DESPRE CUNOAȘTEREA ȘI REALITATEA ÎNVIERII LUI CHRISTOS Conferință din 10 octombrie 2004
Judith von Halle:
Dragi membri, dragi prieteni!
Am vrea să încercăm să vorbim în seara aceasta despre transformarea omului – în special a corpului său fizic – prin Impulsul Christic. Pentru aceasta, vom privi în sens spiritual-științific mersul evoluției Eului uman. Rudolf Steiner numește Misteriul de pe Golgota ora de naștere a Eului (vezi, de exemplu, conferința din 7 ianuarie 1912, GA 143). De când a fost săvârșită Fapta lui Dumnezeu pe Golgota, Jertfa Sa pe Cruce, de când El a pătruns până în profunzimile materiei, pentru a-i crea omului posibilitate a de a dezvolta adevărata conștiență de sine luminoasă, noi ne putem percepe Eul, îl putem numi în mod conștient, îl putem implica în mod conștient în evoluția noastră. Ce-i drept, Eul nostru se află la începutul evoluției sale, el este încă foarte tânăr. Dar de 125 de ani el se poate trezi, oțelit în lumina spirituală, alături de Mihael, care ne arată din nou calea spre Entitatea supremă. Această Entitate supremă, Christos, ne-a dăruit acum aproximativ 2000 de ani germenele forței pe care noi îl putem face astăzi să se dezvolte, să înflorească, prin faptul că ne decidem prin propria noastră voință pentru El. Pentru el, care, abia El, ne-a creat posibilitatea de a-l alege în libertate – așa se spune în Maxima pietrei fundamentale” a lui Rudolf Steiner:
„Acolo unde țelurile veșnice ale Zeilor Dăruiesc Eului propriu Spre voință liberă Lumina Ființei Lumilor”.
În acest punct ne aflăm noi astăzi. Și, dacă ajungem să ne hotărâm în iubire și smerenie pentru El și, mai mult decât atât, dacă avem și marele „noroc” karmic de a putea cunoaște și studia antroposofia drept cale spre o înțelegere a Faptei Sale, atunci într- o bună zi rezultatul va fi transformarea corpului nostru fizic. Se va forma un trup care nu va fi numai purtător al spiritului, ci chiar spirit, sau, cu un cuvânt al lui Ioan, „noul templu”.
Peter Tradowsky: pragi membri, dragi prieteni!
În invitația pentru astă-seară de s-a atras atenția asupra faptului, că mai ales această primă conferință se sprijină, înainte de toate, pe ciclul de conferințe al lui Rudolf Steiner De la Iisus la Christos (GA 131). Astfel, aici se presupune cunoașterea, ba chiar studierea acestor expuneri.
Vom relata astăzi despre un fapt deosebit, care a avut loc chiar în cercul nostru. E vorba de un eveniment cosmic, care s-a manifestat la Judith von Halle: În perioada Patimilor din anul 2004, la Judith von Halle au apărut stigmatele, semnele rănilor lui Iisus Christos.
Înainte de a privi acest eveniment în relație și cu ajutorul ciclul De la Iisus la Christos (GA 131), să descriem mai întâi fenomenele care au avut loc.
Semnele, care au apărut la scurt timp unul după altul, s-au prezentat la Judith von Halle exact așa cum sunt zugrăvite de Matthias Grünewald în tabloul său reprezentând învierea de pe Altarul de la Isenheim din Colmar. Rănile au sângerat mai ales în Săptămâna Mare și s-au deschis în Vinerea Mare. De la Paști până la sărbătoarea Rusaliilor, ele au sângerat mai mult sau mai puțin în fiecare vineri, și de atunci numai sporadic, cu anumite ocazii, înainte de toate ca urmare a unei împovărări sufletești mai puternice. Semnele, care dor mai mult sau mai puțin tot timpul, au rămas de atunci, în esență, neschimbate. Specificul lor constă în faptul că nu se inflamează, dar nici nu se vindecă.
