Teorii despre sistemul chakrelor

Așa cum Einstein a avut viziunea dimensiunii pranice care i-a permis să reveleze energia care susține creația materială, în același mod investigațiile Întreprinse de Dr. Motoyama au clarificat următorul pas pe calea transformării evolutive a conștiinței omenirii ca un tot unitar. În momentul de față, oamenii de știință sunt la un pas de a pătrunde în dimensiunea energiei spirituale, întrucât pot detecta deja activitatea energiei kundalini în experimentele de laborator, grație contribuției avangardiste a Dr. Hiroshi Motoyama.

Dacă ne propunem să dezvăluim secretele Universului, dimensiunea spirituală este prima care trebuie explorată, iar știința trebuie să depășească limitările actuale din dimensiunea materială. În această direcție, experimentele Dr. Motoyama au o valoare unică. Trezirea energiei kundalini reprezintă experiența cea mai copleșitoare pe care o poate avea un om în întreaga sa viață, căci ea îi revelează o nouă dimensiune a conștiinței.

Cu ajutorul acestui ghid „Teorii despre sistemul chakrelor” veți putea:

Cuvânt-înainte de Swami Satyananda Saraswati ... 7

Mulțumiri ... 17

Introducere ... 19

Capitolul I Practica tantra yoga ... 31

Capitolul II Asanele în yoga ... 41

Capitolul III Pranayama și bandha ... 83

Capitolul IV Mudrele și trezirea chakrelor ... 103

Capitolul V Chakrele și nadi-urile descrise în upanișade ... 143

Capitolul VI A. Chakrele și nadi-urile descrise în „Shat-Chakra-Nirupana” ... 185

B. Chakrele și nădi-urile descrise în „Gorakshashatakam” ... 209

Capitolul VII Chakrele explicate de reverendul C. W. Leadbeater ... 215

Capitolul VIII Chakrele și nadi-urile descrise de Swami Satyananda Saraswati ... 237

Capitolul IX Experiența și experimentele lui Motoyama legate de chakre ... 269

Rezumat ... 315

Index ... 319

I. PRACTICA TANTRA YOGA

Scopul practicii yoga

Scopul disciplinelor yoghine a fost descris în multe moduri: descoperirea Adevărului, realizarea Sinelui, realizarea identității dintre Atman și Brahman sau unificarea omului cu Divinitatea. Toate aceste descrieri sunt orientate către conceptele care stau la baza yoga. Totuși, pentru scopurile acestei cărți, vom utiliza următoarea definiție: yoga reprezintă o modalitate de a realiza uniunea cu adevăratul Sine interior, cu Divinitatea din noi înșine.

Cuvântul sanscrit „yoga” are două înțelesuri. Primul sens este de „uniune”, iar acesta implică armonie, unitate și stabilitate. AI doilea sens este de „jug” (din acelea care se pun boilor pentru a trage un car) și semnifică unificarea sinelui individual cu cel divin. Această unificare devine posibilă prin concentrarea asupra unui simbol sau a unei entități sacre, de exemplu o chakră, o mandală, o mantră sau pur și simplu asupra Sinelui interior. Realizarea acestui deziderat presupune negarea completă a sinelui individual, separat, care reprezintă un obstacol între căutător și țelul său, libertatea absolută. Numai când se ajunge la negarea individualității aspirantul poate începe să trăiască într-o dimensiune superioară, în care toate lucrurile, inclusiv Sinele individual, sunt unul și același aspect. Din această uniune izvorăște viața adevărată, în care se află poarta către eliberarea spirituală. Dacă sunt înțelese din această perspectivă, autonegarea și autorealizarea nu mai sunt contradictorii. Pe măsură ce o ființă umană își elevează nivelul de existență printr-o practică susținută, acea ființă poate realiza în cele din urmă uniunea cu Divinitatea – țelul ultim în Yoga.

Conform percepției noastre asupra realității, subiectul și obiectul există ca entități distincte, separate. Într-adevăr, știința se bazează pe contradicția dintre subiect și obiect. Un cercetător își propune să observe fenomenele într-o manieră exactă și să formuleze legi care să explice ce a fost observat. Subiectul observator nu este însă luat în considerare; cunoașterea obținută este doar cunoașterea obiectului, nu și a subiectului care a recunoscut și perceput obiectul. Din această perspectivă, știința nu examinează întregul câmp de observație, prin urmare cunoașterea ei este incompletă.

Dimpotrivă, cunoașterea care decurge din unitatea dintre subiect și obiect ia în considerare realitate a amândurora, precum și unitatea profundă, universală din care iau naștere subiectul și obiectul. Această uniune dintre subiect și obiect – prezentă în starea denumită samadhi – reprezintă un scop major în practica yoga. În abordările științifice, un obiect este perceput prin filtrul celor cinci organe de simț. Când subiectul, care e considerat în opoziție cu obiectul, este negat și depășit prin transcendere, putem percepe natura esențială a obiectului direct la nivel supraconștient, mai curând decât prin intermediul organelor senzoriale. Această formă de cunoaștere poate fi numită înțelepciune. Scopul yoga este atingerea stării de unitate dintre subiect și obiect, stare în care se manifestă adevărata înțelepciune.

