De la început e bine să plecăm cu câteva lucruri știute și anume: că toți oamenii, fără deosebire, suntem în aceeași vreme și fiii oamenilor și fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământești, iar după duh făpturi cerești, care însă petrecem vremelnic în corturi (2 Corinteni 5, 1) pământești. De la Dumnezeu ieșim (1 Ioan 5, 19), petrecem pe pământ o vreme și iarăși la Dumnezeu ne-ntoarcem. Fericit cine se-ntoarce și ajunge iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea.
Unii însă nu se mai întorc…
Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmașă, care îi scoate din cale și, cu pofte pieritoare, îi încâlcește în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbește mintea și în așa fel le-o întoarce, încât ajung să zică binelui rău (Isaia 5, 20) și răului bine și din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmașii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minții li se stinge… și așa îi prinde noaptea (Ioan 9, 4) - moartea - rămași rătăciți de Dumnezeu și neîntorși Acasă.
Aci e toată drama omului căzut între tâlhari pe când se pogora din Ierusalim la Ierihon (Luca 10, 30), adică a lui Adam cu toți urmașii, părăsind Raiul pentru lumea aceasta. Dar s-a pogorât din Ceruri Samarineanul milostiv. El e Cel ce ne-a făcut datori să știm: ce suntem, cine ni-s Părinții, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea și, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă și cine ne-ntinde momeli?… Că de la cârma minții atârnă încotro pornim și unde să ajungem.
CUPRINS:
1. Cărarea 2. Învățămintele regilor 3. Cele 7 surle 4. Războiul nevăzut 5. Ereditate și spirit 6. Iconomii Tainelor 7. Împărățiile iubirii |
Adevăr Divin
