Parapsihologia. Cercetare asupra experiențelor excepționale

Parapsihologia – știință sau fantezie?


Experiențele care țin de parapsihologie sunt surprinzător de frecvente, dar opiniile despre cauzele acestor experiențe excepționale sunt în mare măsură diferite. În volumul de față, cercetători renumiți, deopotrivă din Marea Britanie și SUA, oferă o expunere lucidă a cercetărilor despre astfel de experiențe și a controverselor din acest domeniu. După o introducere în metodologia folosită în cercetare, Parapsihologia tratează subiecte cum ar fi coincidența, telepatia, precogniția, percepția extrasenzorială, psihokinezia, vindecarea, șamanismul, reîncarnarea și experiențele existenței în afara corpului. Fiecare capitol descrie fenomenul, evidențiază principalele linii de cercetare și discută meritele diferitelor explicații posibile pentru astfel de experiențe neobișnuite. Sunt oferite și recomandări bibliografice pentru aprofundarea fiecărui subiect în parte, alături de un glosar detaliat de termeni.

Jane Henry este psiholog și profesor la Open University, unde conduce Experiential Research Group. A înființat în British Psychological Society secțiunea de psihologie a conștiinței și experienței. S-a dedicat studiilor din domeniul creativității și intuiției, strategiilor de schimbare, dezvoltării individuale și profesionale și a publicat numeroase articole și cărți printre care Creativity, Climate and Development și Managing Innovation and Change.

Parapsihologia

Lista ilustrațiilor Despre autori Mulțumiri Introducere

Parapsihologia
1. Parapsihologia -- Jane Henry
2. Metodologie -- Julie Milton
3. Meta-analizele --Deborah L. Delanoy
4. Factorii psihologici -- Caroline Watt
5. Scepticismul -- Christopher C. French

Cogniție paranormală
6. A doua vedere -- Shari A. Cohn-Simmen
7. Percepția extrasenzorială -- John Beloff și Jane Henry
8. Precogniție și premoniții -- Keith Hearne și Jane Henry
9. Psi-ul animal – Rupert Sheldrake

Acțiune paranormală
10. Psihokinezia -- Jane Henry
11. Vindecarea -- Daniel J. Benor
12. Ș;amanismul -- Stanley Krippner

Experiența anomală
13. Coincidența -- Jane Henry
14. Apariții și întâlniri -- Andrew MacKenzie și Jane Henry
15. Experiențele în afara corpului -- Susan Blackmore
16. Experiențele la un pas de moarte... -- Susan Blackmore
17. Imageria -- Robin Taylor

Asociațiile vieții de după moarte
18. Supraviețuirea -- Alan Gauld
19. Reîncarnarea -- Ian Stevenson
20. Religia -- Michael Perry

Anexa 1 Glosar
Anexa 2 Website-uri, organizații și publicații

 Experiența excepțională

Anticipând tendința, White (1993) a oferit o clasificare a experiențelor excepționale care are ca scop îmbrățișarea fenomenelor studiate tradițional de parapsihologi și alte persoane interesate de experiențele anomale și excepționale. Acestea sunt:

Inglis (1986) și Cardena și colegii săi (2000) oferă discuții extinse despre ceea ce, la suprafață, par a fi fenomene paranormale anomale și experiențe excepționale.

În ciuda numelui lor, experiențele psi anomale par să fie destul de întâlnite. În Europa și SUA, în jur de șase oameni din zece afirmă că ar fi avut o experiență metapsihică (Haraldsson 1985). Cel puțin o treime afirmă că ar fi trăit experiența telepatiei și aproximativ o cincime clarviziunea, dar sub o zecime, psihokinezia (Haraldsson și Houtkooper 1991). Cam trei sferturi din populația Europei și SUA consideră că există psi, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul numărului celor care își afirmă credința în Dumnezeu sau „într-o putere sau prezență dincolo de ei înșiși”, număr rezultat în urma unor anchete similare (Hay și Morisy 1977), deși această cifră ar putea reprezenta o subestimare, din moment ce interviurile calitative indică un procentaj considerabil mai mare de credincioși (Hay 1987). În plus, un sfert dintre americani cred în fantome și o zecime afirmă că ar fi văzut sau ar fi simțit una (Gallup și Newport 1991). De asemenea, experiențele psi au deseori un efect profund asupra oamenilor. Frecvența și impactul experiențelor psi reprezintă un motiv suficient pentru psihologi să studieze astfel de experiențe. Unii oameni au mers mai departe în această direcție, încercând să aplice psi-ul în activitatea judiciară, război, afaceri, minerit și arheologie.

Diferite tipuri de oameni de știință sunt angrenați în investigarea experiențelor psi. Parapsihologia este un domeniu interdisciplinar și a atras atât fizicieni și ingineri, cât și psihologi. Cei interesați de psihologia experienței anomale deseori se concentrează, în principal, asupra posibilelor explicații normale pentru experiențe în aparență paranormale. Este mult mai probabil ca ! aceia care se descriu pe ei înșiși drept para psihologi să fie implicați în investigații care încearcă atât să excludă explicațiile normale pentru experimentele de percepție extrasenzorială și psihokinezie, să găsească corelate pozitive de performanță psi și să testeze experimental modelele teoretice ale psi, cât și să realizeze anchete în ceea ce privește convingerile celor care trăiesc spontan experiența unor astfel de fenomene. Este mult mai probabil ca investigatorii metapsihici să fie angajați în acest domeniu de activitate prin investigarea evenimentelor psi spontane, cum ar fi aparițiile, bântuirile și cazurile de tip poltergeist. Primii cercetători și-au îndreptat atenția tocmai către aceste arii.

