Cum ne schimbă Dumnezeu creierul

Pe tot parcursul acestei cărți, Mark și cu mine vă vom vorbi într-un singur glas, pentru că am colaborat îndeaproape la cercetarea pe care o vom prezenta. Prin urmare, vom înlocui deliberat eu cu noi, și ocazional ne vom pomeni ca indivizi, de vreme ce anecdotele pe care le vom povesti tind să reflecte experiențele și valorile noastre împărtășite. Totuși, când se va folosi eu, când se discută despre cercetările bazate pe scanarea creierului, desfășurate la Universitatea din Pennsylvania, va fi vorba despre mine, la fel ca și în majoritatea anecdotelor care se referă la experiențele din copilărie și colegiu. Dar cercetarea nu este niciodată o aventură solitară, așa că adesea veți întâlni referințe la lucrarea noastră, care se referă nu numai la Mark, dar și la membrii echipei mele de cercetare de la universitate, fără de care nu aș fi putut realiza genul acesta de muncă. Pentru o listă a celor care au contribuit la cercetarea prezentată în acest volum, vă rog să verificați pagina de mulțumiri de la sfârșitul acestei cărți.
Dintre toate câmpurile științei și medicinei, neuropsihologia este unul dintre cele mai dificile subiecte în care se poate discuta în termeni simpli, mai ales când vine vorba de conștiință, logică, procesare emoțională și mecanismele de procesare a realității ale creierului - chestiuni esențiale atunci când avem de-a face cu corelațiile neurologice ale experiențelor spirituale și credințelor religioase. Am făcut informația cât mai „prietenos de folosit” posibil, dar generalizările părăsesc adesea calificările și preocupările noastre importante. Prin urmare, pentru cei care doresc informații suplimentare, am făcut referiri extinse - peste o mie - în notele finale, pentru a sublinia o dată în plus concluziile trase.

Andrew Newberg, doctor în medicină, este profesor asociat la Departamentul de Radiologie și Psihiatrie al Spitalului Universității Pennsylvania și profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul și directorul Centrului pentru Spiritualitate și Minte și directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate și Neuroștiință al Universității Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară și cardiologie nucleară.

Dr. Andrew Newberg a publicat peste o sută de articole, eseuri, capitole de cărți și este coautor al lucrărilor “Born to Believe”, “Why We Believe What We Believe”, “Why God Won’t Go Away” și “The Mistical Mind”. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat al Centrului pentru Spiritualitate și Minte, Universitatea Pennsylvania. Este co-autor al lucrarii “Born to Believe, Why We Believe What We Believe” și al altor cărți și antologii care acoperă câmpurile ­psihologiei și creativității. A fost editor fondator al jurnalului de literatură academică, Transpersonal Reviews, iar lucrările sale profesionale au fost publicate în jurnale în întreaga lume. A lucrat în calitate de consilier în California de Sud, specializat în dinamici de cuplu și terapii bazate pe conștiență. O prezentare generală a cercetării sale și a orarului atelierelor de lucru / prelegerilor poate fi văzută la www.markrobertwaldman.com.

Nota autorului... 7

UNU
RELIGIA ȘI CREIERUL UMAN... 9
1. Cui îi pasă de Dumnezeu?
Introducere la o revoluție neurologică și spirituală... 10
2. Ai de fapt nevoie de Dumnezeu când te rogi?
Meditație, memorie și îmbătrânirea creierului... 32
3. Ce-i face Dumnezeu creierului tău?
Varietățile neurologice ale practicii spirituale... 54

DOI
EVOLUȚIA NEUROLOGICÃ ȘI DUMNEZEU... 81
4. Cum îl simțiți pe Dumnezeu?
Varietățile experienței spirituale... 82
5. Cum arată Dumnezeu?
Imaginație, creativitate și reprezentarea vizuală a spiritualității... 101
6. Are Dumnezeu inimă?
Compasiune, misticism și personalitățile spirituale ale creierului... 129
7. Ce se întâmplă când se înfurie Dumnezeu?
Furie, teamă și fundamentalistul din creierul nostru... 158

