Mulți oameni care au citit DERYZOR vor fi fost contrariați de cuvintele Minții din „Deryzor de vorbă cu mintea mamei lui”.
Mintea a spus atunci că nimeni nu mănâncă ci doar cucerește și ocupă. Adică cum? Ce înseamnă asta?
După cum unii bine știu importanța hranei este capitală în toate subiectele tratate de mine. Oricât de mult m-am îndepărtat de el, luat uneori de emoții și sentimente, de impresii și de gânduri, m-am întors la subiectul hranei ca la ceva din care se naște totul și de la care trebuie să înceapă orice expunere și analiză a omului în toată complexitatea sa.
Ce înseamnă că nimeni nu mănâncă ci doar cucerește și ocupă?
E foarte clar că pentru a ajunge la înțelegere întâi de toate trebuie să supraviețuiești. Înțelegerea nu este o disciplină care se poate preda la școală, tinerii sunt prin natura energiilor interne, zbuciumate și aprinse, în imposibilitate de a înțelege ce înseamnă ea. Mulți o intuiesc și o caută dar niciunul dintre ei nu se poate spune că este înțelept. Pentru că spre a ajunge la înțelepciune trebuie să treci prin ignoranță. Timpul poate fi comprimat oarecum în ființa unora dar eliminat cu desăvârșire niciodată. Unii au o bază mai echilibrată, alții sunt nărăvași ca un foc scăpat de sub control. Dar cum pe scara colosală a timpului nimeni nu este condamnat ci doar invitat să experimenteze viața în lumea constrângerilor materiale, ceea ce fac ei este la fel de natural și firesc pe cât este la cei care încep să experimenteze înțelepciunea. Așadar, un organism pentru a se perpetua în timp și spațiu are nevoie de o energie vitală care din cele mai vechi timpuri pe Pământ s-a obținut prin ocuparea și distrugerea unor organisme mai mici, prin asimilarea energie lor de către un corp mai mare. Natura, în înțelepciunea ei supremă pe Pământ, a reușit astfel să realizeze cel puțin două lucruri de o importanța fundamentală pentru perpetuarea vieții în formă organică. Întâi a oferit cadrul prin care se putea prelua energia vitală necesară supraviețuirii oricărui corp, iar în al doilea rând a menținut echilibrul între emisie și recepție prin minunatul principiu al reciclării. Natura ne-a dus de mână ca o mamă bună și ne-a crescut mari. Dar a venit timpul să ne exprimăm conștiența pentru care natura a făcut atâtea sacrificii și compromisuri. Energia neagră a universului, prezentă în corpurile inconștiente, trebuie să se diminueze la scară universală pentru realizarea vieții în ea însăși, pentru realizarea divinității în formă absolută.
Ce avem noi cu asta veți spune? Noi suntem robii; sunt zeii, îngerii, ființele serafice care se vor fi ocupând de asta... Dar nu e așa. Dacă tot ce se manifestă ar fi un soft conceput de o ființă unică și supranaturală, eternă și personificată, atunci până și un copil ar vedea falsul și eroarea, căci va spune: cine l-a născut pe acesta? Introducerea pumnului în gură s-a practicat milenii la rând dar această atitudine nu e decât o amânare pentru vremea socotelii. Ce este ucis se naște înapoi cu și mai multă ardoare și pune aceleași întrebări cu și mai multă intensitate.
Este evident că principiul transformării substanțelor este baza acestui univers. Sunt atâtea de spus pe care încă mintea nu le poate reproduce și nici înțelege... Ne folosim de acest instrument discutabil ca să ne putem înțelege și de multe ori, pentru că natura lui este de origine duală, folosindu-l, nu facem decât să turnăm gaz pe foc și să ajungem la și mai multă neînțelegere.
Deci nu se poate să fi fost altceva la început decât nonexistența în stare fizică și materială. În cel mai simplu mod ea era doar posibilitatea de a fi. Pentru că la scara absolută a fi și a nu fi însemnă același lucru. Nimicul plictisit de sine devine ceva, totul scârbit de complexitatea pe care a creat-o devine nimic. Unde suntem noi în cadrul acestui ciclu etern de a acțiune și nonacțiune nu e greu de înțeles. Nu trebuie să ne punem întrebarea dacă ceea ce facem este bine sau rău, căci orice am face este exact ceea ce trebuie. Condamnarea este o reminiscență a predispozițiilor sălbatice, lipsite de conștiința prin care natura ne-a perpetuat și ne-a adus în clipa de față.
Dacă am ucis este pentru că altceva nu știam să facem, dar când am aflat lucruri noi și conștiința și-a arătat zorii în ființa noastră chiar să vrem să mai ucidem și nu vom mai putea. Dar totuși va trebui să supraviețuim pentru că minunile vieții odată cu dobândirea primelor elemente de înțelepciune umană abia urmează să ni se arate și pentru a desăvârși întregul ciclu al unei existențe complete trebuie să le trăim pe toate. Spre deosebire de existența în sine, doar conștientă de sine, permanent perfectă și impecabilă, existența în manifestare este cu adevărat urâtă doar când este stăpânită de ignoranță.
Astăzi, pentru a-și desăvârși destinul, mulți oameni au trecut la alimentația vegetariană. Prin ea multe instincte incontrolabile și inconștiente ies din automatismele omului, dar nimeni nu se va opri aici...
Deci trebuie să știți că în lumea noastră sursa tuturor energiilor vitale este lumină solară. Ea provine din altceva dar nu e necesar acum să ne preocupe ceea ce este atât de departe. E suficient să știm că surprizele existenței în manifestare nu se vor epuiza niciodată și viața noastră, a celor născuți din noi prin care ne vom perpetua mai departe, va trece prin experiențe din ce în ce mai frumoase până ce vom ajunge la absolut.
Altă cale nu poate fi decât în mintea încăpățânată și plină de ignoranță, care la rândul ei vrea să se perpetueze mai departe. Dar cum ea nu este o ființă vie, ci doar o creație a ființelor vii, nu are copii care să o plângă și nici ea însăși nu va plânge de dorul ei. Iluzia are locul său pe scara colosală a vieții, dacă rămâne în urma noastră are cine să o ia la rând, căci rămân în urmă atâtea specii de animale.
Dar omul poate merge mai departe. Deci după ce va fi simțit și disperarea bobului de grâu sfărmat și transformat în pâine, conștient de posibilitățile sale omul va trece prin sprijinul apei și al aerului la alimentația exclusiv din lumină solară.
Vom trece prin manifestări inefabile și vom atinge în cele din urmă divinitatea.
Deryzor vă invită să participați la experiențele lui.
Constantin Luntraru |
Adevăr Divin
