Tainele Pragului

„... Cel a cărui privire se poate adânci mai profund în temeliile culturii greco-latine va putea observa deja ce înseamnă să ții cumpăna între Lucifer și Ahriman. În epoca noastră însă acest lucru s-a schimbat. În lumea exterioară, Lucifer și Ahriman au făcut într-un fel un pact; ei și-au legat impulsurile lor în lumea exterioară, le-au înnodat înainte ca ele să atingă sufletul uman, astfel încât în cultura noastră, acolo unde în timpurile vechi erau firele separate ale impulsurilor ahrimanice și luciferice, ai acum nodul, ghemul. Și îi este deosebit de greu omului să descâlcească acest nod, să se regăsească în acest ghemotoc de fire amestecate. Peste tot în curentul culturii noastre găsim amestecate pestriț aceste fire luciferice și ahrimanice și nu vei avea o viziune sănătoasă a condițiilor civilizației noastre înainte să fi sesizat clar că în multe curente agitatoare, în foarte multe idei abstracte și organizări exterioare ce au loc acum și în viitor se înnoadă firele amestecate ale impulsurilor ahrimanice și luciferice. Atenție la ghemotocul pestriț de luciferic și ahrimanic; asta este necesar să observi vigilent.″

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea

În legătură cu publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA I, München, 24 august 1913

Despre activitățile pregătitoare pentru reprezentațiile festive. Trezirea sufletelor. Condițiile interioare pentru privirea retrospectivă la Miezul de noapte cosmic. Despre repausul sufletelor. Calea Mariei și calea lui Johannes Thomasius. Figura lui Ahriman din drama a patra în legătură cu destinul lui Strader. Despre dispoziția de așteptare

CONFERINȚA a II-a, Munchen, 25 august 1913

Considerații privind granița care desparte lumea simțurilor de lumile suprasenzoriale. Ființa și acțiunea lui Ahriman și Lucifer. Ahriman ca domn al morții. Lucifer ca inspira tor al artei și filosofiei. Cum ia naștere răul?

CONFERINȚA a III-a, Munchen, 26 august 1913

O lege de bază a naturii umane. Viețuirile sufletului în lumea elementară. Capacitatea de metamorfozare și auto evaluare arbitrară. Calitățile lumii elementare: simpatii și antipatii. Despre fortificarea sufletească și fermitatea caracterului

CONFERINȚA a IV-a, Munchen, 27 august 1913

Ascensiunea sufletului în lumea spirituală propriu-zisă. Citirea scrierii cosmice în domeniul spiritului. Clarificarea necesară a raportului dintre omul pământesc și lumea spirituală. Maurice Maeterlinck. Tipologia spirituală a lui Ferdinand Reinecke. Despre deosebirea dintre fantezie și realitate în lumea impresiile spirituale. Cuvântul cosmic

CONFERINȚA a V-a, Munchen, 28 august 1913

Domnia vie a trinității aplicată la calea sufletească a lui Capesius. Luptele purtate în jurul idealismului și atomismului. O poveste a doamnei Balde. Înțelegerea învățăturii lui Benedictus despre existența trinității în fenomenele lumii. Echilibrarea polarității ahrimanice și luciferice după măsură și număr. Gând, scriere, cuvânt; evoluția limbii. Meditația, ca stare intermediară între gândire și percepție

CONFERINȚA a VI -a, Munchen, 29 august 1913

Formarea națiunilor în corespondență cu spiritul, pentru progresul culturii. Alte exemple privind domnia trinității. Scrierea. Întâlnirea sufletului omenesc cu „cealaltă Sille” în lumea spirituală. Trinitatea în experimentarea Sinei. Înțelegerea tragismului lui Lucifer. Dialogul spiritual al ființelor-gând.           

CONFERINȚA a VII-a, Munchen, 30 august 1913

Legitatea evoluției sufletești - întâlnirea cu Philia, Astrid și Luna – și individualizarea ei prin fiecare om în parte. Intervenția lui Lucifer și Ahriman. Evoluția lui Johannes. Cealaltă Philia. „Prăpastia existenței”

CONFERINȚA a VIII-a, Munchen, 31 august 1913

Influențele luciferice și ahrimanice în trecut și în prezent. dezvoltarea capacității de discernere a impulsurilor. Păzitorul Pragului. Despre cunoașterea de sine. Autofortificarea și dezvoltarea compasiunii și iubirii. Relația descrierilor privitoare la lumile spirituale din aceste conferințe și din cărțile Teosofie și Știința ocultă. Despre responsabilitatea pentru antroposofie.

