Aceste denumiri sau altele pot fi date pentru a arăta
ordinea descendenței sufletelor din diferitele sfere ce radiază în afară din
mintea Creatorului, dar „suflet”, pur și simplu, este destul. Nu există
diferențe când e vorba de legătura fiecăruia cu Creatorul - sau, proporțional
vorbind, de măsura în care este construit după înfățișarea Sa.
Forța vieții chiar și a celui mai
infinitezimal suflet inde-pendent este ÎNTOTDEAUNA propriul său sine
inviolabil, conectat inseparabil la Creator - așa cum fiecare celulă a trupului
tău este atât o celulă viabilă, funcționând independent, cât și o parte
inseparabilă a ta.
SUZANA: Unde se încadrează populația
noastră actuală în aceste sfere subdivizate?
MATEI: Mai întâi, la nivelul de
sub-scânteiuță. Reamintește-ți, mamă, că aceasta NU este evoluția sufletului,
ci numai ordinea apariției sufletelor personaje. Cred că expresia voastră
„suflet bătrân” se referă la gradul de evoluție, și nu la ordinea
descendenței. Acestea pot să nu aibă absolut nimic de-a face una cu cealaltă,
deoarece dezvoltarea spirituală - sau absența acesteia - este determinată de
opțiuni făcute prin liber arbitru de fiecare suflet în parte, și nu de câte
vieți i-au trebuit acestuia pentru a face alegerile care l-au ridicat la un
nivel mai înalt de evoluție.
SUZANA: Da, înțeleg. Creatorul este
ființa supremă a cosmosului și Dumnezeu este asistentul său?
MATEI: Nu. „Cosmos” și
„Univers” sunt cuvinte folosite adesea ca termeni sinonimi ce pot fi
folosiți unul în locul altuia, dar fiecare univers este numai o parte a
cosmosului. Universul nostru este doar unul dintre multe altele și fiecare
univers își are propriul Dumnezeu, ca ființă supremă. Deoarece oamenii de pe
Pământ nu sunt conștienți nici de existența altor universuri, nici de ierarhia
creației, Dumnezeu este numele dat Creatorului de către unele religii. Aceasta
este utilizarea unui termen generic pentru un nume formal, așa cum unei fetițe
mici i se spune Fetiță. Și nu este nici neobișnuit și nici incorect ca Dumnezeu
să fie numit „creatorul nostru” deoarece El asta și este, dar aceasta nu
face decât să mai adauge un element de confuzie privind cele două ființe,
Creatorul și Dumnezeu, cât și numele folosit.
Nu știu cum a început eroarea de nume.
Probabil au fost unele abateri de referire cândva, în vremurile de demult, când
se știa că Sursa este Creatorul/Creația, Tot Ceea ce Este, EU SUNT,
Atotputernicul, Unicul, Totalitatea sau alte nume pentru a-L denumi pe Creator,
în cea mai înaltă postură a Sa din întregul cosmos. Numele nu contează. Când
sufletele îi dau dragoste și venerație lui Dumnezeu (ca nume) și se gândesc la
Creator, comuniunea acestor suflete cu Creatorul este deplină.
Trinitatea Bisericii creștine poate fi
interpretată astfel:
- Tatăl - Creator: cea mai mare putere
din cosmos, numit Dumnezeu sau altfel în religiile de pe Pământ
- Fiul - Dumnezeu care este creația
(„fiul”) Creatorului și ființa supremă a Universului nostru și care, în
general, pe Pământ nu este considerată ca fiind diferită de Creator
- Sfântul Duh - cel mai înalt nivel
angelic, numit și Tărâmul Christic, unde cele mai evoluate ființe sunt iubire
totală exprimată ca lumină; |
Adevăr Divin
