CAPITOLUL 1
Psihologia individuală - știința de a trăi
Doar o știință care are legătură directă cu lumea, spunea marele filosof William James, este cu adevărat o știință. Putem spu-ne, de asemenea, că, într-o știință având o legătură directă cu viața, teoria și practica devin aproape inseparabile. O astfel de știință, tocmai pentru că se modelează după dinamica vieții, devine o știință de a trăi. Aceste considerente sunt aplicabile, cu o forță deosebită, științei psihologiei individuale.
Psihologia individuală încearcă să vadă viețile individuale ca pe un întreg și privește fiecare reacție în parte, fiecare acțiune și impuls ca pe o expresie a atitudinii unui individ față de viață. O astfel de știință este, din necesitate, practică și pragmatică, deoarece, cu ajutorul cunoașterii, putem să ne schimbăm și să ne corectăm atitudinile. Astfel, psihologia individuală nu numai că face predicții asupra a ceea ce se va întâmpla, ci și, la fel ca pro-fetul Iona, prezice ceea ce s-ar putea întâmpla, tocmai ca să nu se întâmple.
Știința psihologiei individuale s-a dezvoltat dintr-un efort de a înțelege misterioasa putere creativă a vieții - puterea exprimată în dorința de dezvoltare, de luptă și realizare și de compensare a înfrângerilor într-un anumit domeniu prin lupta pentru succes în altul. Această putere este teleologică - se exprimă pe sine în urmărirea unui scop, iar în această luptă toate însușirile fizice și psihologice cooperează. De aceea este absurd să studiezi fie starea fizică, fie pe cea mentală, fără să le raportezi la individul ca întreg.
De exemplu, în psihologia judiciară acordăm deseori mai multă atenție infracțiunii decât infractorului. Dar infractorul, nu infracțiunea, este cel care contează și, oricât de mult am lua în considerare infracțiunea, nu-i vom înțelege niciodată natura dacă nu o vom vedea ca pe un episod din viața unui anumit individ. Lucrul cel mai important este să înțelegem contextul indivizilor implicați - scopul vieții lor, cel care le direcționează toate acțiunile și impulsurile. Dacă putem înțelege acest scop, putem înțelege semnificația ascunsă în spatele fiecărui act separat - putem vedea aceste acte ca pe părți ale unui întreg. Și atunci când studiem părțile - cu condiția să le studiem ca părți ale unui întreg - obținem o înțelegere mai bună a întregului.
Lupta pentru atingerea unui scop
Interesul meu pentru psihologie s-a dezvoltat din practica medicală. Medicina mi-a oferit punctul de vedere teleologic, sau orientat către un anumit scop, necesar pentru înțelegerea manifestărilor psihologice. In corp, toate organele se străduiesc să se dezvolte spre anumite obiective: ele au forme precise, care trebuie atinse până la maturitate. Mai mult decât atât, în cazurile în care există defecte fizice, vom vedea mereu natura făcând eforturi speciale să depășească deficiența sau să compenseze prin dezvoltarea unui alt organ care să preia funcțiunile...
pag. 9-10 |
Adevăr Divin