Note

Cuvinte introductive rostite de Rudolf Steiner la Munchen cu ocazia primei reprezentații de euritmie (28 august 1913)

Tabloul ciclurilor de conferințe și al primelor reprezentații care au avut loc la Munchen

CONFERINȚA 1

Munchen, 24 august 1913

Ați aflat desigur că programul nostru începe cu o suspendare. Spre marele meu regret, Păzitoarea sufletelor, drama stimatului nostru prieten Edouard Schure (1), programată, nu va putea fi prezentată la această festivitate. La obârșia acestei amânări stau mai multe motive. Faptul este cu atât mai regretabil cu cât acum, în epoca în care trăim, ar fi fost important să vedem desfășurându-se în fața sufletelor noastre această operă a stimatului nostru Edouard Schure. Această dramă, expresie tangibilă a unor curente și tendințe în evoluția omenirii, îți permite să înțelegi multe aspecte ale evenimentelor adesea tragice la care asistăm, și care se perindă în fața sufletelor noastre fără ca gândire a occidentală, adaptată numai domeniului fizic, să fie în măsură să pătrundă substraturile mai adânci ale acestor întâmplări.

La o cugetare mai profundă este izbitor cum un lucru de cea mai mare importanță, am zice, zdruncină haotic sufletele popoarelor din Europa de Est, cum acolo se întâmplă ceva ce poate fi explicat doar dacă ținem seama de loviturile valurilor din viața popoarelor, care au loc sub suprafața lumii fizic-senzoriale. Într-o anumită măsură este curios să vezi cât de puțin este în stare gândirea occidentală să asculte cu inima și cu sufletul aceste evenimente tulburătoare. Și aici, prin impresiile directe ale prezentului, am putea vedea desfășurându-se în fața privirii noastre sufletești – karmic, să zicem așa – o dramă care aduce la suprafață contrastele din sufletele popoarelor.

Ar fi fost foarte incitant, nu numai din punct de vedere estetic, dar și sub aspectul înțelegerii atâtor evenimente actuale, să fi putut privi cu ochiul sufletului contrastul care apare în Păzitoarea sufletelor, contrastul dintre ceea ce a rămas ca impuls în Europa Occidentală din vechiul suflet popular celt, care ne întâmpină la unele din personajele acestei drame, și elementul franco-roman propriu-zis, exprimat prin alte personaje. Și ar fi fost interesant de văzut în ce mod zguduirile ce au loc pe plan ocult se manifestă în viața umană și se exprimă în domeniul fizic exterior. Căci în această dramă vedem cum prin anumite fapte se răspândește parcă în lumea senzorială un neadevăr, astfel că relațiile dintre personaje redau acest neadevăr, și cum din substraturile vieții sufletești – în acest caz pornind de la ceea ce se exprimă în misterele sângelui – se revarsă apoi, până la un anumit punct, adevărul în conexiunile neadevărate ale lumii senzoriale. Toate acestea ar fi fost oferite privirii noastre interioare de această dramă. E important ca sufletul să re simtă astfel de manifestări într-o epocă în care chiar în Europa au loc evenimente în care pătrund într-adevăr forțele sufletelor popoarelor ce mocnesc sub suprafață, și care rămân de neînțeles atât timp cât nu ne întoarcem privirea sufletului asupra acestor suflete.

