Numerologia este o știință foarte veche, și își are originea în negura timpului. Foarte mult timp aceasta știință despre numere a fost ținută în mare taină de restul oamenilor și era destinată unui cerc restrâns de inițiați. Aceștia cunoșteau tainele numerologiei dar din anumite considerente foarte bine întemeiate nu se grăbeau să le împartă omenirii. Ei considerau că aceste taine și informații sunt atât de puternice încât dacă ar nimeri în mâinile unor oameni răi, ar putea utilizându-le în scopuri egoiste, să influențeze în mod negativ întreaga omenire. În afară de această știință a numerelor - numerologia, era destul de greu de abordat și de aceea era destinată doar unor minți luminate.
Metodele de inițiere erau destul de complicate și necesitau ample cunoștințe din alte domenii și științe. Acela care era primit în acea scoafă trebuia să cunoască matematica, geometria, filosofia, fiziologia și multe, multe altele.
Numerologia ca știință se regăsește la toate civilizațiile vechi. Nimeni nu poate spune cu exactitate când și unde a apărut pentru prima dată. Cunoaștem doar că această știință a ajuns până la noi datorită lui Pitagora. Acesta este un filosof grec din secolul al VI-lea î.e.n. Mesajul esențial al lui Pitagora: ”totul este orânduit după număr”. Se consideră că matematicile și numerologia au același părinte: Pitagora, care este cunoscut îndeosebi pentru tabla înmulțirii și teorema ipotenuzei, care spune ”Într-un triunghi dreptunghic pătratul ipotenuzei este egal cu suma pătratelor catetelor”.
Despre PITAGORA se cunoaște foarte puțin. El s-a născut pe insula Samos. A făcut călătorii în Egipt, Babillon și India unde și-a însușit cunoștințele vechi ale orientului. Aproximativ în anul 530 î.e.n. a organizat o frăție religioasă și o școală filozofică în Croton - colonie grecească în sudul Italiei. Viața în ordinul pseudo-religios înființat de Pitagora era foarte aspră deoarece catehismul pitagoreic spunea: ”...trupul este un veșmânt străin, iar plăcerea este în toate împrejurările ceva rău: căci ne-am născut pentru a fi pedepsiți, să ne curățim, și astfel să evoluăm...”.
Toți cei care făceau parte din școala lui Pitagora se numeau pitagoreici și practicau o retragere șamanică în fața lumii, care se numea ”askesis” - cuvântul din care a apărut cunoscutul ”asceză”. Regimul de viață era foarte dur cuprinzând cel mult 4-6 ore de somn, o hrană total naturistă și foarte multe ore de exersare a tehnicilor șamanice. Pitagora pregătea astfel inițiați șamani care combinau „funcțiile” de mag, naturalist, filosof, tămăduitor, sfătuitor public, predicator, dintre care ultimii doi erau inițiați în numerologie.
Cetățenii au fost indignați de comportamentul lui Pitagora și a ucenicilor lui si i-au alungat. Nici o mărturie scrisă de-a lui Pitagora sau a ucenicilor săi nu s-a păstrat până în zilele noastre. El credea în reîncarnare și îi sunt atribuite niște cugetări destul de ciudate, le-am zice superstiții. Unele dintre ele arată că Pitagora se temea de magia neagră și știm bine că nu fără motive: ”Scuipă pe unghiile și părul tăiat, dimineața așterne-ți patul și netezește cu mâinile locul unde ai dormit; nu purta inele; nu răscoli focul cu sabia; când te încalți începe cu piciorul drept, dar când îți speli piciparele începe cu stângul”. Iată încă una, cea mai interesantă: ”NU RÂDE FÃRÃ MOTIVE”.
Blajinul Bertrand Rodes aduce în cartea sa ”Șamanii lumii antice” câteva date inedite despre Pitagora. ”Mulți s-au întrebat de unde proveneau teoriile lui Pitagora despre reîncarnare si despre diferența între sufletul nemuritor - scânteia divină și corpul - destinat morții. Răspunsul vine chiar de la el, care afirma că mai trăise și fusese tot șaman, iar în timpul vieții în care se numea Pitagora căpătase cunoștința vieților anterioare”. Regula de viață în ordinul religios înființat de Pitagora era determinată de așteptarea ”vieții de apoi”. Acest lucru amintește de cultul lui Zamolxis, care propovăduia nemurirea sufletului și viața de după moarte, așa cum spunea Herodot:”... dacii se cred nemuritori...”.
Tabelele tainice aduse de către Pitagora din Egipt aveau o valoare deosebită, deoarece cu ajutorul lor magii puteau prevesti destinul fiecărui om.
Cercetând acest domeniu nu aș putea spune cu certitudine că Pitagora este cel care a descoperit numerologia, deoarece această știință se regăsește și la alte popoare, cum ar fi evreii, sumerienii și altele. Ca știință divină ea este mult mai veche decât acei ”zei civilizatori”. Unii numerologi cred că această știință a fost adusă pe pământ de Maeștrii spirituali veniți de pe alte planete pentru a ajuta omenirea să-și găsească drumul corect.
Sfintele Scripturi spre exemplu sunt marcate de simbolistica numerelor. Biblia este un document cifrat și evreii ne-au transmis învățătura lor despre numere prin Cabala. Sfântul Augustin: ”Neînțelegerea numerelor împiedică descifrarea multor pasaje figurate și mistice din scripturi...”.
Se știe că Descartes s-a inspirat din numerologia pitagoriană pentru tratatul lui de geometrie.
Dacă despre alfabetele popoarelor se mai știe câte ceva, unele au chiar și autori, cum ar fi cel chirilic, nu același lucru se poate spune și despre cifre. Un singur lucru este cert: cifra ascunde în spatele ei ceva mai mult decât un simplu semn grafic. De fapt același lucru se poate spune și despre litere. Nimeni nu ne-a învățat de ce literele și cifrele se scriu anume așa și nu cumva altfel. De ce avem anume nouă cifre în primul rând matematic și nu să zicem șaisprezece după care să urmeze al doilea rând care ar fi compus din combinația primelor șaisprezece.
În această lucrare veți face o incursiune în acest domeniu necunoscut și poate veți afla multe lucruri utile pentru a le aplica cu folos în viața de toate zilele. |
Adevăr Divin
