Adevăr Divin
Cartea spiritelor
1019 intrebari si raspunsuri despre nemurirea sufletului,
cheia de intelegere a legaturii dintre viata si moarte
Principiile doctrinei spiritiste cu privire la nemurirea sufletului, natura Spiritelor și raporturile lor cu oamenii, legile morale, viața prezentă, viața viitoare și viitorul umanității |
54.00 45.90 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Cartea Spiritelor – sau Principiile doctrinei spiritiste despre nemurirea sufletului, natura spiritelor şi relaţia lor cu oamenii; legile morale, viaţa prezentă, viata viitoare, şi destinul umanităţii (după învăţăturile spiritelor superioare, transmise prin intermediul diverşilor mediumi, colectate si puse in ordine de Allan Kardec) - este considerată una dintre cele cinci lucrări fundamentale ale spiritismului. Publicată de către Allan Kardec în anul 1857, a fost prima şi rămâne cea mai importantă lucrare în care este expusă pe larg doctrina spiritistă. Volumul este structurat ca o colecţie de întrebări cu privire la originea spiritelor, scopul vieţii, ordinea universului, răul şi binele şi viaţa de după moarte. Răspunsurile la aceste întrebări au rost date de un grup de spirite care sau identificat cu fiind ''Duhul adevărului'': de aceea, Kardec sa considerat un simplu ''organizator'', mai degrabă decât un autor, misiunea sa rezumându-se la ordonarea întrebărilor şi răspunsurilor pe teme de interes fundamental pentru fiinţa umană. Spiritismul are un caracter popular, o vocaţie dogmatică şi universalistă, o fervoare militantă şi aspiraţii misionare. El nu este altceva decât o ''şcoală de înţelepciune'': nu vom întâlni secrete ezoterice, nici demersuri iniţiatice. Spiritele pretind să aşeze credinţa lor pe o serie de evidenţe experimentale, de constatări obiective, cvasiştiinţiflce. De aceea spiritismul ascunde un factor toarte puternic de reuşită şi de eficacitate ce constituie totodată originalitatea sa, specificitatea sa: incredibilul potenţial de speranţă consolatoare vehiculat de doctrina sa - într-un cuvânt, ardentul optimism inseparabil de demersul său. Pe de altă parte, puţine credinţe por să se rezume (rară să se trădeze) la câteva certitudini clare şi percutante, adaptabile la toate formele şi la toate nivelurile de inteligenţă. Aşa se explică prodigiosul său impact asupra conştiinţelor. |
Cuprins:
Cuvânt înainte ... 5 CARTEA ÎNTÂI: CAUZELE PRIME ... 11 Capitolul I: Dumnezeu ... 13 Capitolul II: Elementele generale ale Universului ... 18 Capitolul III: Creaţia ... 24 Capitolul IV: Principiul vital ... 33 CARTEA A DOUA: LUMEA SPIRITISTĂ SAU SPIRITELE ... 39 Capitolul I: Spiritele ... 41 Capitolul II: Încarnarea spiritelor ... 60 Capitolul III: Reîntoarcerea de la viaţa corporală la viaţa spirituală ... 68 Capitolul IV: Pluralitatea Existenţelor ... 75 Capitolul V: Consideraţii despre pluralitatea existenţelor ... 93 Capitolul VI: Viaţa spiritistă ... 102 Capitolul VII: Reîntoarcerea la viaţa corporală ... 135 Capitolul VIII: Emanciparea sufletului ... 156 Capitolul IX: Intervenţia spiritelor în lumea corporală ... 177 Capitolul X: Ocupaţiile şi misiunea spiritelor ... 208 Capitolul XI: Cele trei regnuri ... 216 CARTEA A TREIA: LEGILE MORALE ... 227 CAPITOLUL I: Legea divină sau naturală ... 229 Capitolul II: Legea adoraţiei ... 238 Capitolul III: Legea muncii ... 248 Capitolul IV: Legea perpetuării ... 252 Capitolul V: Legea conservării ... 257 Capitolul VI: Legea distrugerii ... 264 Capitolul VII: Legea societăţii ... 275 Capitolul VIII: Legea progresului ... 278 Capitolul IX: Legea egalităţii ... 288 Capitolul X: Legea libertăţii ... 295 Capitolul XI: Legea dreptăţii, dragostei şi carităţii ... 312 Capitolul XII: Perfecţiunea morală ... 319 CARTEA A PATRA: SPERANŢE SI CONSOLĂRI ... 331 Capitolul II: Pedepse şi bucurii viitoare ... 349 |
Fragment:
