Steinhardt își continuă în Revista „masacrul” din volumul de debut, semnând episodic tot „Antisthius” și parodiind acum stilul revistelor Criterion și Vremea, precum și pe Eugen Ionescu.
Articole burgheze. (Ediție cartonată)
59.9558.76RON
(Stoc 0)
×
Anunță-mă când „Articole burgheze. (Ediție cartonată)” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Mă întreb încă o dată dacă între Steinhardt cel de după 1964 și cel de până la 1947 există o ruptură. Recitirea recentă a scrierilor de junete mi-a consolidat opinia de acum zece ani. Cel de-al doilea Steinhardt nu înseamna decât maturizarea firească a primului – sub impactul noilor experiențe existențiale, culturale și spirituale prin care i-a fost dat să treacă, după cum observă Nicolae Mecu.
„Un corpus de avertismente spulberatoare de iluzii, semnalând derapaje, atrăgând atenția asupra marilor pericole camuflate de bune intenții, de cuvinte seducătoare sau de pură demagogie. «Copilul bătrân» (cum îl caracteriza, mai degrabă cu o mândrie melancolică și compasivă, Steinhardt-tatăl), parând a fi trecut prin toate experiențele, smulge valul aparențelor, demistifică la tot pasul, seamănă întrebări neliniștitoare, vede cu un ceas mai devreme catastrofa și trezește din toropeală, vaticinează. În vremuri normale, el ar fi putut trece drept un exaltat și un dogmatic, acum însă, când pare a simți, ca Hamlet, că the time is out of joint, surplusul de patos și fixarea încăpățânată în binele verificat intră în perimetrul normalității.” NICOLAE MECU
Adevăr Divin
