Problemele abordate de Osho în conferințele din această carte nu se referă la nimic altceva decât la formarea omului nou. Singura sa preocupare este aceea de a crea atmosfera în care să fie posibilă realizarea stării de Buddha. Pentru ca această realizare să aibă loc, spune el, trebuie să ne acceptăm în totalitate. Nu trebuie să negăm nici iraționalul nici raționalul, nici intelectul nici afectivitatea, nici știința nici religia. Omul trebuie să progreseze în mod liber, mergând de la un pol la celălalt.
Osho nu este un filozof. Limbajul său nu este făcut pentru a ne umple mintea de cunoaștere; el ne incită să experimentăm direct ceea ce se află dincolo de cuvinte; ne incită la evoluție interioară, la realizarea ultimă a potențialităților noastre, a seminței pe care o avem în interiorul nostru.