Despre relatiile dintre parinti si copii
Lise Bourbeau răspunde întrebărilor pe care le-a primit pe parcursul conferințelor și atelierelor pe care le-a susținut în ultimii ani. Cartea de față este a patra dintr-o serie ce conține până acum șapte teme diferite. |
Stocurile se epuizează rapid, rezervă acest produs și hai la
librăria Adevăr Divin din Brașov, Str. Zizinului, nr. 48, pentru a-l prelua personal.
(Unele produse pot avea discount suplimentar în librărie.)
Vei fi contactat(ă) telefonic de un reprezentant divin.ro pentru confirmarea disponibilității, în intervalul Luni-Vineri orele 9:00 - 17:00, deci te rugăm să introduci un număr de telefon corect și actual.
Detalii:
Iată câteva dintre întrebările tratate în această carte: „Am o fiică adolescentă, în vârstă de doisprezece ani, pe care în acest moment nu o interesează decât televizorul. Nu o interesează școala, ieșirile în oraș, sportul și nici măcar prietenele ei. Aș putea să o îndrum spre altceva sau trebuie să o las să trăiască în această izolare?” „Am multe conflicte în relația cu fiica mea de unsprezece ani. Simt o competiție și o opoziție din partea ei. Nu reușesc să mă simt bine când discut cu ea. Cum aș putea să mă port pentru a avea o relație frumoasă pentru fiecare dintre noi?” „Cum pot să îl ajut pe fiul meu de cincisprezece ani, pe care nu îl interesează școala?” „Ce pot face cu privire la fetița mea de cinci ani care vrea tot timpul să doarmă cu noi? Când doarme în patul ei are coșmaruri și se trezește tot timpul, din diverse motive.” Lise Bourbeau răspunde întrebărilor pe care le-a primit pe parcursul conferințelor și atelierelor pe care le-a susținut în ultimii ani. Cartea de față este a patra dintr-o serie ce conține șapte teme diferite. |
Cuprins:
PRIMA PARTE
Întrebări și răspunsuri referitoare la Relațiile părinți-copii |
Fragment:
Cum aș putea să mă port pentru a-l scoate din această letargie?
Vorbește cât mai repede cu el. Chiar dacă nu vrea să îți vorbească chiar acum,
exprimă-i dorința ta de a-l ajuta. Fii răbdătoare și tolerantă cu el. Dacă, de
douăsprezece ani fiul tău este condus tot timpul, de către toată lumea, este
greu să creadă în el însuși și să creadă că părinții lui îl iubesc cu adevărat.
Ai încercat să verifici dacă ceea ce îi impui este util pentru el? Nu faci
acest lucru mai degrabă de dragul imaginii de "părinte bun", așa cum
ai învățat de la părinții tăi sau imaginea pe care ți-ai construit-o singură?
Majoritatea copiilor de azi își spun: Se pare că părinții mei mă iubesc, dar de
ce se poartă așa? Dacă m-ar iubi cu adevărat s-ar interesa de ce vreau eu, ce
trăiesc eu și ce simt, mai degrabă decât să mă forțeze să trăiesc așa cum cred
ei de cuviință. Trebuie să mărturisesc că acești copii au dreptate. Totuși,
acești copii trebuie să accepte faptul că părinții lor îi iubesc, așa cum au
fost și ei iubiți de proprii lor părinți. Nu cunosc alte mijloace pentru a-și
exprima dragostea. Cum să mă port cu un copil de patru ani care este foarte posesiv? Se
trezește în fiecare noapte și se scoală la ora 4.30 dimineața. Este un copil
foarte descurcăreț, foarte inteligent și chiar precoce pentru vârsta lui. Cum să-l îndrum pe copilul meu care nu este în stare să îmi spună că mă
consideră nedrept? li spune mamei lui, dar mie, tatăl lui, nu îmi poate spune
nimic. Sunt de acord cu teoria dumneavoastră despre dragostea necondiționată, dar
nu reușesc să o pun în practică. Cum aș putea să reușesc să îmi iubesc fiul,
fără să am așteptări față de el sau pentru el? Am trimis-o pe fiica mea într-o școală secundară particulară și sunt mândră
de acest lucru. Dar consider că nu învață destul de mult, chiar dacă ea spune
că da. Am avertizat-o că, dacă va trebui să repete anul, nu voi vrea să plătesc
încă o dată pentru același lucru și că va trebui să meargă într-o școală
publică. Asta înseamnă că o stresez prea mult? |