TREI
TRANSFORMAREA REALITÃȚII INTERIOARE... 177
8. Antrenarea creierului
Opt modalități de a obține sănătatea fizică, mentală și spirituală... 178
9. Găsirea seninătății
Meditație, intenție, relaxare și conștientă... 202
10. Comunicare cu Compasiune
Dialog, intimitate și transformarea conflictului... 252

Epilog: Este Dumnezeu real?
O reflecție personală... 283

ANEXA A. Comunicarea cu Compasiune
CD-uri, ateliere de lucru, cercetare online... 293
ANEXA B. Cum să participați la studiile noastre de cercetare... 295
ANEXA C. Meditație și înțelegere
Cărți, CD-uri și resurse... 296
Mulțumiri... 299
Note... 301
Indice... 381

1. Cui îi pasă de Dumnezeu?
Introducere la o revoluție neurologică și spirituală

Dumnezeu.
În America, nu mă pot gândi la niciun alt cuvânt care să stârnească mai mult imaginația. Chiar și copiii mici care au fost crescuți în comunități nonreligioase înțeleg conceptul de Dumnezeu, iar când sunt întrebați, vă vor desena cu dragă inimă o imagine – de obicei, proverbialul bătrân cu păr lung și barbă. Pe măsură ce copiii cresc și devin adulți, propria lor imagine despre Dumnezeu evoluează adesea spre imagini abstracte de nori, spirale, explozii solare și chiar oglinzi, în încercarea de a integra caracteristicile unei realități pe care nu o pot vedea. De fapt, cu cât o persoană se gândește mai mult la Dumnezeu, cu atât mai complex și mai imaginativ va deveni conceptul, preluând nuanțe unice de semnificație, care diferă de la un individ la altul.
Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezeu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier. Funcționarea neuronală începe să se schimbe. Diferite circuite devin active, în vreme ce altele vor fi dezactivate. Se formează noi dendrite, se fac noi conexiuni sinaptice, iar creierul devine mai sensibil la zone subtile de experiență. Percepțiile se schimbă, credințele încep să se schimbe, iar dacă Dumnezeu are semnificație pentru tine, atunci Dumnezeu devine neurologic real. Pentru unii, Dumnezeu poate rămâne un concept primitiv, limitat la felul în care copiii mici interpretează lumea. Dar pentru cei mai mulți oameni, Dumnezeu este transformat într-un simbol sau o metaforă ce reprezintă o paletă largă de valori personale, etice, sociale și universale. Și, dacă se întâmplă să lucrezi în domeniul neuroștiinței, Dumnezeu poate fi una dintre cele mai fascinante experiențe umane care pot fi explorate.

