în care ființele urmează să experimenteze retribuția karmică a propriilor acțiuni și demersuri volitive. Prin aceasta, ființele sunt oarecum supraordonate față de Universul fizic, iar aceasta chiar și într-o școală pronunțat realistă, cum este Vaisesika. Întipăririle karmice nu dispar niciodată; în momentul disoluției (pralaya) unui ciclu cosmic ele trec într-o stare de pură potențialitate din care ies în momentul unei noi creații. Întipăririle karmice, pe care Vaisesika le include în categoria atributelor sinelui, redevin active în momentul creației. Textele ulterioare ale școlii detaliază în mod naiv etapele cosmogonice arătând că, întâi de toate, reziduurile karmice ce se găsesc la nivelul multiplelor sine/suflete eterne provoacă mișcarea și combinarea în compuși a atomilor de aur, substanța cea mai rarefiată. Tot sub determinația întipăririlor karmice, și celelalte tipuri de atomi încep să formeze compuși, dând astfel naștere unui nou ciclu de existență a Universului. În momentul disoluției cosmice, reziduurile karmice își suspendă activitatea, intră într-o stare de latență, substanțele compuse se descompun, atomii și substanțele de dimensiune infinită (adică entitățile eterne) continuându-și existența în mod izolat. În tot acest proces, întipăririle karmice au un rol ,,suveran”. În fazele sale inițiale, reprezentate în principal de textul lui Kanăda Vaisesika nu are cunoștință de existența vreunei ființe supreme care ar îndeplini rolul jucat de Dumnezeu în religiile teiste. Se acceptă existența unor ființe „divine” având o condiție superioară condiției umane, însă aceste ființe nu reprezintă atât „suverani” ai Universului, cât, mai degrabă, materializări ale unui merit (dharma) deosebit, dobândit pe parcursul unei vieți anterioare; acest merit a determinat o astfel de întrupare într-o condiție de tip paradisiac. Deși aceste ființe divine au un nivel ridicat de putere, ele nu sunt atotputernice, nu reprezintă „suverani” ai Universului. Ele nu sunt supraordonate procesului retribuției karmice, nu au capacitatea de a eluda în vreun fel acest proces, ci reprezintă, ele însele, forme actualizate pe parcursul procesului devenirii karmice. De altfel, atunci când „meritul” ce a dat naștere unor astfel de întrupări va fi epuizat, aceste ființe își vor încheia existența paradisiacă, urmând să renască, în funcție de întipăririle karmice dobândite pe parcursul acestei întipăriri, în noi condiții. Astfel, reiese în mod vădit că ființele divine ale filosofiei Vaiseșika nu reprezintă atât „stăpâni” ce ar domina asupra Universului și asupra determinismului karmic, cât, mai degrabă, instanțieri privilegiate, etape mai speciale ale ineluctabilului proces karmic. În fazele sale mai târzii, filosofia Vaiseșika acceptă chiar și existența unei ființe supreme, însă nici aceasta nu reprezintă cauza ultimă a Universului, ci, mai degrabă, ființa cea mai puternică din Univers, care guvernează Universul nu în mod liber, ca în religiile teiste, ci în acord cu legea karmică. Această ființă supremă nu reprezintă altceva decât cel mai puternic instrument prin care legea karmică își exercită determinația asupra Universului. Isvara nu este cauza substanțială, principiul Universului, ci, mai degrabă, cauza sa eficientă. Atomii celor patru elemente fizice (părnântul, focul, apa, aerul), eterul, sinele, mintea, timpul și spațiul reprezintă substanțe eterne; nu Isiara este cel care le aduce pe acestea la existență. Isvara are un rol doar în constituirea Universului pe baza acestor substanțe preexistente, însă nu își exercită acest rol într-un mod liber, ci sub constrângerea legilor determinismului karmic. |