Tot ce se desfășoară în lumea exterioară nu este, în fond, altceva decât un curent care, răbufnind karmic parcă în această viață exterioară, a cuprins sufletele popoarelor din estul și sud-estul european cu multe sute de ani înainte. S-ar putea spune: Acum, pentru lumea exterioară se petrec imperceptibil lucruri karmice, care sunt în legătură cu ceea ce se manifestă doar simptomatic pe plan fizic; de fapt, ele se exprimă în plan fizic în patru silabe. Ceea ce ajunge acum să se exprime karmic s-a pregătit prin celebra dispută purtată asupra termenului filioque – dispută care a dezbinat și a creat o prăpastie între sufletele popoarelor europene din est și din vest. Ce legătură are sufletul nostru actual și felul său de a înțelege cu acea dispută, care a dezbinat odinioară estul și vestul Europei, referitoare la faptul dacă ceea ce numim Spirit Sfânt provine doar de la Tatăl, cum afirmă Estul, sau și de la Fiul, cum spune Vestul? Faptul că în acea vreme Vestul a adăugat la ernananția Spiritului Sfânt de la Tatăl acel filioque își are bunele sale temeiuri, căci toate forțele care s-au dezvoltat în Europa Occidentală, care au dat impulsurile în cultura europeană, sunt legate de acest fapt. Aici nu ne preocupă toate aceste certuri teologice interminabile care se referă la Crezul diferitelor confesiuni. Ceea ce ne interesează este să știm că viața sufletească s-a exprimat cândva prin sciziunea Crezului unitar, unul spunând că Spiritul ar emana de la Tatăl și de la Fiul, în timp ce celălalt crede că Spiritul provine doar de la Tatăl. Această controversă este la obârșia zguduirilor și mișcărilor subiacente care s-au repercutat până în zilele noastre, și care pot fi înțelese doar dacă ne aplecăm asupra acțiunii tainice a substraturilor oculte care stăpânesc sufletele popoarelor. Când spada carolingiană, venind din Vest împotriva Estului, a impus acestuia credința că Spiritul ar emana de la Tatăl și de la Fiul – nu Biserica papală a făcut-o, ci sabia carolingiană – în cultura europeană s-au creat premisele pentru ceea ce vedem în zguduirile puternice și terifiante care apar acum. O adâncire în Păzitoarea sufletelor ar fi putut aduce o rază de lumină în evenimentele prezentului.

În amânarea acestei reprezenta ții determinant a fost în cele din urmă faptul, oricum îmbucurător, că aveam atât de multe cereri pentru Păzitorul Pragului și Trezirea sufletelor, cum se numește ultima noastră piesă pe care o prezentăm aici, încât ar de adevăr – căci așa trebuie numită – cu privire la strădaniile noastre.

Și este profund caracteristic faptul că s-a hotărât acum, după mai mult timp, să se retragă reproșul stupid de iezuitism observă opoziția interioară și faptul că mai bine s-ar dori ascunsă mărturisirea – dar că nu s-a avut încotro și a trebuit ca această retractare să fie legată la rândul ei de un fel de insultă, am zice, la adresa a ceea ce Edouard Schure, dintr-un simț acut al adevărului, a exprimat în acea scrisoare deschisă. Nu lipsite de legătură cu acestea toate au fost greutățile ce au apărut tocmai față de festivitățile miincheneze, și așa destul de dificile, prin faptul că ne-a fost impusă o luptă, pe care nu o mai discutăm aici, care ne-a costat multă muncă și gânduri și care a fost, de fapt, cu adevărat inutilă și va fi inutilă în continuare.

Acum este nevoie ca membrii noștri să țină cont de tot ceea ce a fost făcut pentru a restabili adevărul. În plus, în afara scrierilor citate deja cu alte prilejuri (5), țin să recomand excelenta carte a prietenului nostru Eugen Levy, tradusă în germană; să menționăm, de asemenea, broșura (6) doctorului Unger, cea a doamnei Wolfram, a domnului Walther, care – pe lângă altele – vor fi la dispoziția noastră. Să nu uităm că prietenii noștri și-au jertfit timp, căci fiecare dintre ei ar avea lucruri mult mai importante de făcut decât să se lase antrenat într-o astfel de luptă, inutilă și potrivnică adevărului. Dar pentru prietenii noștri este necesar ca aceste broșuri să nu rămână doar scrise, ci să fie și citite. Căci odată va fi nevoie ca prietenii noștri care iau în serios adevărul să ia la cunoștință aceste fapte, chiar dacă este vorba de lucruri neplăcute. Tocmai de aici au apărut multe piedici importante în ultima vreme în calea muncii noastre de la Munchen.