Odată cu apariția stigmatelor a avut loc o modificare radicală a întregului sistem sangvin, care, ca expresie fizic-spirituală a Eului, străbate și unește toate domeniile organice. Prin aceasta, întregul organism a fost cuprins de niște modificări, dintre care vom menționa două. Toate percepțiile senzoriale sunt intensificate, ele sunt simțite ca fiind extinse. Ocazional, se poate auzi în mod exact din punct de vedere acustic ce se vorbește la o distanță de o sută de metri. Se poate mirosi ce se petrece într-un organism străin prin procesul hrănirii, ce a mâncat omul respectiv cu multe ore în urmă, de unde proveneau alimentele, ce constituție aveau ele, cum au fost prelucrate.
Din ziua de Joia Mare până în Vinerea Mare a avut loc o schimbare completă în ceea ce privește hrănirea: Dintr-odată, fără nicio trecere, i-a fost imposibil să mai primească hrană. Orice încercare de a primi hrană a avut ca urmare niște fenomene de otrăvire. Situația de a trăi fără hrană nu s-a schimbat până astăzi. Să subliniem faptul că această imposibilitate de a prelua hrană pământească nu s-a instalat ca rezultat al practicării unei asceze –așa cum reiese și din cele descrise. Organismul modificat al lui Judith von Halle, care înainte gătea și mânca absolut cu plăcere, refuză acum hrana pământească în mod vehement, ca pe o otravă. El poate prelua numai apă, într-o măsură limitată. Totuși, cu toată dispensarea de hrană, greutatea corporală nu s-a modificat deloc.
De remarcat este reacția la alcool a organismului modificat. Chiar și numai niște cantități infime, cum ar fi, de exemplu, în pasta de dinți sau chiar numai mirosul de alcool duc la cele mai violente fenomene de otrăvire.
Odată cu apariția stigmatelor, în Vinerea Mare și în toate celelalte zile de vineri care au urmat, au apărut anumite modificări ale conștienței. Judith von Halle vă va relata în cele ce urmează despre trăirea, care a avut loc prin apariția stigmatelor, a evenimentelor de la răscrucea vremurilor păstrate în plan cosmic.
Să spunem în acest loc doar că e vorba de o participare trupesc-sufletesc-spirituală, care ia cu totul în stăpânire întregul om, astfel încât pe durata acestei trăiri a evenimentelor istorice din Palestina conștiența senzorial-rațională obișnuită dispare. În corpul fizic se reflectă în acest timp evenimentele teribile, de ore întregi, al maltratărilor, torturilor, în cele din urmă crucificarea și lupta cu moartea. Aceste trăiri decisive, zguduitoare, își ating aproape punctul culminant în moartea lui Iisus Christos. Dar ele se continuă apoi printr-o experiență și trăire spirituală a așa-numitei Călătorii în Iad, despre care Judith von Halle va relata mai târziu, de asemenea, în mod amănunțit. Dar alături de trăirea morții pe cruce stă necontenit Învierea lui Christos, care pătrunde și umple tot sufletul și fortifică trupul, întâlnirea cu Mântuitorul Lumii, care a triumfat asupra morții, „de dimineață, în ziua dintâi a săptămânii” (Ioan 20, 1).
Prin „de dimineață” se desemnează, după calcularea timpului de atunci, ora șase dimineața. Indicația se referă, firește, la ora locală din Ierusalim. Această oră locală corespunde în Europa Centrală, după ora locală, cu ora patru dimineața. Într-adevăr, Învierea și toate evenimentele de acest fel care au avut loc aici au fost trăite, în general, cam în jurul acestei ore, așadar, cu aproximativ două ore mai devreme.
Atât vom spune, în primă instanță, despre organismul modificat prin apariția stigmatelor. Ei bine, trebuie să încercăm să ne apropiem de fenomene cu ajutorul mijloacelor științei spiritului. Firește, la început putem lua în considerare numai câteva aspecte. |
Adevăr Divin