Spiritualismul a fost o mișcare larg răspândită și populară în secolul al XIX-lea, iar în ultima parte a secolului au început studii științifice serioase asupra fenomenelor paranormale. Eminenții psihologi W. Myers, William James, Jung și Freud s-au numărat toți printre primii membri ai Societății de Cercetare Metapsihică din Londra.

Societatea de Cercetare Metapsihică investiga deopotrivă mediumuri fizice, care păreau să producă mișcarea unor obiecte, materializări, levitație și așa mai departe, și mediumuri mentale care, în transă, păreau să aibă acces la informații pe care nu le-ar fi știut în mod normal. Factorii de control utilizați pentru a împiedica mediumurile să trișeze includeau restricționarea fizică – de exemplu, mâinile și picioarele mediumului erau ținute pe parcursul experimentului – și insistența ca experimentul să aibă loc într-o cameră amenajată de cercetători. Multe mediumuri s-au dovedit a fi nimic mai mult decât șarlatani, dar câteva s-au evidențiat. Daniel Dunglas Home se pare că a produs, de-a lungul unei perioade de douăzeci de ani, o gamă de fenomene care include au bătăile în masă, levitația, alungirea propriului gât și mânuirea cărbunilor aprinși, uneori în condiții de iluminare bună. Alte mediumuri fizice îi includ pe Eusapia Palladino și austriacul Rudi Schneider (vezi Braude 1986 pentru o discuție). Dintre mediumurile mentale, unele dintre cele mai impresionante sunt domnul și doamna Leonard și Leonora Piper, ambii supunându-se la numeroase teste de-a lungul unei perioade de peste șaizeci de ani (vezi capitolul 18 și Gauld 1982 pentru mai multe informații despre mediumurile mentale).

Cazurile spontane

O serie paralelă de investigații se preocupa de adunarea și examinarea cu atenție sporită a fenomenelor metapsihice care se produceau spontan, cum ar fi visele care coincideau cu evenimente petrecute în altă parte sau apariții ale morților. O colecție-mamut de astfel de experiențe poate fi găsită în Gumey și colaboratorii, Phantasms of the Living (1886). Pentru a fi acceptată, fiecare anecdotă trebuia să aibă martori și să satisfacă anumite criterii.

Problema investigațiilor de teren de acest tip constă în faptul că natura fenomenelor este atât de extraordinară, încât mulți oameni nu vor crede în ele decât dacă le-au văzut cu propriii ochi. Alții resping afirmațiile care privesc condiția de medium, considerându-le înșelătorii, iar dovezile anecdotice percepții greșite, reamintite greșit sau pur și simplu coincidențe. Parapsihologii modemi și-au dedicat eforturile cercetării experimentale în speranța că rezultatele lor nu pot fi respinse atât de ușor.

Duke pentru a pune bazele primului laborator de parapsihologie. McDougall a văzut cercetarea metapsihică ca pe un aliat în campania sa împotriva behaviorismului și materialismului care dominau psihologia la acel moment. Ca o ironie, Rhine a realizat numeroase experimente standardizate, cu un caracter behaviorist! Subiectul trebuia să ghicească care din numărul limitat de ținte fusese aleasă pentru proba respectivă.

Pachetul de cărți pentru ghicit, pe care l-a folosit pentru multe experimente, era unul alcătuit din 25 de cărți Zener. Acestea constau în cinci simboluri: o stea, un pătrat, linii vălurite, semnul plus și un cerc. Șansa medie așteptată pentru 25 de încercări, într-o probă în care era folosit un pachet de 25 de cărți Zener, este cinci. Rhine căuta oameni care puteau obține un scor semnificativ mai bun decât acesta. A desfășurat multe teste cu stu­denți. Inițial, experimentatorul lua cărțile amestecate și se uita pe rând la fiecare parte într-o încercare de a „trimite” subiectului, pe cale telepatică, imaginea potrivită.

Alte experimente cereau transmițătorului sau agentului doar să întoarcă fiecare carte, fără a se uita la ea. Această metodă era folosită pentru a testa posibilitatea clarviziunii, adică posibilitatea ca mintea subiectului să ia informația direct de la cărți, dar, întrucât experimentatorul a învățat ordinea cărților, telepatia precognitivă reprezintă o explicație altemativă. Mai târziu, experimentatorii au cerut subiecților să ghicească ținte selectate la întâmplare de mașină și au introdus rezultatele. Apoi, mașina a comparat răspunsurile cu ținta și a calculat rezultatele, dar nu a imprimat niciodată care erau țintele. Această procedură pare să excludă explicația telepatiei precognitive și confirmă posibilitatea clarviziunii. Departajarea procedurilor care exclud clarviziunea în favoarea telepatiei este mai dificilă și mulți cercetători se referă la termenul mai general de percepție extrasenzorială sau PES, recunoscând dificultatea realizării distincției între cele două.