Și dacă vorbesc de această muncă, așa cum o voi face și în acest an, trebuie știut că pentru persoanele care și-au asumat în culise greaua și epuizanta activitate pregătitoare suspendarea dramei Păzitoarea sufletelor nu le-a ușurat cu nimic munca. Faptul de a trebui să modifici întregul aranjament nu le-a ușurat sarcina; dimpotrivă, ea a fost chiar mai grea și mai absorbantă. Ar fi greșit să gândești că munca pregătitoare a fost ușurată prin schimbarea programului. Domnișoara Stinde și contesa Kalkreuth (7) și toți cei care le-au ajutat au fost mai solicitați decât prevăzuseră. Și în acest an îmi este la inimă să remarc felul plin de abnegație și devotament cu care o mare parte a prietenilor noștri s-au dedicat și de această dată reușitei festivității de la Munchen. Fără acest gen de sacrificii această festivitate nu ar fi fost posibilă. Trebuie să știți că pregătirile au început din luna iunie. Pictorii noștri, stimații domni Linde, Haas și Volckert (8), și-au dedicat tot timpul lor pentru a finaliza până în detalii aceste lucrări. Ei au fost secondați de un întreg grup de oameni care, în spatele culiselor, sau chiar înainte de a fi gata culisele, s-au dăruit discret, în liniște acestei munci. Un astfel de devotament este reconfortant. În această privință, cazul unuia dintre ei este simptomatic; el fusese solicitat să interpreteze două roluri importante, unul în Păzitorul Pragului și Trezirea sufletelor, celălalt în piesa lui Schure. El nu știa dacă sănătatea avea să-i permită să-și ducă rolul de-a lungul multor repetiții prevăzute pentru cele trei piese; a dat totuși dovadă de bunăvoință și a acceptat această grea sarcină. Faptul arată cât s-a dezvoltat în timp, într-un cerc destul de larg, în cadrul Societății antroposofice simțul dăruirii de sine și al sacrificiului. După cum am spus, prietenii, care au trebuit să înceapă foarte devreme munca, pictorii – dar și domnișoara von Eckhardtstein (9), care a supravegheat atelierele de confecții ale costumelor – au pornit lucrul încă din luna iunie. În ce-i privește pe interpreți, ei vor fi ocupați toată ziua, încât abia dacă vor mai putea face altceva. Membrii Societății antroposofice îi cunosc bine, iar artiștii care s-au dedicat acestei munci îmi vor permite să citez numai câteva nume, fiindcă altfel ar fi o listă foarte lungă. Nu-mi veți lua în nume de rău dacă voi exprima doar în general, cum am făcut-o și anul trecut, profunda mea recunoștință față de toți cei ce au contribuit prin munca lor la festivitatea muncheneză, și, desigur, față de toți cei care, într-un fel sau altul, au putut aprecia ceea ce a fost pregătit prin prietenii noștri pentru aceasta. Chiar dacă din toate părțile adversarii nu fac decât să sporească, nu e mai puțin adevărat că munca și aspirațiile noastre nu încetează să se dezvolte. Numărăm deja un mare număr de prieteni care se interesează de această nouă ramură a activităților noastre: ceea ce a fost totdeauna numit arta dansului – gesturi și mișcări expresive, ridicate la nivelul cel mai nobil. Unii dintre prietenii noștri au avut destule ocazii, și vor mai avea, de a se familiariza cu ceea ce va fi arătat aici ca euritmie (10). În timpul uneia dintre întâlnirile noastre amicale vă vom prezenta un eșantion din această nouă ramură de activitate. Aceasta este, iubiți prieteni, ceea ce aș fi vrut, în principal, să vă transmit personal ca introducere la ciclul actual de conferințe.

*

Dacă vă amintiți evenimentele scenice din ultimele zile (11), ele oferă multe pentru a face o legătură cu considerațiile din acest ciclu de conferințe. Trebuie să spun că în fiecare an, la diferitele întrebări care au fost ridicate, legătura nu am făcut-o doar schițând, ci am elaborat un fel de explicație, un fel de comentariu (12) al dramelor-misteriu, dar de fiecare dată l-am lăsat deoparte, datorită acelui motiv care a fost schițat în remarcile preliminare la Trezirea sufletelor. Îmi repugnă să comentez retrospectiv ceva ce nu are o obârșie teoretică, intelectuală, care prin imaginile sale este ca o inspirație din lumea spirituală și despre care nu aș putea vorbi din punct de vedere intelectual

Pag. 13 – 19