Știința lui Dumnezeu

În ultimii cincisprezece ani am investigat mecanismele neuronale ale spiritualității cu aceeași fervoare cu care un preot îl contemplă pe Dumnezeu. Unele ritualuri religioase nu fac decât să te relaxeze, altele te ajută să te menții concentrat și alert, dar câteva par să-i poarte pe practicanți pe tărâmuri trans¬cendente ale experienței mistice, unde întregile lor vieți sunt schimbate.
Echipa noastră de cercetare de la Universitatea din Pennsylvania a demonstrat convingător că Dumnezeu este o parte a conștiinței noastre; cu cât te gândești mai mult la Dumnezeu, cu atât mai mult vei modifica circuitul neuronal din anumite părți ale creierului. De aceea afirm, cu cea mai mare încredere, că Dumnezeu îți poate schimba creierul. Și nu contează dacă ești creștin sau evreu, musulman sau hindus, agnostic sau ateu.
În De ce nu dispare Dumnezeu, am demonstrat că omul are creierul construit astfel încât să perceapă și să genereze realități spirituale. Totuși el nu poate asigura acuratețea acestor percepții. în schimb, creierul nostru folosește logica, rațiunea, intuiția, imaginația și emoția pentru a-l integra pe Dumnezeu și universul într-un sistem complex de valori personale, comportamente și credințe.
Dar indiferent cât de mult ne-am strădui, natura ultimă a universului continuă să scape creierului nostru. Deci marea întrebare rămâne. Unde își are originea viața, unde se sfârșește ea, care este scopul ultim pe care îl servește? Există o realitate spirituală, sau este numai o invenție a minții? Dacă există Dumnezeu, atunci această entitate se întinde spre noi precum mâna pictată de Michelangelo pe tavanul Capelei Sixtine ? Sau e exact invers: mintea noastră se întinde ca să îmbrățișeze un Dumnezeu care s-ar putea să fie real sau nu ?
Neuroștiința nu a răspuns încă la aceste întrebări, dar poate înregistra efectele pe care credințele și experiențele religioase le au asupra creierului. Mai mult, ne poate spune cum Dumnezeu – ca imagine, sentiment, gând sau fapt – este interpretat, ce reacție provoacă, cum este transformat într-o percepție care este simțită ca semnificativă și reală. Dar neuroștiința nu ne poate spune dacă Dumnezeu există sau nu. De fapt, din câte știm noi, cea mai mare parte a creierului uman nici măcar nu își face griji dacă lucrurile pe care le vedem sunt de fapt reale. Are nevoie numai să știe dacă ele sunt utile pentru supraviețuire. Dacă credința în Dumnezeu vă dă un sentiment de confort și securitate, atunci Dumnezeu vă va intensifica viața. Dar dacă îl vedeți pe Dumnezeu ca pe o zeitate răzbunătoare care vă dă o justificare atunci când faceți rău altora, o astfel de credință poate de fapt să vă dăuneze creierului pentru că vă motivează să acționați în moduri social distructive.
Percepția corectă a realității nu este unul dintre punctele forte ale creierului. După cum Mark și cu mine am subliniat în Why We Believe What We Believe, creierul uman pare să întâmpine dificultăți în separarea fanteziilor de fapte. Vede lucruri care nu există, iar uneori nu vede lucruri care există. De fapt, creierul nici măcar nu încearcă să creeze o hartă detaliată a lumii exterioare. În schimb, selectează câteva aspecte, apoi umple restul cu fantezie, conjunctură și credință. Mai degrabă decât să fie un obstacol, o astfel de ambiguitate neurologică ne îngăduie să imaginăm și să creăm o lume plină de lucruri utopice, utilitariste și uneori inutile – de la apărători de ochi pentru găini, până la cornee electronică pentru orbi.
Când vine vorba să ne gândim la Dumnezeu, creierele noastre creează o gamă largă de teologii utopice, utilitare și uneori inutile – de la sisteme complexe de valori morale până la numărul de îngeri care pot sta pe vârful unui ac. Dar indiferent cât de comprehensive devin teologiile noastre, creierul ne este rar satisfăcut de conceptele și imaginile sale despre Dumnezeu. Rezultatul final al acestei contemplații remarca bile a fost crea¬rea a mii de practici și credințe spirituale diferite.
Cu cât îl contemplăm mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai misterios devine Dumnezeu. Unii îmbrățișează această ambiguitate, alții sunt înspăimântați de ea, alții o ignoră, alții o resping în întregime. Rămâne însă fapt cert că fiecare creier uman, începând din copilărie, contemplă posibilitatea existenței tărâmurilor spirituale. Credincioși precum Isaac Newton, agnostici precum Charles Darwin și atei precum Richard Dawkins au luat serios în considerare fascinația umanității față de Dumnezeu, pentru că, din clipa în care Dumnezeu este prezentat creierului uman, conceptul neurologic nu va mai dispărea.
Au apărut recent numeroase cărți antireligioase – între ele, The God Delusion, de Richard Dawkins; The End of Faith, de Sam Harris; și God Is Not Great, de Christopher Hitchens – care argumentează că sunt periculoase credințele religioase atât pentru individ, cât și pentru societate. Dar cercetarea, așa cum vom arăta pe parcursul acestei cărți, sugerează cu tărie contrariul. De fapt nici nu considerăm că acești autori reprezintă vederile vastei majorități a oamenilor de știință și a ateilor. De exemplu, deși nu sunt religios în mod deosebit, sunt deschis posibilității că Dumnezeu s-ar putea să existe, în vreme ce Mark, colegul și co-cercetătorul meu, preferă să privească universul printr-o perspectivă pur naturalistă și empirică. Totuși amândoi apreciem și încurajăm dezvoltarea religioasă și spirituală – atâta timp cât nu denigrează viețile sau credințele religioase ale altora.