Activarea chakrelor este indispensabilă pentru a realiza acest scop. Tehnicile de dinamizare a chakrelor, ca parte din tantra yoga, stimulează deopotrivă funcționarea corpului și a minții și reprezintă calea cea mai eficientă pentru a dezvolta „siddhi”-uri. Deși acestea sunt definite în mod uzual ca „puteri spirituale”, siddhi-urile reprezintă de fapt acele facultăți care se manifestă la aspirantul ce experimentează tărâmul divin al existenței. Simpla credință intelectuală în lumea zeităților este doar o teoretizare deșartă; e necesar să experimentăm efectiv realitatea acelei lumi pentru a ne unifica cu Absolutul și a obține eliberarea finală – Nirvana. Trezirea chakrelor îl duce pe aspirant în lumea divină, lumea adevăratului Sine.

Cele opt ramuri yoga

Practica yoga conține opt tipuri sau „ramuri” ale acestei discipline. Patanjali este primul care le-a specificat astfel și tot el a realizat compilația numită „Sutrele yoga”, în secolul al V-lea sau al VI-lea î.H., pornind de la învățăturile diferitelor grupări yoghine. Cele opt ramuri sunt:

(1) yarna (abținerea de la conduita răuvoitoare);
(2) niyama (conduita virtuoasă);
(3) asana (posturi corporale);
(4) pranayarna (reglarea respirației);
(5) pratyahara (retragerea simțurilor);
(6) dharana (concentrarea);
(7) dhyana (meditația);
(8) samadhi (uniunea dintre subiect și obiect).

Aceste ramuri pot fi clasificate în cinci grupe:

(1) antrenament moral: yama și niyama – purificarea și armonizarea minții;

(2) antrenament fizic: asana, pranayarna – reglarea energiei vitale și a circulației sangvine; reglarea funcțiile nervoase și musculare;

(3) antrenament mental: pratyahara, dharana – patrunderea dincolo de învelișul Sinelui prin interiorizarea controlul conștiinței;

(4) antrenament spiritual: dhyana – atingerea domeniului supraconștiinței și contactul cu ființele spirituale;

(5) samadhi: realizarea unității cu Divinul, cel mai înalt stadiu al dezvoltării spirituale.

În practica efectivă, unele dintre aceste ramuri sunt practicate împreună, în cadrul unor configurații puternice denumite mudre. Acestea reprezintă elemente practice foarte importante care au fost predate în mod tradițional numai discipolilor cu totul deosebiți. Mudrele sunt mai eficiente decât orice tehnici de pranayarna sau asane practicate izolat, de aceea au fost considerate periculoase pentru discipolii care nu erau suficient de pregătiți. Totuși, la ora actuală, mudrele sunt predate de diverși guru din întreaga lume direct acelor discipoli considerați sârguincioși, pentru a satisface necesitățile spirituale crescute ale umanității aflate într-o perioadă de criză.

Mudrele reprezintă tipuri de gesturi care produc o mare putere psihică și emoții „spirituale” profunde. Anumite mudre sunt utilizate pentru a controla procesele fiziologice care sunt involuntare, subconștiente. Ele dezvoltă priza de conștiință asupra curgerii fluxului de energie vitală (prana) în corpul astral și îi permit practicantului să ajungă să dețină un control conștient asupra acestuia. Odată atins acest țel, prana poate fi trimisă în orice parte a corpului sau chiar transmisă către alte ființe (făcând posibilă vindecarea prin mijloace psihice). Multe mudre combină asanele, pranayarna și bandha (vezi capitolul III) într-o singură tehnică. Întrucât fiecare dintre părțile constituente generează propriile efecte benefice, efectul final cumulat poate fi copleșitor. Mudrele sunt importante ca elemente pregătitoare pentru pratyahăra și dharana: de fapt, ele reprezintă nucleul tehnicilor de trezire a chakrelor. În același timp, mudrele susțin sănătatea fizică și mentală.

O explicație detaliată despre mudre va fi oferită în capitolul IV, după indicațiile privind asanele (capitolul II) și tehnicile de pranayama(capitolul III). În finalul acestui capitol, să ne oprim puțin asupra stadiilor de început în practica yoga, adică yama și niyama.

Antrenamentul moral

Mintea umană este alcătuită atât din elemente conștiente, cât și din elemente inconștiente. În mod normal, mintea conștientă exercită un anumit control asupra minții inconștiente. Cu toate acestea, dorințele din inconștient cum sunt cele legate de apetit, dorințele sexuale sau atașamentul emoțional sunt permanent active și, prin aceasta, ele influențează conștiința: dacă ajung să domine mintea, omul în cauză devine egoist și antisocial, exercitând o influență negativă asupra tuturor celor din jur.

Bandele de motocicliști constituie un bun exemplu. Mânați de atracția pentru viteză și de tendința de a se da în spectacol, acei oameni nu se simt vinovați pentru problemele produse altora. Totuși, mai devreme sau mai târziu, ei vor suferi accidente serioase și pot chiar să-și piardă viața. Autodistrugerea este soarta hărăzită celor care nu pot controla dorințele oarbe, instinctuale care izvorăsc din inconștient.

Nu vreau să susțin că inconștientul generează numai efecte negative sau că produce întotdeauna erori de conduită. Dacă este controlată, această energie puternică poate fi canalizată către o dimensiune superioară și determinată să genereze armonie. Acele ființe care nu manifestă un auto control suficient pot dezvolta însă tendințe nevrotice și un comportament instabil. De exemplu, dacă sunt atrase de slăbiciunile pe care și le satisfac reciproc, asemenea persoane se pot asocia pentru a forma grupuri antisociale, cum este cazul bandelor de motocicliști.

Adesea, la institutul nostru se prezintă indivizi perturbați sau nevrotici care ne solicită ajutorul, astfel că de cele mai multe

Pag. 31 – 35