INTRODUCERE
În societatea noastră orientată spre acțiune, atunci când un om se culcă pentru
a dormi, el se află, efectiv, în afara mediului ce-l înconjoară. El va rămâne
întins liniștit, pe o durată între șase și opt ore, astfel încât nu
”acționează”, nu ”gândește productiv”, sau nu face nimic
”semnificativ”. Cu toții știm că oamenii visează, dar noi ne educăm
copiii să considere visele, și alte experiențe din cursul somnului, ca
neimportante, ca nereale, în raport cu evenimentele din cursul zilei. Astfel, foarte
mulți oameni sunt obișnuiți să uite visele și, atunci când ocazional și le
amintesc, să le considere, în mod obișnuit, doar niște ciudățenii.
Este adevărat că psihologii și psihiatrii apreciază visele pacienților ca pe
niște indicii utile ale manifestării deformate ale personalității lor; dar,
chiar și atunci, visele, precum și alte experiențe nocturne nu sunt, în
general, tratate ca fiind reale, într-un sens sau altul, ci doar ca un fel de
proces de prelucrare internă de date, ale computerului uman. Există câteva
excepții importante ale acestei desconsiderări generale a viselor - dar, pentru
marea majoritate a oamenilor din societatea noastră actuală, visele nu sunt
lucruri de care se preocupă oamenii serioși.
Ce este de făcut cu o persoană care face excepție de la această credință
generală, care pretinde că a avut experiențe în timpul somnului, sau alte forme
de stări de inconștiență, care sunt nu numai impresionante pentru el, dar pe
care chiar le simte că sunt foarte reale?
Să presupunem că această persoană pretinde că, în noaptea care a trecut, a avut
o experiență în care zbura prin aer deasupra unui oraș mare, pe care l-a
recunoscut a fi New York-ul. |
Adevăr Divin