Entităţile vii pe care le animă, atunci când se încarnează, sunt înclinate către toate viciile zămislite de pasiunile josnice şi degradante: senzualitatea, cruzimea, perfidia, ipocrizia, lăcomia, avariţia sordidă. Săvârşesc răul din plăcerea de a-l face, cel mai adesea fără motive, şi din ură faţă de bine, şi îşi aleg aproape întotdeauna victimele printre oamenii cinstiţi. Aceştia devin un flagel pentru omenire, oricărei clase sociale i-ar aparţine, şi lustrul civilizaţiei nu-i apără de oprobiu şi ruşine. 103. Clasa a noua. SPIRITELE UŞURATICE. - Sunt ignorante, răutăcioase, inconsecvente şi batjocoritoare. Se amestecă în toate, răspund la toate, fără a se sinchisi de adevăr. Le place să cauzeze mici necazuri şi neplăceri, să producă dezordini, să inducă în eroare cu maliţiozitate prin mistificări şi tot felul de pozne. Acestei clase îi aparţin spiritele desemnate în mod obişnuit sub numele de gnomi, Spiriduşi şi drăcuşori. Ele sunt dependente de spiritele superioare, care le utilizează adesea aşa cum facem noi cu servitorii. În comunicările cu oamenii, limbajul lor este câteodată spiritual şi glumeţ, dar aproape întotdeauna fără profunzime; transpun defectele şi ridicolul exprimate în trăsături corozive şi satirice. Dacă-şi împrumută nume false, o fac cel mai adesea din dorinţa de glume răutăcioase decât din răutate adevărată. 104. Clasa a opta. SPIRITELE PSEUDO-SAVANTE. Cunoştinţele lor sunt destul de întinse, dar cred că ştiu mai mult decât ştiu în realitate. Realizând un progres oarecare în anumite privinţe, limbajul lor are un caracter serios ce poate înşela în privinţa capacităţilor şi cunoştinţelor lor; dar cel mai adesea nu reprezintă decât o reflectare a prejudecăţilor şi ideilor din viaţa terestră; este un amestec de adevăruri cu erori dintre cele mai absurde, din mijlocul cărora răzbat îngâmfarea, orgoliul, gelozia şi încăpăţânarea de care nu au putut să se dezbare. 105. Clasa a şaptea. SPIRITELE NEUTRE. - Nu sunt nici atât de bune pentru a face binele, nici atât de rele pentru a face răul; ele pendulează când către unul când către celălalt şi nu se ridică mai sus de condiţia obişnuită a umanităţii atât ca morală cât şi ca inteligenţă. Ţin la lucrurile acestei lumi, regretând bucuriile grosiere. 106. Clasa a şasea. SPIRITELE FRAPANTE ŞI PERTURBATOARE. Aceste spirite nu formează, la drept vorbind, o clasă distinctă, având în vedere calităţile personale; pot aparţine oricărei clase din ordinul al treilea. Îşi manifestă adesea prezenţa prin efecte fizice ce impresionează, cum ar fi loviturile, mişcarea şi deplasarea anormală a corpurilor solide, agitaţia aerului etc. Apar mai mult decât alte spirite, ataşate de materie; par a fi principalii agenţi ai vicisitudinilor elementelor naturii, fie când acţionează asupra aerului, apei, focului, corpurilor dure, fie când lucrează în măruntaiele pământului. Se recunoaşte că aceste fenomene nu sunt deloc datorate unei cauze fizice întâmplătoare, când de fapt au un caracter premeditat şi inteligent. Toate spiritele pot provoca aceste fenomene, dar spiritele elevate le lasă în general în sarcina spiritelor subalterne, mai apte pentru lucrurile materiale decât pentru cele inteligente. Când consideră că manifestările de acest fel sunt utile, ele se servesc de aceste spirite ca auxiliare. ORDINUL AL DOILEA. SPIRITELE BUNE 107. Caractere generale. - Predominare a spiritului asupra materiei; dorinţa de bine. Calităţile şi puterea lor de a face bine sunt în concordanţă cu gradul de perfecţiune la care au ajuns: multe au ştiinţa, altele înţelepciunea şi bunătatea; cele mai avansate reunesc ştiinţa cu calităţile morale. Nefiind încă dematerializate complet, păstrează mai mult sau mai puţin, după rang, trăsăturile existenţei corporale, fie în forma limbajului, fie în obiceiurile lor unde se regăsesc unele dintre pasiunile avute; altfel ar fi spirite perfecte. Ele îl înţeleg pe Dumnezeu şi infinitul, şi se bucură deja de fericirea celor buni. Sunt fericite de binele pe care-l fac şi de răul pe care-l împiedică. Dragostea ce le uneşte este pentru ele izvorul unei fericiri inefabile nealterată nici de invidie, nici de remuşcări, nici de pasiunile rele ce dau zbuciumul spiritelor imperfecte; însă toate mai au încă probe de trecut până când să atingă perfecţiunea absolută. Ca spirite, suscită gândurile bune, stăvileşte dorinţa de rău a oamenilor, protejează în viaţă pe cei se sunt demni, şi neutralizează influenţa spiritelor imperfecte faţă de cei ce nu se complac în supunere. |